Suspendare executare silită

Dosar nr.5068/2004

R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III A CIVILA

SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.819

Sedinta publica de la 17 iunie 2005

Curtea compusa din :

PRESEDINTE -  ELENA VIVIANE TIU

JUDECATOR -  MIHAELA PARASCHIV

  JUDECATOR -  LAVINIA DUTULESCU

GREFIER -  STEFANIA PIZLO

* * * * * * * * * * *

Pe rol se afla pronuntarea recursurilor declarat de intimata-pârâta-

reclamanta CRISAN ELENA si de intimatii-reclamanti-pârâti FRÂNGU TUDOR,

FRÂNGU ADELA si NICOARA RUXANDRA-MARINA, împotriva deciziei civile

nr.364 A din 20.05.2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti -  Sectia a IV a

Civila, în dosarul nr.722/2002, în contradictoriu cu pârâtii BARBUR GABRIEL,

GALATEANU MARGARETA, ANGHELINA FLORIAN, ANGHELINA SOFIA,

SOLOMON ALEXANDRU-VERONEL, SOLOMON ELENA, ROB TANASE, ROB

CONSTANTA si STANCIU CRISTIAN.

Pricina are ca obiect - suspendare executare silita.

Dezbaterile cauzei au avut loc în sedinta publica de la 3.06.2005,

sustinerile partilor fiind consemnate în încheierea de la acea data care face parte

integranta din prezenta decizie si când curtea - pentru a da posibilitate partilor sa

depuna note scrise si în vederea deliberarii - a amânat pronuntarea la

10.06.2005, apoi la 17.06.2005 hotarând urmatoarele:

C U R T E A ,

Constata ca prin sentinta civila nr. 12968/6.12.2001 pronuntata de

Judecatoria sectorului 1 în dosarul nr. 7679/2000 s-a admis exceptia lipsei

calitatii procesuale active si s-a respins cererea în revendicare si cererile

accesorii acesteia, formulate de reclamantii Frângu Tudor, Frângu Adela si

Nicoara Ruxandra Mariana, în contradictoriu cu pâratii Crisan Elena, Anghelina

Florian, Anghelina Sofia, Rob Constanta, Solomon Alexandru Veronel, Solomon

Elena, Stanciu Cristian, Barbur Gabriel si Galateanu Margareta, ca fiind

formulata de presoane fara calitate procesuala.

Apelul declarat de reclamanti împotriva acestei sentinte a fost admis prin

decizia civila nr. 1149/23.05.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia a

IV-a civila, irevocabila prin respingerea recursului declarat de pârâti, potrivit

deciziei civile nr. 2643/27.11.2002 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-

Sectia a III-a civila.

Prin decizia de admitere a apelului s-a dispus anularea sentintei si

retinerea cauzei, în vederea evocarii fondului, potrivit dispozitiilor art. 297 cod

procedura civila.

Potrivit cererii introductive, reclamantii au solicitat, la data de

10.04.2000, obligarea pârâtilor de a le lasa în deplina proprietate si linistita

posesie imobilul situat în Bucuresti, str. Mitropolit Varlaam nr. 129, sect.1,

compus din teren în suprafata de 600 mp, care figura ca fiind viran în actul de

dobândire a proprietatii; sa se constate nulitatea absoluta a înregistrarilor de la

nr. 766 a cartii funciare a localitatii Bucuresti, pentru suprafata de 200 mp care

încalca proprietatea acestora si a numarului cadastral 478, eliberat pe baza unor

schite care violeaza planul cadastral al zonei, obtinute prin manopere

frauduloase; sa se constate nulitatea absoluta a înscrierilor din Cartea Funciara a

Municipiului Bucuresti, nr. 1257, radierea numarului cadastral 1056, facute cu

mentinerea în eroare a conducatorului cartii funciare; sa se dispuna granituirea

proprietatii reclamantilor de restul proprietatii pârâtei Crisan Elena; sa fie obligata

aceasta pârâta sa demoleze constructia pe care a ridicat-o pe proprietatea

reclamantilor.

In evocarea fondului cererii de chemare în judecata, tribunalul a retinut,

potrivit deciziei civile nr. 364/20.05.2004:

Prin sentinta civila nr. 10625/29.06.1999 pronuntata de Judecatoria

sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 8439/1999 ramasa definitiva si irevocabila, s-

a admis actiunea formulata de reclamantul Rob Tanase împotriva pârâtului

Consiliul General al Municipiului Bucuresti, constatându-se ca acesta este

proprietarul imobilului situat în Bucuresti, str. Ocna Mures nr. 6, sect.1, format din

teren în suprafata de 500 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.

Prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 993/14.09.1999

de catre BNP Cutaru Eugenia, Rob Tanase si sotia acestuia, Rob Eugenia au

înstrainat dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 500 mp intravilan,

situat în str. Ocna Mures, sect.1, dobândit prin susmentionata sentinta,

cumparatorului Stanciu Cristian.

