Legea nr. 10/2001. Gresita solutionare a litigiului în prima instanta în temeiul exceptiilor privind prematuritatea si respectiv inadmisibilitatea actiunii. Incidenta în apel a prevederilor art. 297 al. 1 din Codul de procedura civila.

Sectia civila mixta

3. Legea nr. 10/2001. Gresita solutionare a litigiului îan prima instanta în temeiul exceptiilor privind prematu-ritatea si respectiv inadmisibilitatea actiunii. Incidenta în apel a prevederilor art. 297 al. 1 din Codul de procedura civila.

Art. 27 din Legea nr. 10/2001

Art. 297 al. 1 din C. Pr. Civ.

Temporizarea solutionarii notificarilor adresate persoanelor detinatoare ale imobilelor deschide titularei de actiune, în calitatea sa de persoana îndreptatita, accesul la jurisdictia civila, de asemenea, în absenta raspunsului persoanei detinatoare a imobilului notificat care echivaleaza cu un refuz de restituire a imobilului, nu se poate refuza persoanei îndreptatite dreptul de a se adresa instantei competente pe motiv ca plângerea este prematura sau inadmisibila.

Retinerea caracterului inadmisibil al actiunii pe considerentul ca nu a fost realizata procedura prealabila si obligatorie a notificarii este gresita, în conditiile în care notificarile sunt în concordanta cu situatia imobilului la data intrarii în vigoare a Legii nr.10/2001, mai mult nu i se poate imputa reclamantei neîndeplinirea de catre persoana juridica notificata a obligatiei instituite prin art. 27 alin. 5 din lege în sensul de a-i comunica datele de identificare a unitatii detinatoare si totodata copii de pe actele de transfer ale dreptului de proprietate.

(Decizia civila nr. 281 din 07 iunie 2007 - dosar nr. 3701/35/2006)

Prin sentinta civila nr.611/C din 03 octombrie 2006 pronuntata de Tribunalul Bihor, în dosar nr.5162/2004, a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta A. E. împotriva pârâtelor Societatea Comerciala L. R. SA. Bucuresti, Societatea Comerciala F. P. Oradea si Societatea Comerciala C. SA. Oradea si obligata reclamanta sa plateasca pârâtei Societatea Comerciala F. P. 18.000.000 lei RON cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta în acest mod, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Reclamanta revendica terenul si contravaloarea a doua case situate în Oradea, str. Clujului, nr.143 si 145.

La dosar aceasta a depus un extras de carte funciara 4353 în care figureaza asupra nr.top. 4021/4, 4021/7, 4022/4, 4022/7 gradini si strazi, Statul Român în calitate de proprietar.

Reclamanta nu a indicat si nici nu cunoaste numerele topografice ale imobilelor revendicate, neexistând nici o precizare de actiune în acest sens. Tocmai de aceea a solicitat efectuarea unei expertize care sa identifice obiectul litigiului. Expertul M. G. a aratat în lucrarea de expertiza efectuata ca reclamanta revendica nr.top.4021 si 4022, ori acestea apar dezmembrate în CF-ul susmentionat, iar CF-urile în care s-au transmis imobilele dezmembrate nu au fost depuse la dosar.

Desi a invocat ca temei al actiunii prevederile Legii 10/2001 - reclamanta nu a depus la dosar si nici nu a sustinut ca exista o dispozitie a persoanei juridice detinatoare a imobilului care sa poata fi atacata în justitie.

Având în vedere ca fata de nici una din societatile pârâte nu a fost realizata procedura prealabila si obligatorie a notificarii, instanta a respins actiunea ca inadmisibila sub aceasta forma.

În ceea ce priveste sustinerea reclamantei ca a formulat o notificare adresata Consiliului Local, s-a constatat ca Institutia Primarului nu a fost chemata în judecata, de altfel nici nu avea calitate fata de raspunsul de la fila 12 dosar, al Comisiei de Aplicare a Legii 10/2001, din care rezulta ca imobilul nu se afla în evidentele ei, notificare care nu poate suplini notificarile ce trebuiau adresate persoanelor juridice detinatoare.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta A. E., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentintei prin admiterea cererii sale asa cum a fost formulata.

În motivarea cererii de apel, sunt invocate urmatoarele:

- prin hotarârea apelata, prima instanta a ignorat cererea de chemare în judecata în care au fost precizate numerele topografice ale imobilului revendicat, precum si procedurile prealabile depuse la dosar, acest din urma aspect rezultând si din întâmpinarile intimatilor.

- în aceasta cale devolutiva de atac se poate cere informatii suplimentare, relatii pe care, la un moment dat, a dorit si instanta de fond a le solicita de la Comisia Judeteana dar apoi a renuntat.

