Contestatie la executare. tardivitate. calitate procesuala

Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătorie, a fost respinsă exceptia netimbrării, a fost respinsă excepţia lipsei  dovezii de reprezentant a apărătorului ales, invocată de intimate, a fost respinsă excepţia lipsei  calităţii  procesuale  pasive, invocată de intimata, a fost admisă excepţia tardivitătii  formulării contestaţiei la executare, invocate de intimate, a fost respinsă contestaţia la executare, ca fiind tardiv formulată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în esenţă că  s-a făcut dovada achitării taxei de timbru, contestatoarea a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocaţială (fila 6). Cu privire la excepţia lipsei  calităţii  procesuale  pasivă, instanţa a reţinut că identitatea între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii condiţionează soluţionarea în fond a pricinii. Având în vedere că prin prezenta contestaţie la executare, sunt vizate acte de executare emise atât la solicitarea creditoarei iniţiale cât şi la solicitarea actualei creditoare, fiind totodată invocată prescripţia executării silite şi perimarea executării silite ca urmare a rămânerii în nelucrare a dosarului,  instanţa a apreciat că, şi intimata are calitate procesual pasivă,  întrucât până la data de 12.12.2017, data cesionării a avut calitatea de creditoare în dosarul de executare. Referitor la  excepţia tardivităţii, instanţa a avut în vedere prevederile art. 715 alin. (1) Noul Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora  contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:1.contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă; 2.cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; 3.debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie. Instanţa a reţinut că cererea de chemare in judecată a fost înregistrată la data de 13.06.2018. Prin cererea introductivă, contestatoarea a arătat că înţelege să conteste măsura popririi asupra veniturilor şi asupra conturilor, precum şi împotriva tuturor actelor de executare solicitând desfiinţarea popririi şi anularea întregii proceduri de executare silită. În fapt, la data de 19.01.2006, între creditoare şi debitoare, s-a încheiat contractul de credit nr. 1854/19.01.2006. La data de 08.10.2010, creanţa a fost cedată către ... SaRL, fiind încheiat contractul cu nr. J918 (fila 57), iar la data de 07.12.2017 creanţa a fost cedată către .. Ltd ..). S-a constatat că prin încheierea cu nr. 17206, pronunţată de Judecătoria Craiova a încuviinţat executarea silită a  contractului de credit nr. 1854/19.01.2006, privind pe creditoarea cesionară şi pe debitor. Prin încheierile din data de 02.07.2014 au fost stabilite cheltuielile ocazionate de executare şi s-a dispus înfiinţarea  popririi asupra veniturilor pe care debitoarea le realiza la SC ... SRL,  fiindu-i comunicate contestatoarei la data de 29.07.2014, potrivit procesului  verbal de înmânare (file 31-41). La data de 10.03.2017, a fost înfiinţată poprirea asupra veniturilor pe care debitoarea la realizează la S. SA, fiindu-i comunicată debitoarei la data de 15.03.2017, potrivit procesului verbal de înmânare de la fila 27. Mai mult decât atât, la data de la data de 01.08.2014, contestatoarea a virat în contul aferent dosarului de executare silită deschis de BEJ suma de 663,20 lei (fila 33). Au fost formulate cerere de actualizare creanţe, la data de 09.01.2017 şi la data de  08.09.2017. Astfel, despre executarea silită însăşi, contestatoarea a luat cunoştinţă la data de 29.07.2014, această înştiinţare cuprinzând cheltuielile ocazionate de executare şi înfiinţarea  popririi asupra veniturilor pe care debitoarea le realiza la SC ... SRL, asupra conturilor deţinute, acte de executare despre care contestatoarea susţine că nu avea cunonştinţă. De asemenea, despre poprirea înfiinţată la data de 10.03.2017, contestatoarea  a fost înştiinţată la data de 15.03.2017. Astfel, a constatat instanţa că a fost depăşit termenul de 15 zile reglementat de lege, înăuntrul căruia se poate formula contestatie la executare, atât in ceea ce prriveşte contestaţia însăşi, cât şi a dispoziţiei de înfiinţare a popririi menţionate în cererea introductivă de instanţă. Având în vedere faptul că a fost admisă excepţia de tardivitate a contestatiei la executare formulată,  instanta nu a  mai analizat motivele de nelegalitate invocate în susţinerea cererii. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea, prin care a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi, rejudecând cauza, admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată, cu consecinţa desfiinţării popririi, anularea întregii proceduri de executare silită şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat din faza judecaţii de fond şi din cea de apel.