Contractul de vânzare cumparare nu are mentionat numarul postal al

imobilului înstrainat.

Ulterior, Stanciu Cristian vinde terenul de 500 mp cumparatoarei Crisan

Elena, prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 2167/21.09.1999

de catre BNP Albut Viorica, contract în care se mentioneaza si adresa imobilului,

ca fiind situat în str. Ocna Mures nr. 6, sect.1.

Prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 1612/15.09.1999

de catre BNP Ghita Rozalinda, vânzatorii Barbur Gabriel si Galateanu Margareta

au înstrainat în favoarea cumparatorilor Solomon Alexandru Veronel si Solomon

Elena terenul în suprafata de 300 mp, situat în Bucuresti, str. Mitropolit Varlaam

nr. 129, sect.1.

Vânzatorii Barbur Gavril si Galateanu Margareta au dobândit dreptul de

proprietate pe calea devolutiunii legale, de la ascendentul lor, Barbur Gavril,

potrivit certificatului de mostenitor nr. 82/25.08.1999, emis în dosarul succesoral

nr. 83/1999 de catre BNP Poper Constanta.

La rândul sau, Barbur Gavril a dobândit dreptul de proprietate asupra

acestui imobil în baza contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr.

3626/1948, transcris sub nr. 1349/1948 de Tribunalul Ilfov- sectia Notariat, de la

Aristide Basilescu si Nicolae Chiricuta, la acea data terenul figurând situat în

orasul Grivita, tarla 169.

In cuprinsul certificatului de mostenitor eliberat la 20 de ani de la decesul

lui Barbur Gavril, se mentioneaza ca terenul este situat în str. Mitropolit Varlan

nr. 129, sect.1, fara ca notarul public sa fi avut în dosar un certificat de numar

postal prin care sa se stabileasca faptul ca terenul situat în Orasul Grivita, tarla

169, are ca numar postal la data de 25.08.1999, str. Mitropolit Varlaan nr. 129,

sector 1.

La rândul lor, Solomon Elena si Solomon Alexandru Veronel au vândut

terenul cumparat, în suprafata de 330 mp, cumparatorilor Anghelina Florian si

Anghelina Sofia, prin contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.

363/11.04.2000 de catre BNP Danacica Mihaela Daniela.

Cu privire la reclamanti, s-a retinut prin decizie ca prin contractul de

vânzare cumparare autentificat sub nr. 4921/1957, transcris în Registrul de

transcriptiuni, Maria Iliescu si Dumitru Iliescu au vândut cumparatorilor Roman

Ortanza si Frângu Constantin, în cote indivize, egale, de 1/2 fiecare, un teren fara

constructii, în suprafata de 600 mp, situat în Bucuresti, str. Varlaan nr. 109,

Raion Grivita Rosie. Ulterior, prin sentinta civila nr. 1085/3.02.1994 pronuntata

de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 6305/1993, irevocabila, s-a

admis actiunea restrânsa, formulata de reclamantul Frângu Constantin împotriva

pârâtilor Roman Teodor si Roman Gheorghe si s-a constatat intervenita

vânzarea cumpararea terenului în  suprafata de 300 mp situat în Bucuresti, str.

Mitropolit Varlaan nr. 129, sect.1, între reclamant, în calitate de cumparator si

pârâtul Roman Teodor si defuncta Roman Oratza, în calitate de vânzatori,

hotarârea tinând loc de act de vânzare cumparare.

Ca urmare a decesului lui Frângu Constantin, s-a eliberat certificatul de

mostenitor nr. 48/20.03.2000, de catre BNP Malinschi Tatiana, constatându-se

ca din masa succesorala face parte terenul în suprafata de 600 mp, situat în str.

Mitropolit Varlaan nr. 129, sect.1, mostenitori fiind Frangu Adela, Nicoara

Ruxandra Marina si Frângu Tudor.

Din certificatul de numar postal nr. 3875/11701/19.05.1998 eliberat de

PMB-Directia Evidenta Proprietatii-Seviciul de Nomenclatura Urbana, rezulta ca

terenul în suprafata de 600 mp ce face obiectul contractului de vânzare

cumparare autentificat sub nr. 4921/31.12.1956, transcris sub nr. 10/1957 de

Tribunalul Popular al Raionului Grivita Rosie Bucuresti si sentinta civila nr.

1085/3.02.1994 pronuntata de Judecatoria sectorului a Bucuresti, transcrisa sub

nr. 4790/1998, poarta în prezent nr. 129 pe str. Mitropolit Varlaan, sector 1

Bucuresti.

Potrivit raportului de expertiza tehnica întocmit de expertul tehnic Adam

Viorel rezulta ca linia de hotar dintre proprietatile din str. Ocna Mures nr. 6 si

Mitropolit Varlaan nr. 129 a fost mutata, iar ca urmare a schimbarii liniei de hotar,

pârâta reclamanta Crisan Elena ocupa în prezent o parte din  terenul

reclamantilor, în suprafta de 170 mp.