În drept sunt invocate dispozitiile art. 298 si urmatorii si art. 74 Cod procedura civila.

Prin întâmpinare, intimata Societatea Comerciala F. P. SRL. Oradea a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei atacate, aratând ca, în lipsa unor sustineri, macar aparent pertinente, fata de care ea sa aduca contraargumente, nu poate decât sa solicite respingerea apelului.

Tot prin întâmpinare, intimata Societatea Comerciala C. SA. Oradea a solicitat respingerea ca nefondat a apelului, cu motivarea ca, în mod temeinic si legal, a dispus instanta respingerea actiunii, retinând faptul ca nu a fost realizata procedura prealabila si obligatorie a notificarii fata de niciuna dintre societatile pârâte. Intimata arata ca notificarea trimisa pe adresa ei, înregistrata sub nr.865/12.07.2004 a fost adresata Societatii Comerciale A. SA. Oradea, situatie în care nu-i este opozabila intimatei, aceasta din urma neavând nici macar calitatea de succesoare în drepturi a Societatii Comerciale A. SA., fiind o societate nou creata în anul 1999. Pe de alta parte, sustine aceeasi intimata, imobilele din litigiu au fost preluate de Statul Român în baza unui titlu valabil, ca atare sunt aplicabile prevederile art. 27 si urmatoarele din Legea nr.10/2001, astfel ca având în vedre ca ea a dobândit imobilele de la pârâta Societatea Comerciala L. România SA., care la rândul sau a devenit proprietara în urma procesului de privatizare, cererea de despagubire / retrocedare trebuie trimisa Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului. Pe fondul cauzei, intimata arata ca ea este dobânditoarea de buna - credinta a unor terenuri pe care au fost edificate constructii industriale si nu constructii civile.

Prin întâmpinare, Societatea Comerciala L. C. România SA. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea ca, potrivit art. 27 alin.2 din Legea nr.10/2001, notificarile se adreseaza institutiei publice implicate care a efectuat privatizarea, AVAS fiind institutia care poate purta negocieri cu persoanele în cauza si,  prin urmare, poate acorda în  conditiile legii despagubiri. Facând trimitere la exceptia prematuritatii cererii invocate de Societatea Comerciala F. P. SRL, intimata arata ca, si în ipoteza în care instanta de fond ar fi facut aplicabilitatea dispozitiilor art. 21 alineat 4 din Legea nr.10/2001 si ar fi apreciat ca notificarea adresata Consiliului Local se încadra în aceste dispozitii, apelanta nu a facut dovada respectarii conditiilor de forma cerute de lege, notificarea nefiind facuta prin intermediul executorului judecatoresc. Un alt motiv de inadmisibilitate a cererii, sustine intimata, este dat de  modul în care legiuitorul a înteles a despagubi persoanele îndreptatite, cererea apelantei fiind în totala contradictie cu dispozitiile art. 1 alineat 2 din Legea nr.10/2001 republicata.

Apelul este întemeiat, având în vedere urmatoarele considerente:

Considerentele în temeiul carora tribunalul a pronuntat solutia de respingere a actiunii reclamantei graviteaza în jurul a doua idei esentiale, si anume se retine faptul ca nu exista nici o dispozitie a persoanei juridice detinatoare a imobilului care sa poate fi atacata în justitie, iar pe de  alta parte prima instanta retine ca fata de nici una din societatile pârâte nu a fost realizata procedura prealabila, motiv pentru care a considerat actiunea ca fiind inadmisibila.

Temeiurile anterior reliefate, în considerarea carora tribunalul a procedat la respingerea actiunii, pun în evidenta rezolvarea litigiului de catre prima instanta în baza a doua exceptii, cea a prematuritatii actiunii si respectiv exceptia privind inadmisibilitatea acesteia.

În atare situatie, instanta de apel are a se preocupa de cercetarea fundamentului legal al solutiei din perspectiva celor doua exceptii amintite, o atare examinare având întâietate în raport de orice alte aspecte, deoarece daca se ajunge la concluzia ca, în mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra în cercetarea fondului, devin incidente prevederile art. 297 alin.1 din Codul de procedura civila.

Referitor la prima exceptie retinuta de tribunal, privind prematuritatea actiunii, exceptie reiterata de intimate si în actuala etapa procesuala, este de observat ca, în speta, solutionarea notificarilor pe care apelanta reclamanta le-a adresat partilor intimate nu s-a realizat pâna în momentul declansarii procesului de fata, fiind evident ca ne aflam în prezenta unei temporizari a procedurii aflate în discutie, iar o atare situatie fara îndoiala ca deschide reclamantei, în calitatea sa de persoana vatamata, accesul la jurisdictia civila pentru finalizarea procedurii.

