Executare silită - Sultă

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:***

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din data de 22.01.2019

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE:  ***

JUDECĂTOR:  ***

GREFIER:  ***

Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de apelantul  *** , împotriva Sentinţei civile nr.  *** din 18.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii  *** ,  *** şi  *** , având ca obiect „contestaţie la executare dosar executare  *** /2017 BEJ *** ”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul prin avocat cu delegaţie la dosar şi intimaţii  ***  şi ***, prin avocat cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei obiectul cauzei, stadiul procesual şi modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum şi faptul că intimaţii au depus la dosar note scrise, după care:

Tribunalul acordă cuvântul asupra probatoriului solicitat în cauză.

Apelantul şi intimaţii, prin avocaţi, având pe rând cuvântul, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.

Tribunalul, deliberând, încuviinţează proba cu înscrisuri. În temeiul art. 392 Cpc, constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului formulat.

Apelantul, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată. Apreciază că instanţa, în mod greşit a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului cod civil. Arată că sulta rezultată în urma unui proces de partaj, ca şi creanţă, se bucură de o garanţie reală, potrivit art. 104 din legea nr. 71/2011. Arată că în 2017, când a rămas definitivă hotărârea de partaj, a luat naştere creanţa, chiar dacă acum a fost stabilit calculul sultei. Totodată, arată că, se poate aprecia că în urma hotărârii de partaj, fostul coproprietar coindivizar a rămas proprietar pe întreg imobilul, astfel că contractul de vânzare încheiat cu acest proprietar coindivizar se consolidează retroactiv. Arată că apelantul a devenit proprietar şi dreptul de proprietate dobândit retroactiv este afectat de o garanţie reală, obligaţia de plată a sultei este şi ea retroactivă. Apreciază că se poate executa creanţa asupra intimaţilor, chiar dacă personal, aceştia nu datorează bani apelantului, aceştia au dobândit bunul împreună cu garanţia. În încheiere arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Intimaţii, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului, arătând că, în  mod corect, instanţa a anulat toate actele de executare silită, apelantul încercând să execute silit intimaţii, încercându-se întabularea imobilului pe numele intimatei ***. Apreciază că intimaţii *** sunt sigurii proprietari, iar o executare silită nu poate fi făcută. Faţă de contestaţia la executare, prin prisma motivelor de apel invocate, solicită să se aprecieze că în mod corect instanţa a reţinut că atunci când un coindivizar înstrăinează un bun în întregul său, validitatea contractului depinde de rezultatul partajului. Arată că bunul aflat în indiviziune a fost atribuit în întregime coproprietarului vânzător,  *** , iar pe cale de consecinţă, contractul intimaţilor s-a consolidat retroactiv prin Sentinţa *** din 2015. Cu privire la aplicarea codului civil vechi, arată că acestea au fost corect reţinute şi aplicate de instanţă, în condiţiile în care art. 66 al. 2 legea 71/2011 care prevăd că dispoziţiile noului cod sunt aplicabile dacă cererea de chemare în judecată este formulată după intrarea în vigoare a noului cod, ori noul cod civil a intrat în vigoare la 01.10.2011. Arată că apelantul nu are decât un drept de creanţă faţă de copărtaşul înstrăinător. În încheiere arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Tribunalul, în temeiul art. 394 Cpc, considerând că au fost lămurite toate împrejurările cauzei, declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare asupra apelului formulat.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunţarea la data de 29.01.2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMLELE LEGII

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de 29.01.2019.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.01.2019.

 PREŞEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER: 

*** *** ***

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:***

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. *** A

Şedinţa publică din data de 29.01.2019

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE:  ***

JUDECĂTOR:  ***

GREFIER:  ***

Pe rol se află soluționarea apelului civil formulat de apelantul  *** , împotriva Sentinţei civile nr.  *** din 18.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii  *** ,  *** şi  *** , având ca obiect „contestaţie la executare dosar executare  *** /2017 BEJ *** ”.

Dezbaterile au avut loc la data de 23.01.2017, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată, când instanţa a rămas în pronunţare şi , având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30.01.2017, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de faţă constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, la data de 13.02.2018, sub numărul  *** , contestatorii  ***  şi  ***  au solicitat în contradictoriu cu intimaţii  ***  şi  *** , pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea tuturor formelor de executare pornite în cadrul dosarului de executare nr.  ***/2017 BEJ *** în ceea ce priveşte urmărirea silită asupra imobilului, proprietatea contestatorilor, situat în Bucureşti,  ***  sector 2, înscris în cartea funciară nr.  *** Bucureşti Sector 2. Totodată, contestatorii au solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare.