Acelasi expert a stabilit ca terenul dobândit de pârâta reclamanta Crisan

Elena prin contractul de vânzare cumpaare nr. 868/2000 are amplasamentul

actual în contradictie cu planurile topografice ale zonei, iar diferenta de suprafata

de 170 mp nu se afla pe str. Ocna Mures nr.6, adresa postala sub care a

cumparat terenul aceasta pârâta.

S-a constatat prin raportul de expertiza ca pârâta reclamanta Crisan Elena

ocupa în prezent un  teren în suprafata de 621,39 mp, cu 291,39 mp mai mult

decât suprafata de 330 mp ce corespunde planurilor topografice ce identifica

imobilul din str. Ocna Mures nr. 6.

Cu privire la terenul proprietatea pârâtilor Barbur Gabriel si Galateanu,

înstrainat pârâtilor Solomon Elena si Solomon Alexandru Veronel, expertul a

aratat în raportul de expertiza ca terenul din contractul de vânzare cumparare nr.

3629/1948 detinut de autori si terenul vândut are un amplasament diferit, astfel

ca nu se refera la acelasi teren, astfel ca terenul în suprafata de 330 mp se

suprapune peste proprietatea lui Frângu Constantin. Amplasamentul acestui

teren, dobândit de Barbur Gavril prin actul de vânzare cumparare din 1948,

corespunde terenului din  str. Ocna Mures nr. 6, detinut în prezent de Crisan

Elena, ai carei autori au dobândit imobilul printr-o hotarâre judecatoreasca de

uzucapiune.

Tribunalul, fata de situatia de fapt rezultata din actele dosarului si raportul

de expertiza, a procedat la compararea titlurilor de proprietate prezentate de

parti, titluri provenind de la autori diferiti, dând preferinta titlului de proprietate

prezentat de catre reclamanti.

S-a retinut pe aspectul compararii de titluri ca titlul acestora este anterior

momentului la care autorii pârâtei Crisan Elena, Rob Tanase si Rob Margareta,

au început a exercita posesia de 30 de ani, opusa Consiliului General al

Municipiului Bucuresti.

Terenul reclamantilor si autorilor acestora nu are schimbat amplasamentul,

spre deosebire de terenul detinut de parata Crisan Elena, care nu corespunde

amplasarii reale, din str. Ocna Mures nr. 6 decât pentru suprafata de 330 mp.

In cadrul aceleiasi comparari de titluri, s-a mai retinut prin decizie ca

sentinta civila privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune nr.

10625/29.09.1999 ce reprezinta titlul autorilor pârâtilor reclamanti Rob Tanase si

Rob Margareta produce efecte doar între partile care au figurat parti în proces,

nefiind opozabila erga omnes, astfel cum a sustinut pârâta reclamanta Crisan

Elena.

Tribunalul a admis în consecinta cererea în revendicare, obligând pârâta

reclamanta Crisan Elena, pe temeiul art. 480 Cod civil, sa lase în deplina

proprietate si posesie reclamantilor pârâti, terenul în suprafata de 170 mp, situat

în Bucuresti, str. Ocna Mures nr. 6, sect.1.

Cu privire la cererea de granituire, s-a dispus de catre tribunal, potrivit

solutiei de admitere a capatului de cerere în revendicare, granituirea cu

proprietatea pârâtei reclamante Crisan Elena, pe aliniamentul identificat prin

punctele C -D, conform anexei nr. 13 si 14 la completarea la raportul de

expertiza efectuat în cauza, cerere gasita întemeiata în baza art. 584 Cod civil.

In privinta apararilor formulate de pârâta Crisan Elena, s-a retinut, în

legatura cu buna credinta la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului,

ca aceasta nu are relevanta în cauza, buna credinta analizându-se doar în cazul

investirii instantei cu o actiune în constatarea nulitatii actului de dobândire a

imobilului si nu în cazul revendicarii.

Chiar si în cazul în care ar fi fost investita cu o actiune în constatarea

nulitatii actului translativ de proprietate, alaturi de o actiune în revendicare, s-a

mai retinut prin decizie, chiar daca se retine buna credinta la dobândirea

imobilului revendicat, instanta procedeaza în cadrul actiunii în revendicare la

compararea titlurilor prezentate de parti, dând câstig de cauza partii al carui drept

este preferabil, buna credinta neputând salva actul dobânditorului pârât si

neputând fi opusa partii al carui titlu este preferabil.

Cu privire la constructia edificata de pârâta Crisan Elena, instanta a retinut

ca aceasta ocupa o suprafata de 44,34 mp din proprietatea reclamantilor pârâti,

aflându-se pe linia despartitoare dintre cele doua proprietati.