Apoi, absenta raspunsului persoanei detinatoare a imobilului notificat echivaleaza cu un refuz de restituire a imobilului care trebuie cenzurat de tribunal în conditiile legii speciale, astfel în situatia în care Legea nr.10/2001 nu face nici o precizare la ipoteza în care persoana juridica detinatoare a imobilului nu emite decizia ori dispozitia prevazuta de art. 25 alineat 1 în termenul de 60 de zile, nu se poate refuza persoanei îndreptatite dreptul de a se adresa instantei competente, pe motiv ca plângerea este prematura sau inadmisibila.

Este de netagaduit temporizarea solutionarii notificarilor formulate de apelanta reclamanta si implicit vatamarea acesteia, în conditiile în care notificarilor nu li s-a dat nici o rezolvare, desi ele dateaza din luna iulie, respectiv noiembrie 2001. Astfel, notificarea adresata Primariei M. O. a fost înregistrata la Biroul Executorului Judecatoresc la data de 20 iulie 2001 (fila 45), cea adresata Societatii Comerciale P. la data de 8 noiembrie 2001 (fila 43), iar cea adresata Societatii Comerciale A. este datata 6 noiembrie 2001 (fila 44).

Totodata este de retinut ca, prin cererea adresata Primariei O. din 19.07.2001 (fila 46), reclamanta solicita continuarea, în baza Legii nr.10/2001, a procedurii de retrocedare în natura si/sau despagubiri, precizând ca, sub nr.240, a depus cerere si în baza Legii nr.112/1995, nerezolvata. Într-adevar, o astfel de cerere fusese înregistrata anterior, iar la un timp relativ scurt dupa formularea cererii întemeiate pe dispozitiile Legii nr. 112/1995, imobilul din litigiu înscris în CF. nr.4353 Oradea a fost dezmembrat, operatiune careia ulterior i s-au succedat operatiunile de transcriere în CF. nr.71237 Oradea si respectiv de întabulare efectuate în noua coala sub B.1.

Examinarea înscriptiunilor cuprinse în coala CF. nr.4353 în succesiunea tuturor acestora, pune în evidenta faptul ca imobilul înscris initial sub A 1 si A 2, care în natura reprezenta casa si teren situate pe parcelele topografice cu nr. 4021 (1525 mp.) si nr.4022 (509,6 mp.)a constituit proprietatea antecesorului apelantei, dreptul acestuia fiind înscris sub B.1, iar în anul 1980 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român cu titlu de nationalizare. În anul 1982, conform înscrierii de sub B.4, a intervenit dezmembrarea nr.top. 4021, nr.top nou format 4021/2 (841 mp.) fiind transcris în CF. nr.27227 în favoarea A., în timp ce 4021/1 (684 mp.) a fost reînscris sub A.I 3, iar în anul 1994, cealalta parcela initiala, cu nr.4022, se dezmembreaza în nr.top.noi 4022/1, 4022/2 si 4022/3 si tot atunci nr.top. 4021/1 si 4021/2 se contopesc si redezmembreaza ocazie cu care nr.top.4021/2 (994 mp.) este transcris în CF. nr.62925 în favoarea Societatii Comerciale R., în timp ce nr.top.noi 4021/1 (513 mp.) si 4021/3 (18 mp.) ramân în vechea coala CF. În anul 1997, survine o noua dezmembrare, înscrisa în CF. 4353 sub B.9-10-11, noile numere top. 4021/5 (439 mp.), 4021/6 (7 mp.), 4022/5 (73 mp.) si 4022/6(16 mp.) fiind transcrise în CF.71237 în favoarea Societatii Comerciale P. SA., restul numerelor topografice ramânând în vechea coala CF., în discutie aflându-se nr.top.4021/4 (74 mp.), 4021/7 (11 mp.), 4022/4 (124 mp.) si 4022/7 (107 mp.).

În alineatele de mai sus au fost detaliate operatiunile efectuate în coala funciara nr. 4353 Oradea în perioada posterioara preluarii imobilului de catre Statul Român, dat fiind ca problema  acestora a fost tratata sumar de catre prima instanta, aceasta limitându-se a consemna în considerentele hotarârii ca nr.top. 4021 si 4022 revendicate de reclamanta apar dezmembrate si ca CF.-urile în care s-au transmis imobilele dezmembrate nu au fost depuse la dosar. Instanta de fond a omis a observa ca CF. nr.62925 Oradea a fost depus la dosar ( fila 111 din dosarul nr.5162/C/2004), iar în ceea ce priveste celalalt CF. cu nr. 71237 Oradea, instanta era datoare, în considerarea prevederilor art. 129 penultimul  alineat din Codul de procedura civila, a pune în vedere partilor sa-l depuna la dosar, în textul de lege mentionat precizându-se cu claritate ca, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale, judecatorii au îndatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului, ei putând administra probele pe care le considera necesare.

În situatia în care instanta de fond ar fi facut o cercetare amanuntita a înscrierilor din colile funciare privitoare la imobilele din  litigiu ar fi constatat ca parcelele nou formate reînscrise în coala de carte funciara nr.4353 Oradea, au ca proprietar tabular Statul Român, ca parcelele cu nr.top.4021/2 si 4022/2, transcrise în CF. nr.62925 Oradea în favoarea Societatii Comerciale R. Bucuresti - Sucursala Oradea, constituie actualmente proprietatea intimatei Societatea Comerciala C. SA. Oradea, dreptul acesteia întabulat sub B.2 prin încheierea din 19 iulie 1999, "cu titlu de aport în natura", fiind transmis în favoarea ei de Societatea Comerciala R. Bucuresti, proprietarul de sub B.1. Se poate lesne observa ca fiind succesoarea în drepturi a proprietarului de sub B.1, nu poate fi primita sustinerea intimatei Societatea Comerciala C. SA. în sensul ca nu ar avea calitate procesuala pasiva, si aceasta cu atât mai mult cu cât, prin concluziile raportului de expertiza întocmit de expertul M. G. L., acesta, configurând folosinta actuala a suprafetei totale de teren situate pe nr.top. 4021 si 4022(în total 2035 mp.), a relevat ca 1307 mp. se afla în folosinta pârâtei Societatea Comerciala C. SA. În concluziile despre care s-a facut vorbire mai sus, s-a precizat si ca 631 mp. reprezinta suprafata aflata în folosinta Societatii Comerciale F. P., iar în acest context trebuie mentionat ca una dintre notificari a fost adresata de apelanta catre Societatii Comerciale P. SA., societate care în perioada ce-a urmat notificarii (datata 5 noiembrie 2001) a înstrainat imobilele înscrise în CF. nr.71237 - inclusiv cele aduse din CF. nr.4353 - catre Societatea Comerciala L. R. SRL. care apoi în anul 2005 le-a înstrainat numitilor N. M. G. si N. M. F., putându-se cu usurinta observa ca notificarea este în concordanta cu situatia imobilului la data intrarii în vigoare a Legii nr.10/2001.Oricum, nu i se poate imputa reclamantei neîndeplinirea de catre Societatea Comerciala P. SA. a obligatiei instituite de art. 27 alin.5 din Legea nr.10/2001, în sensul de a-i comunica datele de identificare a unitatii detinatoare si totodata copii de pe actele de transfer a dreptului de proprietate.

Concluzia ce se desprinde din analizarea tuturor aspectelor relevate mai sus este aceea ca retinerea de catre prima instanta a caracterului inadmisibil al actiunii pe considerentul ca "nu a fost realizata procedura prealabila si obligatorie a notificarii", este în total dezacord cu probatoriul administrat în cauza.

Conform prevederilor art. 297 alineatul 1 din Codul de procedura civila, în cazul în care se constata ca, în mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra în cercetarea fondului, instanta de apel va desfiinta hotarârea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante, nefiind cu putinta asadar ca, într-o atare situatie, instanta de apel sa paseasca la solutionarea în fond a litigiului, negasindu-si incidenta nici prevederile art.165 din Codul de procedura civila care reglementeaza disjungerea cererilor. De altfel, si în ipoteza în care prima instanta se pronunta în fond asupra unei cereri si nu cerceteaza fondul alteia, acea sentinta nu poate fi desfiintata în parte si schimbata în cealalta parte, deoarece asigurarea unei judecati unitare cu respectarea principiului dublului grad de jurisdictie pentru toate cererile reclama desfiintarea în întregime a sentintei.

Fata de ansamblul considerentelor ce preced, instanta de apel conchide ca, prin hotarârea data, tribunalul nu a cercetat fondul pricinii, ca rezolvarea procesului în temeiul exceptiilor procesuale aratate este gresita, pe cale de consecinta, se impune a se face aplicarea dispozitiei înscrise în art. 297 alineat 1 din Codul de procedura civila în sensul desfiintarii sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru a se pasi la solutionarea în fond a litigiului, dupa ce în prealabil se va fi procedat la fixarea corecta a cadrului procesual sub aspectul subiectilor procesuali.

Domenii speta

Spete similare