În motivare, contestatorii au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti,  ***  sector 2 prin contractul de vânzare cumpărare nr. ***/17.02.2006, încheiat cu  *** , care obţinuse la rândul său dreptul de proprietate asupra acestuia prin sentinţa pronunţată în cadrul acţiunii în revendicare formulate în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti în anul 1997.

Ulterior, printr-o hotărârea judecătorească nr. ***/2008 s-a stabilit faptul că intimatul  ***  are şi el calitatea de moştenitor, în cote egale cu intimata  *** .

În continuare, s-a arătat faptul că intimatul  ***  a formulat o cerere de ieşire din indiviziune în contradictoriu cu intimata  ***  şi contestatorul  *** , litigiu finalizat prin sentinţa civilă nr. ***/16.10.2015, prin care s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra imobilului şi atribuirea integrală a acestuia către  *** , cu obligarea acesteia la plata unei sulte către  ***  în cuantum de 332.927,5 euro, hotărâre prin care dreptul de proprietate al contestatorului cu privire la imobilul în discuţie s-a consolidat retroactiv, astfel că executarea silită este ilegală.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, s-a apreciat că se impune admiterea acesteia raportat la calitatea contestatorilor de terţi vătămaţi prin executare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 alin. 5, art. 718 alin. 1, art. 719 Cod proc. civ.

În probaţiune, contestatorii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Contestaţia la executare a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei (f. 194 dosar).

La data de 19.03.2018, intimatul  ***  a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare şi obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

În motivare, intimatul a arătat că imobilul situat în Bucureşti,  ***  sector 2, intabulat în CF nr.  *** (nr. CF nou  *** Bucureşti Sectorul 2 şi compus din teren în suprafaţă de 895 mp şi construcţia edificată pe acesta a fost dobândit prin cumpărare de către defunctul  *** , imobilul făcând şi obiectul naţionalizării, fiind trecut şi în anexa Decretului nr. 52/1950.

În continuare, s-a arătat că, de pe urma defunctului  ***  au rămas doi moştenitori, cu cote egale, respectiv  *** , autoarea lui  *** , şi  *** , autorul intimatului  *** .

Intimatul a susţinut că în anul 1997, deşi de pe urma lui  ***  au rămas doi moştenitori, respectiv  ***  şi autorul său,  *** ,  ***  a revendicat imobilul folosindu-se de un certificat de moştenitor contrafăcut, astfel că, în anul 2011, a formulat o acţiune având ca obiect petiţie de ereditate, prin care i s-a recunoscut calitatea de moştenitor.

Pe durata procesului având ca obiect petiţie de ereditate, contestatorii au cumpărat imobilul de la  *** , deşi aveau cunoştinţă de existenţa litigiului.

În continuare, s-a arătat că, în anul 2010, intimatul a formulat o acţiune în contradictoriu cu  *** ,  ***  şi  *** prin care a solicitat ieşirea din indiviziune cu privire la imobil, însă instanţa a dispus doar ieşirea din indiviziune şi atribuirea imobilului în deplină proprietate şi posesie numitei  *** , fără a se pronunţa cu privire la contractul de vânzare cumpărare deşi s-a solicitat acest fapt. Pentru aceste motive, intimatul a solicitat intabularea hotărârii în cartea funciară a imobilului, în vederea înscrierii ipotecii sale legale, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. ***/16.10.2017, soluţionată prin încheierea nr. *** prin care s-a dispus intabularea dreptului de ipotecă legală în valoare de 332.927,5 euro asupra imobilului notat la A1 sub C6 din cartea funciară *** UAT Bucureşti Sectorul 2.

Împotriva încheierii nr. ***/2017  ***  a formulat cerere de reexaminare, aceasta fiind soluţionată prin încheierea de reexaminare nr. *** prin care O.C.P.I Bucureşti – B.C.P.I. Sectorul 2 a considerat în mod nelegal că respectivul contract de vânzare cumpărare a fost consolidat prin efectul ieşirii din indiviziune, astfel că a fost reînscris dreptul de proprietate al contestatorului  ***  şi a fost radiat dreptul său de ipotecă legală.

