Instanţele de fond şi de apel au stabilit vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, reţinând că între traumatism şi moartea victimei există legătură indirectă de cauzalitate, moartea victimei fiind violentă, secundară, prin multiple complicaţii ale traumatismului suferit.
Recursul declarat de inculpat prin care s-a invocat că, în raport de leziunile suferite de victimă, poate fi discutată doar infracţiunea de vătămare corporală din culpă, nu este fondat.
Astfel, concluziile medico-legale, consemnate în rapoartele de necropsie efectuate, atestă că moartea victimei, lovită în timp ce traversa strada pe trecerea de pietoni, a fost violentă şi s-a datorat unei bronhopneumonii acute, prin decubit dorsal prelungit, consecutiv traumatismelor produse prin accidentul auto, fiind evident că fără traumatismul cauzat victimei prin accidentul auto nu s-ar fi produs imobilizarea dorsală prelungită cu consecinţa bronhopneumoniei acute şi actualizării multiplelor leziuni patologice preexistente, care au dus la deces.
În consecinţă, accidentul auto a avut rol de cauză în producerea traumatismelor şi a morţii, iar toate celelalte stări patologice ale victimei au avut rol de factori sau împrejurări favorizante care nu exclud, însă, culpa penală a inculpatului.
Judecătoria Sighișoara
Ucidere din culpa
Judecătoria Bârlad
Ucidere din culpa
Judecătoria Craiova
INFRACTIUNI CONTRA VIETII SI INFRACTIUNI CONTRA INTEGRITATII CORPORALE SAU SANATATII art. 192 alin. 2, 3 si 196 alin. 2,3 din Codul Penal.
Judecătoria Pașcani
Săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă (art.192 CP).
Judecătoria Craiova
Ucidere din culpă. Elemente constitutive. Procedură simplificată în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. . Latură Civilă – Daune morale. Criterii de apreciere. Modul în care răspunde asigurătorul RCA şi întinderea răspunderii acestuia