Deliberând asupra apelului, Tribunalul a reţinut următoarele: Referitor la susţinerile apelantei în sensul că aceasta ar fi cunoscut despre executarea silită pornită împotriva sa doar la data de 30.05.2018, când a aflat de adresa de înfiinţare a popririi întocmită în dosarul de executare silită nr. 906/E/2013, Tribunalul le apreciază ca fiind nesincere. În realitate, apelanta a cunoscut despre derularea procedurii de executare silită cu mult timp înainte de comunicarea acestei adrese. În speţă, execuatrea silită contestată a început în baza cererii de executare silită formulată la data de 10.12.2013 de către creditorul cesionar .. SaRL, pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1854/19.01.2006 încheiat între creditoare şi debitoare. După încuviinţarea executării silite prin încheierea din data de 30.12.2013, s-a dispus înfiinţarea popririi prin adresele din 02.07.2014 comunicate terţilor popriţi. Contestatoarea, a fost de asemenea, înştiinţată despre poprire, în acest sens fiind la dosarul de executare silită (fila 31 dosar fond) procesul-verbal din data de 29.07.2014, de înmânare a adresei de înştiinţare poprire, copii de pe adresele  de poprire, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, încheierea de încuviinţare a executării şi titlul executoriu. Potrivit recipisei de consemnare (fila 33 dosar fond), debitoarea a consemnat în contul BEJ în cadrul dosarului de executare silită mai sus menţionat, suma de 663,20 lei la data de 01.08.2014. Alte popriri în cadrul aceluiaşi dosar de executare silită au fost aduse la cunoştinţă debitoarei potrivit proceselor-verbale de înmânare din data de 15.03.2017 (fila 27 dosar fond) şi 20.09.2017 (fila 23). Potrivit recipisei de consemnare fila 20 dosar fond, debitoarea a consemnat în contul BEJ în cadrul dosarului de executare silită mai sus menţionat, suma de 230,02 lei la data de 10.08.2018. Aşadar, contrar susţinerilor apelantei, aceasta a cunoscut despre începerea executării silite împotriva sa prin poprire de la prima adresă de înfiinţare a popririi comunicată la 29.07.2014, în urma căreia a făcut în mod voluntar două plăţi în contul debitului. Aceste aspecte rezultă nu numai din actele de executare silită dar sunt confirmate şi prin relaţiile înaintate de către bancă prin adresa nr. 21/13.02.2019 (fila 151 dosar fond). Cu toate acestea, contestaţia la executare, prin care a invocat lipsa comunicării titlului executoriu, a faptului că nu a cunoscut despre înfiinţarea popririlor, prescripţia şi perimarea executării silite, a fost promovată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 13.06.2018. Prima instanţă a analizat cu prioritate excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, considerând că cererea contestatoarei este o contestaţie la executarea însăşi despre care a luat la cunoştinţă la data de 29.07.2014, constatând că a fost depăşit termenul de 15 zile reglementat de lege, înăuntrul căruia se poate formula contestatie la executare, atât în ceea ce priveşte contestaţia însăşi, cât şi a dispoziţiei de înfiinţare a popririi menţionate. Potrivit art. 712 alin. (1) Noul Cod de Procedură Civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii. (2) Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. (3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, precum şi a încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă au fost date fără îndeplinirea condiţiilor legale. (4) Împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare. Din redactarea textului legal mai sus menţionat, rezultă că pot forma obiect al contestaţiei la executare: executarea silită însăşi, încheierile date de executorul judecătoresc, orice  act de executare, refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită, titlul executoriu, atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia. Prin raportare la obiectul contestaţiei la executare, aceasta poate îmbrăca trei forme: contestaţie la executare propriu-zisă, contestaţie la titlu şi contestaţie împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită. În doctrina anterioară Noului Cod de Procedură Civilă dar valabil şi în prezent, se definea contestaţia la executare îndreptată împotriva executării înseşi ca fiind acea contestaţie prin care, valorificându-se motive ce vizează impedimente la executarea silită  ori cauze de nulitate ce afectează o anumită executare în întregul ei, se ajunge la desfiinţarea întregii proceduri execuţionale; în funcţie de motivele de contestaţie, după anularea procedurii de executare contestate, poate fi împiedicată chiar şi reluarea procedurii de executare. Se exemplificau printre astfel de contestaţii şi cele prin care se invocă stingerea obligaţiei prin plată, necompetenţa organului de executare, inexistenţa încuviinţării executării silite şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită.(„Contestaţia la executare”. Monografie, Dan Constantin Tudorache, Ed. Hamangiu, 2006).  