Totodată, s-a arătat faptul că în cadrul dosarului de executare nr.  ***/2017 aflat pe rolul BEJ  *** , intimatul urmăreşte executarea sultei la plata căreia a fost obligată intimata  ***  prin sentinţa civilă nr.  *** /16.10.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, sultă care îi conferă un drept de ipotecă legală imobiliară asupra imobilului ce a revenit coproprietarului ţinut de o astfel de obligaţie.

În ceea ce priveşte efectele ipotecii faţă de terţi, intimatul  ***  a apreciat că un creditor ipotecar poate urmări bunul ipotecat în orice mână ar trece, fără a ţine seama de drepturile reale constituite sau înscrise după înscrierea ipotecii sale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 Cod proc. civ., art. 2386, art. 2345, art. 2360 şi 2377 Cod civil.

În probaţiune, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Deşi legal citată cu copie de pe cerere şi înscrisuri, intimata  ***  nu a formulat întâmpinare.

La data de 13.04.2018, contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul  *** , ca neîntemeiate, şi admiterea contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată.

În motivare, contestatorii au arătat că, prin sentinţa civilă nr.  *** /16.10.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, intimata  ***  a fost obligată la plata unei sulte în favoarea intimatului  *** , iar solidaritatea pasivă invocată indirect de acesta din urmă nu se prezumă.

Totodată, s-a apreciat că situaţia creată prin vânzarea de către unul dintre coproprietari a bunului comun în întregul său a fost stabilită cu claritate de doctrina şi practica vechiului Cod civil, sub imperiul căruia a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare, în sensul că soarta contractului de vânzare depinde de rezultatul partajului, respectiv de atribuirea bunului către coproprietarul vânzător, ori către alt coproprietar, astfel că dreptul contestatorilor asupra imobilului s-a consolidat definitiv.

La data de 16.04.2018, Biroul Executorului Judecătoresc  ***  a depus la dosar în ordine cronologică şi în copie certificată pentru conformitate cu originalul actele de executare din dosarul de executare nr. ***/2017 (f. 62-189 dosar).

La termenul din data de 18.06.2018, instanţa a luat act că s-a renunţat de către contestatori la capătul de cerere privind suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În şedinţa publică din data de 18.06.2018, intimatul  ***  a formulat cerere de suspendare a prezentei cauze până la soluţionarea dosarului nr. *** aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, cererea fiind respinsă de instanţă, ca neîntemeiată.

Instanţa a încuviinţat contestatorilor şi intimatului  ***  proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. ***/18.06.2018, prima instanţa a admis contestaţia la executare formulată de contestatorii  ***  şi  *** în contradictoriu cu intimaţii  *** şi  *** . A anulat toate actele de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. ***/2017 al BEJ  ***  în ceea ce priveşte urmărirea silită imobiliară declanşată asupra imobilului situat în Bucureşti, ***, sector 2. A luat act că s-a renunţat de către contestatori la capătul de cerere privind suspendarea executării silite. În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 a dispus restituirea către contestatorul  *** , după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, a sumei de 1000 lei taxă judiciară de timbru aferentă contestaţiei la executare,achitată de contestator.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă, analizând materialul probatoriu administrat în cauză, a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2017 la BEJ  *** , intimatul  *** , în calitate de creditor a solicitat executarea silită a sentinţei civile nr. ***  din data de 16.10.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 şi a deciziei civile nr. *** A/2017 din 02.02.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. ***, respectiv au solicitat executarea debitoarei  ***  pentru recuperarea sumei de 1.468.210,28 lei, reprezentând echivalentul a 332.927,5 euro, cu titlu de sultă compensatorie, a sumei de 19.537,87 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru aferentă expertizei evaluatorii – fond şi a sumei de 24.508,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată-apel.

Contestatorii  ***  şi  *** au formulat prezenta contestaţie la executare solicitând anularea formelor de executare din dosarul de executare nr. ***2017 al BEJ  ***  în ceea ce priveşte urmărirea silită asupra imobilului situat în Bucureşti, ***, sector 2, arătând că imobilul supus executării silite este proprietatea acestora , conform contractului de vânzare nr. ***/17.02.2006.

