Ucidere din culpă. legătura de cauzalitate dintre accidentul auto şi producerea rezultatului. contribuţia factorilor şi împrejurărilor favorizante

Instanţele de fond şi de apel au stabilit vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, reţinând că între traumatism şi moartea victimei există legătură indirectă de cauzalitate, moartea victimei fiind violentă, secundară, prin multiple complicaţii ale traumatismului suferit.

Recursul declarat de inculpat prin care s-a invocat că, în raport de leziunile suferite de victimă, poate fi discutată doar infracţiunea de vătămare corporală din culpă, nu este fondat.

Astfel, concluziile medico-legale, consemnate în rapoartele de necropsie efectuate, atestă că moartea victimei, lovită în timp ce traversa strada pe trecerea de pietoni, a fost violentă şi s-a datorat unei bronhopneumonii acute, prin decubit dorsal prelungit, consecutiv traumatismelor produse prin accidentul auto, fiind evident că fără traumatismul cauzat victimei prin accidentul auto nu s-ar fi produs imobilizarea dorsală prelungită cu consecinţa bronhopneumoniei acute şi actualizării multiplelor leziuni patologice preexistente, care au dus la deces.

În consecinţă, accidentul auto a avut rol de cauză în producerea traumatismelor şi a morţii, iar toate celelalte stări patologice ale victimei au avut rol de factori sau împrejurări favorizante care nu exclud, însă, culpa penală a inculpatului.

Domenii speta

Spete similare