Instanta nu a retinut buna credinta a pârâtei reclamante la edificarea

constructiei, în baza mai multor considerente:

Cererea de chemare în judecata a fost introdusa de catre reclamanti la

10.04.2000, iar autorizatia de construire s-a obtinut la mai putin de o luna de la

data introducerii actiunii. Pârâta trebuia sa astepte finalizarea procesului început,

existând, pe parcursul acestuia, un dubiu privitor la dreptul sau de proprietate

asupra terenului pe care construia.

Existenta pe rolul instantelor a unei cereri de ordonanta presedintiala, chiar

daca aceasta a fost respinsa, trebuia sa-i puna pârâtei un semn de întrebare în

legatura cu dreptul sau de proprietate asupra terenului.

Chemarea în judecata, în actiunea în revendicare, valoreaza notificare din

partea reclamantilor, în ceea ce priveste edificarea constructiei, astfel încât

continuarea edificarii constructiei, dupa acest moment, s-a facut pe riscul

acesteia.

Pe baza acestor considerente, instanta a respins cererea reconventionala

formulata de pârâta reclamanta Crisan Elena, ca neîntemeiata.

In ceea ce priveste cererea în revendicare formulata împotriva parâtilor

Solomon Alexandru Veronel, Solomon Elena, Stanciu Cristian, Rob Tanase, Rob

Constanta, Barbur Gabriel si Galateanu Margareta, instanta a constatat

netemeinicia acesteia.

Cu privire la pâratii Rob Tanase, Rob Margareta si Stanciu Cristian, s-a

retinut ca acestia au înstrainat imobilul, actuala posesoare a acestuia fiind Crisan

Elena, astfel ca nu mai au calitatea de posesori neproprietari, care sa poata

figura ca pârati în actiunea în revendicare.

Situatia s-a retinut ca fiind aceeasi si în privinta pârâtilor Barbur Gabriel,

Galateanu Margareta, Solomon Elena si Solomon Veronel.

Cu privire la intervenientii Anghelina Florin si Anghelina Sofia, fata de care

s-a formulat de catre reclamanti actiune în constatarea nulitatii absolute a actului

lor de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului din str. Mitropolit

Varlaan nr. 129, sector 1, respectiv a contractului de vânzare cumparare

autentificat sub nr.868/11.04.2000 de NP Danacica Mihaela, nu si actiune în

revendicare, s-a retinut ca instanta nu se poate pronunta în revendicare fata de

acestia, pentru ca ar însemna sa se acorde reclamantilor mai mult decât s-a

cerut.

Cererea privitoare la constatarea nulitatii acestui contract de vânzare

cumparare a fost apreciata ca neîntemeiata, vânzarea intervenind între vânzatorii

Solomon si acesti intervenienti la numai o zi dupa data introducerii actiunii, când

citatia nu ajunsese la ei, astfel ca nu aveau cunostinta de actiune.

Cumparatorii au fost de buna credinta la momentul încheierii actului,

cumparând un imobil deja intabulat în cartea funciara si în baza unui certificat

fiscal eliberat de Administratia Financiara sector 1, precum si a extrasului de

carte funciara, fara a avea ei însisi vreo îndatorire sa verifice actele care au stat

la baza deschiderii cartii funciare si a rolului fiscal pe numele vânzatorilor Barbur

si Solomon.

In cauza nu se poate retine fraudarea legii, câta vreme cumparatorii

Anghelina au fost de buna credinta la încheierea actului. Prin încheierea acestui

act, partile nu au urmarit cu intentie încalcarea unei legi de ordine publica si a

dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998, potrivit carora sunt interzise

înstrainarile sub orice forma a terenurilor cu privire la titlul carora exista litigii la

instantele judecatoresti, pe tot parcursul solutionarii acestor litigii.

La data încheierii actului, nu se poate vorbi de existenta unui litigiu, nici una

dintre parti neavând cunostinta de existenta acestuia.

Ca urmare a respingerii ca neîntemaita a cererii de constatare a nulitatii

contractului de vânzare cumparare, instanta a respins ca ramasa fara obiect

cererea reconventionala formulata de intervenientii Anghelina Florian si

Anghelina Sofia.

Cu privire la capetele doi si trei din cererea principala, prin care s-a solicitat

sa se constate nulitatea absoluta a înregistrarilor din cartea funciara, a numarului

cadastral 478 si radierea numarului cadastral 1056, s-a netemeinicia acestora,

cu motivarea ca radierea numerelor cadastrale si atribuirea unor alte numere

cadastrale pentru immobile este o atributie administrativa a Oficiului de Cadastru

si nu o atributie a instantelor.

Cererea în rectificarea înregistrarilor de Carte dunciara, întemeiata în drept

pe dispozitiile art. 36 alin.1 din Legea nr. 7/1996, s-a aratat prin sentinta, nu este

întemeiata, iar reclamantii au aratat ca urmeaza sa fie adresata Cartii funciare.

S-a apreciat în legatura cu aceasta cerere, ca dispozitiile invocate

reglementeaza situatia rectificarii înscrierilor în Cartea Funciara, în cazul în care

înscrierea sau actul în temeiul caruia s-a efectuat nu a fost valabil, situatie care

nu se regaseste în speta, dat fiind faptul ca instanta nu a dispus anularea nici

unui contract de vânzare cumparare.

Tot astfel, nu se regaseste în speta nici ipoteza unei nevalabilitati a

încheierii de carte funciara, iar ca si actiune în rectificare, nu s-a solicitat

rectificarea înregistrarilor de carte funciara, partile declarând în sedinta din

13.05.2004 ca se vor adresa cu cerere la Cartea funciara.

Impotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâta Crisan Elena, precum si

reclamantii pârati Frângu Tudor, Frângu Adela si Nicoara Ruxandra Marina,

criticând-o ca nelegala.

Recurenta pârâta a formulat odata cu cererea de recurs si cerere de

suspendare a executarii silite, întemeiata pe dispozitiile art. 300 alin.2 si 3 Cod

procedura civila, în ceea ce priveste masura demolarii unei partî din constructia

edificata pe terenul în litigiu, cerere pe care ulterior nu a mai sustinut-o.

Recurentii reclamanti si-au întemeiat recursul declarat în cauza pe

dispozitiile art. 304 pct. 9 si 10 Cod procedura civila.

Astfel, acestia au sustinut ca hotarârea a fost data cu încalcarea si

aplicarea gresita a legii, în ceea ce priveste modul de solutionare a capatului de

cerere privind constatarea nulitatii contractului de vânzare cumparare încheiat

între Solomon Alexandru Veronel si Solomon Elena, în calitate de vânzatori si

Anghelina Florin si Anghelina Sofia, în calitate de cumparatori, instanta aplicând

în mod eronat principiul ocrotirii bunei credinte si încalcând un alt principiu

fundamental, potrivit caruia nimeni nu poate transmite mai mult decât are.

 Recurentii sustin ca au facut în cauza dovada relei credinte a

cumparatorilor Anghelina la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului

în litigiu, invocând în acest sens decizia civila nr. 2630/31.10.1998, pronuntata de

Tribunalul Bucuresti- Sectia a IV-a civila, sentinta civila nr. 4254/5.09.1988,

pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, precum si decizia civila nr.

476/25.03.1994 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a IV-a civila, hotarâri pronuntate

în contradictoriu fie cu autorul pârâtului Anghelina Florian, fie cu acesta din urma,

al caror obiect era legat de dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Recurentii mai sustin ca pârâtul intimat Anghelina Florian a locuit înca din

anul 1948 pe proprietatea situata în str. Mitropolit Varlaam nr. 127, alaturata celei

în litigiu, unde locuieste si în prezent, împreuna cu sotia sa, astfel ca retinerea

bunei sale credinte este în opozitie cu probele de la dosar.

Sub un alt aspect criticat, se sustine de catre recurenti ca instanta a

încalcat dispozitiile Legii nr. 7/1996 privind cadasrul si publicitatea imobiliara,

ignorând una din functiile importante ale cadastrului, cea de identificare si

inregistrare a proprietarilor.

Probele administrate în cauza, sustin recurentii, fac dovada clara a faptului

ca terenul înstrainat pâratilor Anghelina s-a pozitionat pe un alt amplasament,

fiind translatat obiectul vânzarii cumpararii catre proprietatea de la nr. 127 din str.

Mitropolit Varlaam, pentru a face corp comun cu aceasta.

Acest fapt rezulta din expertiza tehnica pe care instanta a omologat-o în

totalitate, astfel ca amplasamentul terenului în suprafata de 330 mp vândut de

sotii Solomon catre sotii Anghelina nu corespunde documetatiei cadastrale,

contravenind-se astfel dispozitiilor art. 2 alin.2 lit.c din Legea NR. 7/1996.

Tot astfel, sustin recurentii, instanta a încalcat si dispozitiile art. 15 din

Legea nr. 54/1998, simpla existenta a litigiului conducând la nulitatea actului, fara

a fi conditionata de efectuarea formalitatii de pubicitate imobiliara.

Cu privire la modul de solutionare a capetelor doi si trei din cererea

introductiva, recurentii sustin ca instanta a încalcat dispozitiile art. 69 alin.1 Cod

procedura civila, ei nefiind renuntatori la judecarea acestor cereri si neacordând,

în acest scop, vreun mandat special aparatorului ales, instanta impunându-le

aceasta renuntare cu încalcarea legii, prejudiciindu-i grav.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 10 Cod procedura

civila vizeaza neluarea în considerare de catre instanta a celor trei hotarâri

judecatoresti, mai sus amintite, precum si a raportului de expertiza tehnica

efectuat în cauza, ignorate în privinta constatarilor evidentiate prin primul motiv

de recurs.

Recurenta pârâta Crisan Elena a invocat la rândul sau motive de recurs

prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinând ca

hotarârea a fost data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii.

Sub un prim aspect criticat, se sustine de catre aceasta recurenta ca

instanta de apel a ignorat în mod inexplicabil apararea de fond privind

uzucapiunea, formulata prin întâmpinarile depuse la dosar, încalcând astfel

dispozitiile art. 1875 Cod civil.

In calitate de succesoare în drepturile autorului sau Rob Tanase, care a

dobândit recunoasterea dreptului sau de proprietate dobândit prin uzucapine,

potrivit sentintei civile nr. 10625/29.06.1999 a Judecatoriei sectorului 1, le-a opus

reclamantilor, pe cale incidentala, prescriptia achizitiva, potrivit dispozitiilor art.

1842 si 1843, fara ca acestia sa aduca vreun contraargument prin care sa

dovedeasca faptul ca posesia autorului sau nu ar fi fost utila, sau ca nu s-a

împlinit termenul prevazut de lege.

Invocarea în aparare a uzucapiunii, în cadrul unei actiuni în revendicare,

are ca efect absolut paralizarea dreptului de proprietate al fostului proprietar.

Cu privire la capatul de cerere legat de granituirea proprietatilor învecinate,

recurenta sustine ca acesta trebuia rezolvat în conformitate cu solutia primului

capat principal, ceea ce ar fi dus în mod firesc la stabilirea liniei pe aliniamentul I-

J, conform anexelor raportului de expertiza întocmit de expertul Adam Viorel.

Cu privire la modul de solutionare a capatului de cerere privind buna sa

credinta la ridicarea constructiei aflata pe terenul în suprafata de 500 mp,

recurenta sustine ca instanta de apel nu a analizat materialul probator

administrat în cauza, potrivit caruia la momentul la care a intrat în proces, luna

iunie 2000, constructia era aproape terminata, mai având de executat la ea

finisaje, ceea ce corespunde si stadiului actual al lucrarii, probe din care rezulta

buna sa credinta, radicand constructia pe perioada în care titlul sau nu era

contestat si având convingerea ca este adevaratul proprietar al terenului în

suprafata de 500 mp, situat în str. Ocna Mures nr. 6, sector 1.

Pe de alta parte, sustine recurenta, dispozitia prin care a fost obligata sa

demoleze constructia aflata pe o suprafata de 44,34 mp, ce face parte din

suprafata de 170 mp revendicata, este nu numai inechitabila dar si nelegala,

conducând la distrugerea întregii constructii, provocându-i mari pagube.

O asemena solutie contravine dispozitiilor art. 494 alin.3 Cod civil, fiind si o

solutie vadit neeconomica, rezultatul demolarii fiind vadit disproportionat fata de

pagubele produse prin constructie.

Solutia instantei este considerata nelegala si prin aceea ca instanta nu a

dispus, în virtutea rolului sau activ, efectuarea unei expertize care sa analizeze

posibilitatea aplicarii unei asemenea masuri, fara ca pagubele produse sa fie cu

adevarat grave.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie

sub nr. 6992/2004.

Prin încheierea din 15.10.2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a declinat

competenta de solutionare a cererii de suspendare a executarii si a recursului

declarat împotriva deciziei, în favoarea Curtii de Apel Bucuresti, la acea data

aflându-se depus la dosar numai recursul declarat de pârâta Crisan Elena.

Prmind cauza spre solutionare, s-a format dosarul de fata, în care intimatii

reclamanti recurenti au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului

declarat de pârata.

De asemeni, au formulat întâmpinare în cauza si intimatii pârâti Anghelina

Florian si Anghelina Sofia.

Analizând cu precadere criticile formulate de recurentii reclamanti, se

constata ca recursul declarat de acestia nu este fondat.

Astfel, toate criticile privitoare la reaua credinta a sotilor Anghelina la

încheierea contractului de vânzare cumparare cu sotii Solomon sunt construite în

jurul ideii de baza a unei vointe a tuturor acestora, de a cuprinde în continutul

actului aspecte nereale tinând de identificarea terenului în suprafata de 330 mp.

Aceasta sustinere nu poate fi primita câta vreme actul s-a încheiat potrivit

unei documentatii cadastrale care a stat la baza intabularii dreptului de

proprietate transmis, fara a exista nici o alta dovada a unor manopere dolozive,

menite sa permita o asa zisa translatare a obiectului vânzarii cumpararii catre

proprietatea de la numarul 127 din str. Mitropolit Varlaam si care sa induca idea

existentei unei fraude la lege, astfel cum au sustinut recurentii reclamanti.

Pâna la data formularii cererii de chemare în judecata, 10.04.2000, dreptul

de proprietate al reclamantilor nu figura intabulat pe numele acestora si nu exista

o documentatie cadastrala in raport de care sa se poata identifica eventuale erori

în privinta vecinatatilor imobilului în cauza.

Opinia expertului care a efectuat lucrarea de expertiza, în sensul ca

modificarea vecinatatilor imobilului înstrainat de sotii Solomon ar fi fost

deliberata, a fost cenzurata în mod corect de catre instanta care a evocat fondul

litigiului, cu motivarea potrivit careia cumparatorii Anghelina nu aveau ei

îndatorirea sa verifice actele care au stat la baza deschiderii cartii funciare si a

rolului fiscal pe numele vânzatorilor Barbur si Solomon.

 Pe de alta parte, pentru a se fi avut în vedere, astfel cum au solicitat

recurentii reclamanti, hotarârile judecatoresti prin care acestia au opus dreptul lor

de proprietate intimatilor Anghelina, instanta ar fi trebuit sa analizeze, în cererea

prin care se urmarea constatarea nulitatii absolute a contractului de vânzare

cumparare încheiat de acestia cu intimatii Solomon, aspecte tinând de ocuparea

efectiva a terenului în cauza, de catre pârâtii semnatari ai contractului de vânzare

cumparare, fara ca acestea sa fi fost formulate în legatura cu o actiune în

revendicare, în cadrul careia se poate analiza situatia presupusului posesor

neproprietar, caruia i se opune un titlu valabil de proprietate asupra terenului

ocupat.

Chiar si în ipoteza sustinuta de recurentii reclamanti, a încheierii

contractului de vânzare cumparare având reprezentarea clara si urmarind ca prin

aceasta sa-si alipeasca terenul cumparat celui detinut anterior, nu rezulta din

întreaga constructie juridica a acestora cauza de nulitate absoluta a contractului

încheiat între intimatii Solomon si Anghelina, câta vreme contractul a avut un

obiect determinat, o cauza licita si a privit un bun aflat în circuitul civil, fara ca

acte opozabile vânzatorului sau cumparatorului sa-i împiedice pe acestia sa îl

încheie si fara ca acte exterioare ale recurentilor, prin care acestia sa se

manifeste în mod vadit ca proprietari ai suprafetei de teren în litigiu sa fie de

natura a atrage atentia cumparatorilor asupra incertitudinii titlului si actelor ce

dovedeau existenta în patrimoniul vânzatorilor a imobilului, în forma,

dimensiunile si vecinatatile cuprinse în actul încheiat.

Cât priveste nulitatea ceruta pe temeiul art. 15 din Legea 54/1998, este

evident ca interdictia nu poate fi luata în considerare independent de elementul

psihologic, constând în cunoasterea existentei unui litigiu cu privire la terenul în

privinta careia exista aceasta.

Cum actiunea a fost introdusa de reclamanti cu numai o zi înainte de

încheierea actului a carui nulitate s-a cerut a se constata, instanta de apel a

apreciat în mod corect ca în absenta cunoasterii cauzei de nulitate, a elementului

psihologic, aceasta cauza de nulitate expresa nici nu poate actiona, neputându-

se considera creat litigiul dintre parti, câta vreme cumparatorii nu fusesera citati

în proces.

In ceea ce priveste respingerea cererii de rectificare a înscrierilor dinCartea

Funciara, solutia este corecta, chiar daca motivarea instantei de apel face

referire, în mod gresit, la faptul ca reclamantii nu au mai solicitat solutionarea

acestui capat de cerere.

Potrivit art. 36 alin.1 din Legea nr. 7/1996, rectificarea înscrierilor din cartea

funciara poate fi cerutaexclusiv în baza unei hotarâri judecatoresti definitive si

irevocabile, cerinta careia trebuie sa se conformeze si reclamantii recurenti, dupa

momentul solutionarii cauzei de fata, pe baza hotarârii judecatoresti ramase

irevocabile.

In ceea ce priveste recursul declarat de recurenta pârâta reclamanta

Crisan Elena, criticile aduse deciziei sunt de asemeni nefondate.

Aceasta recurenta a opus reclamantilor în actiunea în revendicare titlul sau,

constând într-o hotarâre care constata dobândirea dreptului de proprietate prin

posesie îndelungata, de 30 de ani, hotarâre pronuntata în contradictoriu cu

statul, care nu a avut însa niciodata vreun drept de proprietate asupra terenului

în litigiu.

In plus, recurenta a opus si intimatilor reclamanti uzucapiunea, sustinere ce

a fost privita de instanta care a evocat fondul ca neîntemeiata.

Pentru cea dintâi aparare, instanta de apel a facut o corecta aplicare a

principiilor ce stau la baza compararii titlurilor partilor în cadrul unei actiuni în

revendicare în cadrul careia titlurile provin de la autori diferiti.

In acest context, s-a apreciat în mod corect asupra preferabilitatii titlului

reclamantilor care provine de la adevaratul proprietar, este public, în sensul

transcrierii lui în registrele de publicitate si este mai vechi decât însasi faptul

juridic ce a stat la baza dobândirii de catre recurenta a dreptului pretins, din

însusi momentul din care acesta a început sa se produca.

 Sub cel de-al doilea aspect, al invocarii uzucapiunii în cadrul procesului de

fata, ca mijloc de aparare care tinde sa paralizeze actiunea în revendicare,

solutia pronuntata este în afara oricarei critici.

Recurenta nu a reusit ca pe baza probelor administrate în cauza sa

dovedeasca în raporturile cu recurentii o posesie utila, în sensul dispozitiilor art.

1847 Cod civil, situatie în care exceptia de prescriptie s-ar fi impus a paraliza

actiunea în revendicare, potrivit dispozitiilor art. 1875 Cod civil, invocate de catre

aceasta.

Cu privire la modul de solutionare de catre instanta de apel a capatului de

career privind demolarea constructiei edificate de catre aceasta recurenta, se

constata ca în cauza s-a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 494 alin.2 Cod

civil.

Reaua credinta la edificarea constructiei în cauza a fost dovedita,

aprecierea acesteia neputând fi reanalizata în recurs, fata de modificarile aduse

dispozitiilor art. 304, din care a fost eliminat pct. 11, în cadrul caruia instanta de

recurs se putea apleca asupra temeiniciei unei hotarâri.

Instanta de recurs poate, cel mult, sa analizeze criteriile pe baza carora

instanta de apel a concluzionat în sensul existentei relei credinte la edificarea

constructiei, în cadrul motivului de recurs ce vizeaza nelegalitatea hotarârii.

Sub acest aspect, se constata ca instanta de apel a avut în vedere, în mod

corect, atitudinea psihologica a recurentei la momentul începerii lucrarii de

construire, raportat la momentul obiectiv al autorizarii acesteia, având în vedere

dispozitiile art. 1 alin.2 si art. 6 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, potrivit carora

lucrarile de construire a unui imobil nu pot fi începute decât dupa obtinerea

autorizatiei legale de construire.

Buna credinta a constructorului se apreciaza în raport de momentul

realizarii constructiei si aceasta înceteaza atunci când se iveste vreo îndoiala în

convingerea posesorului, cu privire la legitimitatea titlului sau.

Recurenta a obtinut autorizatia de construire cu mai putin de o luna anterior

momentului introducerii actiunii, actiune de care, chiar si în conditiile în care,

astfel cum s-a sustinut în recurs, nu a luat cunostinta, fiind gresit citata, a luat

oricum cunostinta la termenul din 22.06.2000, când a fost prezenta în instanta.

Dincolo de acest fapt însa, momentul începerii lucrarilor de construire a

coincis cu cel în care partile se aflau în cursul solutionarii cererii formulate de

aceiasi reclamanti, prin care se solicita sistarea de catre pârâta a lucrarilor de

constructie începute, proces care nu fusese finalizat, astfel ca pâna la

solutionarea lui plana o incertitudine cu privire la legitimitatea recurentei de a-si

amplasa constructia pe un teren în privinta caruia reclamantii invocau existenta

unui drept de proprietate.

In aceste conditii, instanta de apel a retinut în mod corect reaua credinta a

acesteia la edificarea constructiei, în raport de care a dedus consecintele pe care

însasi legea le prevede, fara a se putea retine, în legatura cu solutia pronuntata

vreun temei de nelegalitate.

Cât priveste oportunitatea unei asmenea masuri, de demolare a unei

constructii autorizate în mod legal, critica îmbraca mai degraba un aspect de

netemeinicie, ce nu poate forma obiectul analizei în recurs, bazata pe solutii

doctrinare si care nu-si gasesc suport în plan legislativ.

In raport de toate aceste considerente, Curtea, gasind neîntemeiate criticile

aduse deciziei prin motivele de recurs, va respinge ambele recursuri, în baza art.

312 alin.1 Cod procedura civila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-pârâta-

reclamanta CRISAN ELENA, precum si de recurentii-reclamanti-pârâti FRÂNGU

TUDOR, FRÂNGU ADELA si NICOARA RUXANDRA-MARINA, împotriva

deciziei civile nr.364 A din 20.05.2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti -

Sectia a IV a Civila, în dosarul nr.722/2002, în contradictoriu cu intimatii-pârâti

BARBUR GABRIEL, GALATEANU MARGARETA, ANGHELINA FLORIAN,

ANGHELINA SOFIA, SOLOMON ALEXANDRU-VERONEL, SOLOMON ELENA,

ROB TANASE, ROB CONSTANTA si STANCIU CRISTIAN.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica, azi 17 iunie 2005.

PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,

ELENA VIVIANE TIU MIHAELA PARASCHIV IOANA BUZEA

GREFIER,

STEFANIA PIZLO

Red.E.V.T

EX.2/13.07.2005

Trib.Buc.- Sectia a IV a Civ.- G.D. Nastase

-C.Corbeanu

Jud.Sect.1 Buc.- L.Sachelarie

7

Domenii speta

Spete similare