Din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ***/17.02.2006 de BNP *** instanţa constată că intimata  *** , în calitate de vânzător a înstrăinat contestatorului  *** , în calitate de cumpărător, imobilul situat în Bucureşti,  *** , sector 2, imobil compus din teren aferent întregii construcţii, în suprafaţă de 895 mp şi construcţia edificată pe teren, mai puţin apartamentul de la mansarda imobilului, construcţie în suprafaţă de 162,78 mp. Din contract rezultă că intimata a dobândit acest imobil prin redobândirea, conform sentinţei civile nr.***/05.12.1997 pronunţată în dosarul nr. ***/1997 de Judecătoria Sector 2, rămasă definitivă şi irevocabilă.

Prin sentinţa civilă nr. ***/12.12.2008 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a fost admisă în parte cererea formulată de intimatul  ***  şi s-a recunoscut titlul de moştenitor al acestuia, în cote egale alături de intimata  *** .

Prin sentinţa civilă nr. *** /16.10.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul-intimat  *** , s-a constatat calitatea de coproprietari moştenitori a intimaţilor  *** şi  *** asupra imobilului situat în Bucureşti, ***, sector 2 şi s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra imobilului, atribuindu-se intimatei  ***  în deplină proprietate şi posesie imobilul menţionat, cu obligarea acesteia la plata unei sulte compensatorii în cuantum de 332.927,5 euro către intimatul ***.

Prin decizia civilă nr. ***A/2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V a Civilă, a fost admis apelul declarat de intimatul  ***  şi schimbată în parte sentinţa apelată în sensul obligării intimatei  ***  şi la plata sumei de 24.508,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest sentinţa apelată fiind menţinută.

Instanţa reţine că, atunci când unul dintre coindivizari, fără acordul celorlalţi, înstrăinează în natură, în materialitatea sa, un bun aflat în indiviziune, validitatea acelui contract de vânzare-cumpărare depinde de rezultatul partajului. Astfel, dacă bunul aflat în indiviziune şi care a format obiectul înstrăinării este atribuit la partaj copărtaşului-înstrăinător, atunci contractul rămâne valabil, iar dreptul cumpărătorului se consolidează retroactiv, deoarece împărţeala are caracter declarativ, vânzătorul devenind proprietar exclusiv în mod retroactiv. Dacă bunul înstrăinat este atribuit altui copărtaş, actul de înstrăinare devine ineficace, adică va fi desfiinţat retroactiv, pentru lipsa calităţii de proprietar al vânzătorului, aplicându-se regulile ce guvernează vânzarea lucrului altuia.

In speţă, instanţa reţine că se aplică prima ipoteză enunţată, imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ***/17.02.2006, vizând un imobil aflat la data înstrăinării în indiviziune, prin sentinţa civilă nr. *** /16.10.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a căzut în lotul copărtaşului-vânzător, astfel că dreptul cumpărătorului  ***  s-a consolidat retroactiv.

Apărările intimatului  ***  în sensul că până în momentul în care o instanţă de judecată nu se pronunţă cu privire la validitatea sau nu a contractului de vânzare-cumpărare, contestatorul  ***  nu poate fi considerat proprietar al imobilului nu pot fi reţinute de instanţă, întrucât ca efect al partajului, prin atribuirea imobilului în lotul copărtaşului-vânzător, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17.02.2006, a rămas valabil iar dreptul cumpărătorului s-a consolidat retroactiv. Astfel, atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ***/17.02.2006 nu a fost desfiinţat printr-o hotărâre judecătorească, acesta este perfect valabil şi îşi produce efectele, contestatorii fiind proprietarii imobilului ce a constituit obiectul vânzării.

De asemenea, instanţa nu poate reţine aplicarea în speţă a dispoziţiilor art.2386 pct.5 din Codul civil, întrucât sunt aplicabile dispoziţiile Vechiului Cod civil, având în vedere că acţiunea de partaj a fost înregistrată pe rolul instanţei în anul 2010. În această situaţie, instanţa reţine că intimatul ar avea cel mult un privilegiu asupra imobilului, privilegiu pe care nu l-a conservat.

Astfel, potrivit art.1737 pct.3 din Vechiul Cod Civil, copărtaşii sunt privilegiaţi asupra imobilelor succesiunii pentru garanţia împărţelii şi a sumelor pe care aceştia le datorează între ei. Pentru conservarea privilegiului asupra bunurilor imobile cuprinse în loturile celorlalţi sau asupra lucrului dobândit prin licitaţie de unul dintre copărtaşi, este necesar ca cel îndreptăţit să înscrie acest privilegiu în registrul de publicitate, în termen de 60 de zile de la data actului de împărţeală sau, după caz, de la data adjudecării.