În caz de admitere a contestaţiei prin raportare la  excepţia de fond a prescripţiei dreptului de a cere executare silită, s-ar ajunge la anularea întregii executări. Aşadar, în mod corect, prima instanţă a apreciat limitele învestirii, reţinând că faţă de criticile formulate, este vorba despre o contestaţie la executare propriu -zisă, în raport de care este incident art. 715 alin.1 pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă privind termenul de prescripţie a dreptului la acţiune, potrivit căruia, contestaţia la executare privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data la care debitorul care contestă executarea însăşi, a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie. În speţă, este aplicabil art. 715 pct.3 Noul Cod de Procedură Civilă, momentul comunicării a titlului  executoriu, a încheierii de încuviinţare a executării silite, a înştiinţării popririi – 29.07.2014 (fila 31 dosar fond), constituind reperul de la care se impune a se calcula termenul de prescripţie pentru formularea contestaţiei la executare în cuprinsul căreia s-a invocat prescripţia dreptului de a cere executarea silită. Nevalorificând această posibilitate în intervalul de timp de 15 zile de la data acestei comunicări întrucât contestaţia la executare a fost promovată la data de 13.06.2018, intervine decăderea din dreptul de a o mai formula. Aşadar, prescripţia dreptului de a obţine executarea silită nu poate fi invocată decât pe calea contestaţiei îndreptate împotriva executării silite propriu – zise, în termen de 15 zile de la data la care debitorul urmărit a luat cunoştinţă de primul act de executare, potrivit art. 715 alin.1 pct. 3 Noul Cod de Procedură Civilă întrucât efectul prescripţiei constă în pierderea puterii executorii a titlului, iar, în consecinţă, o astfel de chestiune viciază însăşi declanşarea executării silite, lipsind-o de temei. Dreptul debitorului de a contesta actele de executare silită se înscrie garanţiilor prevăzute pentru toate părţile de Constituţie şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, însă acesta nu poate fi un drept absolut, ci poate primi limitări legale, justificate de necesitatea respectării principiului securităţii juridice. Excepţia prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită sau a perimării executării silite, a lipsei titlului executoriu ori a calităţii de creditor  reprezintă o apărare de fond privind executarea silită însăşi şi ca urmare nu poate fi invocată decât în termenul de 15 zile în care se poate formula contestaţie la executare împotriva acestei executări, conform art. 715 Noul Cod de Procedură Civilă. Invocarea ulterioară a acestei excepţii de fond impune judecătorului cauzei obligaţia de a constata tardivitatea acestor apărări, cu consecinţa neanalizării lor. Susţinerile apelantei privind faptul că nu există dovada că a luat cunoştinţă despre actele de executare silită întrucât nu a semnat pentru primirea lor, sunt nefondate. În materia executării silite, art. 672 Noul Cod de Procedură Civilă prevede comunicarea actelor de procedură de către executorul judecătoresc fie personal, fie prin intermediul agentului său procedural. Atunci când această modalitate de comunicare nu este posibilă, comunicarea se realizează potrivit regulilor de drept comun ce reglementează  citarea şi comunicarea actelor de procedură. În ipoteza lipsei destinatarului de la domiciliu, devin aplicabile dispoziţiile alin. (3) – (5) ale art. 163 Noul Cod de Procedură Civilă, în sensul că agentul va depune citaţia sau alt act de procedură în cutia poştală, încheind în acest sens un proces-verbal  care cuprinde menţiunile arătate la art. 164 Noul Cod de Procedură Civilă. În speţă, comunicarea adresei de înfiinţare a popririi, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, a încheierii de încuviinţare a executării şi a titlului executoriu se probează prin procesul-verbal de înmânare care face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, constituind un act solemn, ad validitatem. Criticile apelantei legate de faptul că prima instanţă a respins contestaţia la executare fără a mai fi analizat celelalte motive de nelegalitate referitoare la comunicarea cesiunii şi a scadenţei anticipate a creditului, sunt neîntemeiate întrucât aceste aspecte, vizând fondul, ar fi putut fi verificate numai în ipoteza în care contestaţia la executare ar fi fost formulată în termenul legal. Orice neregularitate legată de executarea silită este subsumată condiţiei de a formula contestaţia la executare în termen de 15 zile de la data comunicării primului act de executare silită. Cum în speţă, contestatoarei i-a fost comunicată adresa de înfiinţare a popririi încă din data de 29.07.2014 şi aceasta a virat la 01.08.2014 şi la 10.08.2018, în mod personal şi succesiv sume de bani în contul creanţei pentru care s-au întocmit adresele de înfiinţare a popririi, este evident că a avut cunoştinţă despre începerea executării silite cu mult timp înainte de data la care a pretins că a aflat. Astfel, Tribunalul consideră că în mod corect, prima instanţă a analizat cu prioritate excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare deduse judecăţii întrucât fiind o excepţie de procedură primează celor care vizează fondul. Având în vedere considerentele expuse, Tribunalul, în baza art. 480 alin. (1) Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare