Legea nr.26/1990 privind registrul comertului. Ignorarea principiului conformitatii cu legea actelor normative cu rang inferior.

Legea nr.26/1990 privind registrul comertului. Ignorarea principiului conformitatii cu legea a actelor normative cu rang inferior.

Curtea Constitutionala a statuat ca verificarea, controlul legalitatii actelor normative este de competenta instantelor de judecata, respectiv a sectiilor de contencios administrativ conform Legii nr.29/1990. Consecintele ignorarii principiul conformitatii cu legea a actelor normative de rang inferior, prin H.G.nr.1360/2001.

Legea nr.213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, transeaza inclusiv problema trecerii în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societatilor comerciale, in sensul ca aceasta ce se face cu plata si cu acordul adunarii generale. In ipoteza inexistentei acordului mentionat, bunurile societatii respective pot fi trecute în domeniul public numai prin expropriere.

La data de 28.05.2003, reclamanta C.J. Tulcea a solicitat radierea mentiunilor privind capitalul social al S.C.P. Tulcea S.A.

Prin sentinta civila nr.1143/4.09.2003, pronuntata de Tribunalul Tulcea, actiunea a fost admisa si s-a dispus radierea mentiunilor înscrise la Registrul Comertului.

S-a retinut ca, în momentul înfiintarii S.C.P. Tulcea S.A. – cu sediul în Tulcea, în capitalul social al societatii au fost incluse: Amenajarea Piscicola Iazurile – digurile aparare, compartimente, platforme, terasamente, lungime 12 km si canalele alimentare, evacuare, drenoare – lungime 1 km, precum si Amenajarea Piscicola Rusca – digurile aparare, compartimente, platforme, terasamente, lungime 42 km si canalele alimentare, evacuare, drenoare – lungime 45 km.

Insa, prin H.G. nr. 1369/2001, aceste terenuri reprezinta domeniu public de interes judetean si se administreaza de C.J. Tulcea.

Pe de alta parte, arata instanta, prin disp.art.11 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si art.122 (2) din Legea nr.215/1998 a administratiei publice locale, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile si pot fi date doar în administrare.

In aceste conditii, reclamanta este privata de dreptul de a-si exercita prerogativele dreptului de administrare, conferit de lege.

Impotriva acestei hotarâri, în termen, a declarat recurs S.C.P. S.A. Tulcea, solicitând:

1.admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în fond la Tribunalul Tulcea, conform art.312 al.5 cod pr.civila, deoarece nu a fost citat Oficiul Registrului Tulcea;

2.admiterea recursului si modificarea hotarârii atacate, în sensul respingerii cererii depuse de C.J. Tulcea ca inadmisibila, deoarece nu s-a solicitat anularea titlului de proprietate al S.C.P. S.A.Tulcea care a stat la baza înregistrarii în registrul comertului;

3.admiterea recursului si modificarea hotarârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamantului ca inadmisibila, întrucât C.J. Tulcea are deschise caile procedurale civile pentru a-si proteja dreptul de proprietate invocat. In acelasi timp, conform art.25 al.1 teza finala din Legea nr. 26/1990, reclamantul putea solicita anularea sau modificarea titlului de proprietate al S.C.P. S.A.Tulcea numai în cazul în care nu avea alte cai legale pentru a obtine  aceasta;

4.admiterea recursului si modificarea hotarârii atacate, în sensul  respingerii cererii reclamantului ca nefondata, deoarece reclamantul C.J. Tulcea nu a facut dovada exproprierii S.C.P. S.A.Tulcea sau a existentei unui titlu de proprietate asupra bunurilor mentionate.

Potrivit dispozitiilor dreptului comun, în materia proprietatii, reclamantul, mai înainte de a se adresa Oficiului Registrului Comertului Tulcea cu o cerere de natura comerciala, are posibilitatea de a formula, în contradictoriu cu S.C.Piscicola S.A.Tulcea, actiune în anularea titlurilor de proprietate.

In ce priveste fondul cauzei, se arata ca reclamantul nu a facut dovada existentei unui titlu de proprietate asupra bunurilor pe care le revendica si afirma ca îi apartin. Situatia prezentata în H.G.nr.1360/2001 este o situatie centralizatoare a unui simplu inventar, fara a exista un act translativ de proprietate în favoarea Consiliului Judetean Tulcea (dobânditor al bunurilor).

De asemenea, nu exista o actiune de expropriere pentru cauza si utilitate publica si admisa de instanta conform dispozitiilor Legii nr.213/1998 (art.7 lit.c), iar pe de alta parte, nu s-a emis o hotarâre de A.G.A. prin care sa  se fi aprobat transferul unor bunuri din patrimoniul S.C.P. S.A.Tulcea în patrimoniul reclamantului C.J. Tulcea si nici nu a primit vreo despagubire în conditiile legii.

Reclamantul C.J. Tulcea a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece instanta de fond a pronuntat o hotarâre legala si temeinica.

Astfel, s-a apreciat corect ca bunurile ce fac obiectul cauzei sunt, conform H.G.nr.1360/2001, din domeniul public de interes judetean.

Analizând motivele de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:

Reclamantul C.J. Tulcea a chemat în judecata pe pârâta S.C.P. S.A.Tulcea, solicitând sa se dispuna radierea din Registrul Comertului a mentiunilor cuprinse în capitalul social privind:

1.Amenajarea Piscicola Iazurile

-digurile aparare, compartimente, platforme, terasamente, lungime 12 km;

-canalele alimentare, evacuare, drenoare – lungime 1 km.

2.Amenajarea Piscicola Rusca

-digurile aparare, compartimente, platforme, terasamente, lungime 42 km;

-canalele alimentare, evacuare, drenoare – lungime 45 km.

Prin H.G.nr.1360/2001, privind atestarea domeniului public al Judetului Tulcea, s-a considerat ca bunurile mai sus-mentionate apartin domeniului public de interes judetean.

In ceea ce priveste exceptiile invocate de pârâta, ele sunt neîntemeiate.

Normele de procedura, respectiv de citare prevazute în Legea nr.26/1990, privind registrul comertului, nu au fost încalcate, astfel ca nu se impune solutia de casare cu trimitere spre rejudecare a pricinii în fond de catre Tribunalul Tulcea, conform art.312 al.5 cod pr.civila.

Potrivit art.25 din Legea nr.348/6.07.2001, pentru modificarea Legii nr.26/ 1990, privind registrul comertului, orice persoana fizica sau juridica, prejudiciata printr-o înmatriculare ori printr-o mentiune în registrul comertului, are dreptul sa ceara anularea sau modificarea titlului în baza caruia s-a facut înmatricularea sau mentiunea, precum si radierea acestuia, în afara de cazurile în care nu are alta cai legale de atac pentru a obtine aceasta.

Asa fiind, conform legii, reclamantul are calea de a ataca încheierea judecatorului delegat la instanta judecatoreasca competenta si nu trebuie ca, în prealabil, sa se anuleze titlurile de proprietate.

Pe fondul cauzei, însa, se apreciaza ca recursul formulat este întemeiat.

Principiul conformitatii cu legea a actelor normative de rang inferior, a fost ignorat în cazul de fata, respectiv prin H.G.nr.1360/2001.

Asa cum a dispus si Curtea Constitutionala, controlul legalitatii actelor normative este de competenta instantelor de judecata, respectiv a sectiilor de contencios administrativ conform Legii nr.29/1990.

In Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, se transeaza si problema trecerii în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societatilor comerciale, ce se face cu plata si cu acordul adunarii generale. In lipsa acordului mentionat, bunurile societatii respective pot fi trecute în domeniul public numai prin expropriere.

Aceasta se poate efectua numai pentru cauza de utilitate publica, cu dreapta si prealabila despagubire.

In cauza de fata, nefiind îndeplinite conditiile legale mentionate, Curtea in conf.cu art.312 alin.1 cod procedura civila, a admis recursul formulat, cu consecinta modificarii in tot a sentintei civile recurate, in sensul respingerii cererii reclamantei.

Decizia civila nr.110/COM/2004

Domenii speta

Spete similare