Instanţa constată că intimatul nu a cerut înscrierea acestui privilegiu în cartea funciară, ci în mod eronat a solicitat intabularea unui drept de ipotecă legală, ce a fost radiat conform încheierii de reexaminare nr. ***/22.11.2017 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sectorul 2.

Astfel, instanţa reţine că intimatul  ***  nu se bucură de un drept de urmărire şi de preferinţă cum susţine prin întâmpinare  şi nu poate urmări imobilul cumpărat de contestatori, nefiind aplicabile dispoziţiile Noului Cod civil, intimatul nebeneficiind de un drept de ipotecă legală.

Pentru considerentele expuse, constatând că executarea silită imobiliară declanşată este nelegală, instanţa va admite contestaţia la executare formulată de contestatori şi va anula toate actele de executare efectuate în cadrul dosarului de executare nr. ***/2017 al BEJ  ***  în ceea ce priveşte urmărirea silită imobiliară declanşată asupra imobilului situat în Bucureşti, ***, sector 2.

Totodată, instanţa va lua act că s-a renunţat de către contestatori la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.

În temeiul art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, instanţa va dispune restituirea către contestatorul  *** , după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, a sumei de 1000 lei taxă judiciară de timbru aferentă contestaţiei la executare, achitată de contestator.

La data de 01.10.2018, apelantul  ***  a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. ***/18.06.2018 prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea acestei hotărâri şi respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

În susţinerea cererii de apel, apelantul a arătat că hotărârea instanţei de fond ce face obiectul prezentului apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, considerentele reţinute de instanţa nefiind aplicabile situaţiei de fapt.

Apelantul-creditor al creanţei pentru plata sultei stabilite de instanţa în baza Sentinţei civile nr.  *** /16.10.2015 este beneficiar al ipotecii legale prevăzute de art. 2386 pct. 5 Noul Cod civil, potrivit art. 104 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil.

A arătat că instanţa de fond a făcut o aplicare eronată cu privire la normele materiale ce reglementează garanţia reala deţinute de apelant, respectiv în ceea ce priveşte constituirea, conţinutul, efectele şi opozabilitatea ipotecii legale de care beneficiază.

Potrivit art. 104 din legea nr. 71/2011: (1) Constituirea, conţinutul si opozabilitatea drepturilor reale de garanţie sunt supuse dispoziţiilor legii in vigoare la data naşterii creanţei garantate sau, după caz, la data încheierii contractului prin care garanţia a fost constituita".

Prin urmare, chiar daca partajul a fost început sub imperiul legii civile vechi, pentru a stabili legea aplicabilă efectelor adiacente ale partajului, printre care se afla şi regimul juridic al creanţei constând în plata sultei, este relevantă data naşterii creanţei, iar această dată corespunde momentului pronunţării definitive a hotărârii de partaj.

Sentinţa civilă nr.  *** /16.10.2015 a rămas definitivă, în ceea ce priveşte atribuirea bunului şi obligaţia de plată a sultei în sarcina debitoarei  *** , la data pronunţării Deciziei nr. ***A/02.02.2017.

Rezultă aşadar că data naşterii creanţei garantate constând în plata sultei este data de 02.02.2017, astfel încât prevederile legale aplicabile constituirii, conţinutului şi opozabilităţii acestei garanţii sunt cele din Noul Cod civil, aceasta fiind legea în vigoare la data de 02.02.2017.

Conform art. 2386 pct. 5 Cod civil, creanţa coproprietarilor pentru plata sultelor beneficiază de ipotecă legala, dispoziţie legală care este deci aplicabilă şi creanţei născute în beneficiul apelantului prin Sentinţa civila nr.  *** /16.10.2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. ***A/02.02.2017.

Contrar acestor prevederi legale, instanţa de fond a stabilit în mod greşit că nu beneficiază de ipotecă legala şi că ar fi beneficiat de un privilegiu asupra imobilului, pe care nu l-ar fi conservat.

Ipoteca legala deţinută de apelant asupra imobilului situat in Bucureşti, ***, sector 2, este opozabila contestatorilor independent de înscrierea ei in Cartea Funciara a imobilului.

Aşa cum a arătat încă din faţa instanţei de fond, contestatorii - dobânditori ai imobilului în baza unui act de vânzare-cumpărare încheiat cu copărtaşii -  ***  - sunt părţi în litigiul care a avut ca obiect partajul, pentru ca apelantul a solicitat instanţei ca, în funcţie de rezultatul partajului, să dispună şi asupra situaţiei contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceştia si coproprietara  *** .

Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei cereri iar hotărârea instanţei de fond nu a fost contestată sub acest aspect.

Potrivit art. 2346 Cod civil, daca prin lege nu se prevede altfel, ipoteca nu este opozabila terţilor decât din ziua înscrierii sale în registrele de publicitate.

Cu toate acestea, potrivit art. 22 alin. din Codul civil, dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzuta de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicităţii sunt inopozabile terţilor, afară de cazul în care se dovedeşte ca aceştia le-au cunoscut pe altă cale.

În speţa, efectul constitutiv al ipotecii asupra unui bun imobil prevăzut de art. 2377 Cod civil a fost amânat prin art. 56 din Legea nr. 71/2011, de unde rezultă ca formalitatea de publicitate a ipotecii imobiliare nu are caracter constitutiv, iar terţii dobânditori ai bunului - contestatori  ***  şi  *** - au cunoscut ca au dobândit un imobil ipotecat, raportat la calitatea acestora de părţi în dosarul de partaj.

Această opozabilitate se prezintă în ordinea succesiva care decurge din efectele hotărârii de partaj, fiind singura opozabilitate care se impune conform prevederilor legale aplicabile situaţiei de fapt, astfel cum au fost expuse mai sus:

1.prin efectul declarativ al partajului (sub imperiul Vechiului Cod civil) copărtaşa  ***  a devenit proprietara exclusiva a imobilului, afectat însă de ipoteca legala pentru plata sultei (creanţa născuta sub imperiul Noului Cod civil);

2.copărtaşa devenita proprietara exclusiva ( *** ) a înstrăinat către contestatorii  ***  si *** un bun grevat de ipoteca, aceştia dobândindu-1, în deplină opozabilitate, afectat de garanţia imobiliara.

Apelantul creditor ipotecar - beneficiar al ipotecii legale pentru plata sultei - se bucură de dreptul de urmărire si preferinţa al imobilului situat in Bucureşti, ***, sector 2

Potrivit considerentelor instanţei de fond, apelantul nu se bucură de dreptul de urmărire si de preferinţa pentru că beneficiază de un privilegiu pe care nu l-a conservat, deci nu beneficiază de ipoteca legală.

Apelantul a dovedit însă contrariul, potrivit celor expuse mai sus, întrucât textul de lege este clar, nefiind supus niciunui interpretări, apelantul - coproprietar căruia nu i s-a atribuit imobilului beneficiază de ipoteca legala, dreptul său de creanţă garantată născându-se sub imperiul normelor actualului Cod civil.

Rezultă aşadar că se bucură de dreptul de urmărire al bunului imobil asupra căruia deţine o ipoteca, în orice mână ar trece acesta, potrivit art. 2360 Cod civil.

Consolidarea dreptului de proprietate al contestatorilor nu operează ca efect al hotărârii de partaj, iar instanţa investita cu soluţionarea contestaţiei la executare nu se putea substitui unei instanţe de fond şi să procedeze la analiza validităţii contractului de vânzare-cumpărare prin care contestatorii au dobândit proprietatea imobilului.

Considerentele instanţei în baza cărora a stabilit că prin efectul partajului, cu atribuirea bunului în lotul copărtaşului înstrăinător, dreptul de proprietate al contestatorilor s-a consolidat, sunt greşite, în lipsa unei prevederi legale care să instituie o astfel de posibilitate.

De altfel, sub acest aspect hotărârea instanţei nici nu este motivată, întrucât nu rezultă niciun temei de drept care să fi fost avut în vedere de instanţa.

Pe de altă parte, consideră ca instanţa, prin analiza pe care a realizat-o, s-a comportat ca şi cum ar fi fost investită cu analiza validităţii unui act juridic, deşi nu a primit o astfel de investire, pronunţând astfel o hotărâre nelegala.

Chiar şi în ipoteza în care contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. ***/17.02.2006 a rămas valabil ca efect al hotărârii judecătoreşti de partaj, consolidarea dreptului de proprietate născut în baza acestui contract s-a produs doar ulterior constituirii ipotecii sale imobiliare asupra imobilului, deplin opozabilă dobânditorilor-contestatori.

În ipoteza în care dreptul de proprietate al contestatorilor s-a consolidat retroactiv, această consolidare a avut loc, ca efect al hotărârii de partaj, doar ulterior constituirii ipotecii sale legale imobiliare. În caz contrar, hotărârea de partaj ar fi lipsită de efectele ei legale.

Potrivit dispozitivului Sentinţei civile nr.  *** /16.10.2015, instanţa a dispus următoarele: a constatat ca apelantul si pârâta  ***  au calitatea de coproprietari moştenitori in cote-egale de 1/2 asupra imobilului situat in Mun. Bucureşti, Sector 2, ***, intabulat in CF nr.  *** si compus din teren in suprafaţa de 895 mp si construcţia edificata pe acesta; a dispus ieşirea din indiviziune asupra imobilului menţionat si i-a atribuit acest imobil in deplina proprietate si posesie pârâtei  *** ; a obligat pârâta  ***  la plata către apelant a unei sulte compensatorii in cuantum de 332.927,5 Euro in echivalent in LEI 1.468.210,28 LEI.

Sentinţa civila nr.  *** /16.10.2015 este opozabilă şi contestatorilor *** si ***, conform dispozitivului acestei hotărâri, în calitate de dobânditori ai bunului de la copărtaşul căruia instanţa i-a atribuit imobilul în mod exclusiv.

Rezultă astfel ca ipoteca legala pentru plata sultei la care a fost obligata debitoarea  ***  nu poate sa poarte asupra altui bun în afara imobilului situat in Mun. Bucureşti, Sector 2, ***, intabulat in CF nr.  *** Bucureşti Sector 2 (nr. CF vechi 59795).

În drept a invocat art. 466 si urmat. C.proc.civ.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri precum şi a oricăror probe a căror necesitate va reieşi din dezbateri.

Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. *** /16.10.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. ***, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul-intimat  *** , s-a constatat calitatea de coproprietari moştenitori a intimaţilor  *** şi  *** asupra imobilului situat în Bucureşti, ***, sector 2 şi s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra imobilului, atribuindu-se intimatei  ***  în deplină proprietate şi posesie imobilul menţionat, cu obligarea acesteia la plata unei sulte compensatorii în cuantum de 332.927,5 euro către intimatul ***.

Având în vedere că sentinţa de partaj a fost pronunţată în dosarul nr. ***, dosar soluţionat potrivit prevederilor Vechiului Cod civil, tribunalul reţine că şi efectele sentinţei de partaj sunt cele recunoscute de prevederile  Vechiului Cod civil. Criteriul de referinţă este legea aplicabilă partajului, cu toate efectele acesteia, iar nu legea civilă în vigoare la momentul pronunţării sentinţei de partaj. Astfel, tribunalul reţine că nu sunt incidente speţei prevederile art. 2386 din Noul Cod civil.

Potrivit prev. art. 1737 pct. 3 din Vechiul Cod civil, sunt creditori privilegiaţi asupra imobilelor coerezii, asupra imobilelor succesiunii, pentru garanţia împărţelii făcute între ei şi a sumelor cu care a rămas dator unul către altul.

De asemenea, potrivit art. 1741 Cod civil, copărtaşul la o împărţeală conservă privilegiul asupra bunurilor cuprinse în fiecare lot, pentru tot ce are dreptul să reclame în această calitate, prin înscrierea acelui privilegiu în termen de 60 de zile de la actul de partaj.

Conform art. 1745 din Vechiul Cod civil, toate creanţele privilegiate supuse la formalitatea inscripţiei, în privinţa cărora nu s-au îndeplinit condiţiile prescrise pentru conservarea privilegiului, nu încetează a fi creanţe ipotecare.

Imobilul a fost vândut intimaţilor *** prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ***/2006. *** şi *** şi-au intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în anul 2006 (f. 49 dosar fond).

Apelantul a înscris ipoteca legală asupra bunului, ulterior intabulării dreptului de proprietate de către intimaţii Ionescu. În dosarul nr. ***,  ***  a formulat plângere împotriva încheierii de reexaminare nr. ***/2018 emisă de OCPI, prin care s-a dispus reînscrierea dreptului de proprietate in favoarea domnului  ***  asupra A.1 sub B.5 din cartea funciara *** UAT Bucuresti Sectorul 2,  precum şi radierea dreptului de ipoteca legala inscris sub C6 asupra A.1 sub C.9 din cartea funciara *** UAT Bucuresti Sectorul 2,  plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată.

Potrivit art. 1738 din Vechiul Cod civil, în lipsa înscrierii privilegiului, creditorul privilegiat asupra unui imobil nu poate urmări bunul în mâna terţului cumpărător.

Privilegiul prev. de art. 1737 din Vechiul Cod civil se referă la garanţia pentru plata sultei între copărtaşi, însă în speţă trebuie avut în vedere faptul că deşi în urma partajului imobilul în litigiu i-a fost atribuit intimatei  *** , concomitent cu partajul s-a dispus şi respingerea cererii de chemare în garanţie formulată de  ***  şi ***, ca rămasă fără obiect. De altfel, prin cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarul nr. ***,  ***  a solicitat să se dispună şi cu privire la soarta contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ***/2006, contract intervenit între intimaţi cu privire la bunul supus partajului.

Astfel, tribunalul, în acord cu instanţa de fond, reţine că, atunci când unul dintre coindivizari, fără acordul celorlalţi, înstrăinează în natură, în materialitatea sa, un bun aflat în indiviziune, validitatea acelui contract de vânzare-cumpărare depinde de rezultatul partajului. Astfel, dacă bunul aflat în indiviziune şi care a format obiectul înstrăinării este atribuit la partaj copărtaşului-înstrăinător, atunci contractul rămâne valabil, iar dreptul cumpărătorului se consolidează retroactiv, deoarece împărţeala are caracter declarativ, vânzătorul devenind proprietar exclusiv în mod retroactiv. Dacă bunul înstrăinat este atribuit altui copărtaş, actul de înstrăinare devine ineficace, adică va fi desfiinţat retroactiv, pentru lipsa calităţii de proprietar al vânzătorului, aplicându-se regulile ce guvernează vânzarea lucrului altuia.

Susţinerile apelantului potrivit cărora consolidarea dreptului de proprietate al contestatorilor nu operează ca efect al hotărârii de partaj, iar instanţa investita cu soluţionarea contestaţiei la executare nu se putea substitui unei instanţe de fond şi să procedeze la analiza validităţii contractului de vânzare-cumpărare prin care contestatorii au dobândit proprietatea imobilului sunt neîntemeiate. Instanţa de fond a analizat efectele hotărârii de partaj şi nu s-a pronunţat cu privire la validitatea contractului de vânzare cumpărare intervenit între intimaţi.

Faţă de dispoziţiile sentinţei de partaj, efectul declarativ al partajului consacrat de prevederile art. 786 din Vechiul Cod civil şi  în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să desfiinţeze contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ***/2006, în condiţiile în care intimaţii *** şi-au întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, intimata  ***  nu mai are vreun drept asupra imobilului ce a făcut obiectul partajului şi ca atare acest imobil nu mai poate face obiectul garanţiei pentru plata sultei între copărtaşi, respectiv pentru plata sultei pe care această intimată i-o datorează apelantului.

În prezent intimaţii *** figurează în cartea funciară ca fiind proprietarii imobilului respectiv, până la momentul înscrierii dreptului de proprietate al acestora sulta nefiind notată în cartea funciară.

Privilegiile imobiliare, între care este şi  privilegiul special imobiliar al copărtaşilor, au ca obiect un bun imobil al debitorului, însă din moment ce intimaţii ***, care sunt proprietarii imobilului, nu sunt debitorii apelantului, aceasta nu îşi poate valorifica faţă de ei creanţa pe care o are faţă de intimata ***.

Din aceste considerente, în temeiul art. 480 Cpc., tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMLELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelantul  *** , (CNP ***) cu domiciliul în Bucureşti, sector 2, ***, cu domiciliul ales la SCA *** în Bucureşti, sector 3, ***, împotriva Sentinţei civile nr.  *** din 18.06.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii  ***  (CNP ***) şi  *** (CNP ***), ambii cu domiciliul în Bucureşti, ***, sector 2, cu sediul ales la av. *** în Bucureşti, ***, sector 1 şi  *** (CNP ***) cu domiciliul în Bucureşti, ***, sector 3, ca nefondat.

 Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29.01.2018.

 PREŞEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER: 

*** ***   ***

Red. ***/20.02.2020

Domenii speta

Spete similare