Prin sentinţa penală nr. 266 din 30 martie 2004, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare privată de libertate pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de articolul 211 alineatul 2 litera c şi alineatul 2 indice 1 literele a şi b Cod penal.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură care a fost menţinută de instanţă în temeiul articolului 160 litera b Cod procedură penală până la data de 16 martie 2004, când a fost înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de articolul 136 alineatul 1 litera b Cod procedură penală, inculpatul fiind pus în libertate la dat de 18 martie 2004.
Cauza a fost soluţionată în fond la dat de 30 martie 2004, iar prin sentinţa pronunţată, după aplicarea pedepselor principale şi accesorii, instanţa a dedus arestarea preventivă, fără a se pronunţa cu privire la măsura preventivă aplicată în cursul judecăţii.
În apelul parchetului, sentinţa a fost desfiinţată în parte în latura penală, pentru nelegalitate constând în omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
În conformitate cu dispoziţiile articolului 357 alineatul 2 litera b Cod procedură penală, instanţa este obligată ca în dispozitivul hotărârii să se pronunţe cu privire la măsurile preventive luate în cursul judecăţii.
Deşi la termenul din 16 martie 2004 instanţa a aplicat inculpatului măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, a omis să se pronunţe cu privire la această măsură în dispozitivul sentinţei, pronunţând astfel o hotărâre nelegală.
Pentru cele precedente, a fost admis apelul parchetului şi înlăturată omisiunea instanţei de fond, dispunându-se menţinerea măsurii preventive.
Decizia penală nr. 256/ 13.07. 2004.
Judecătoria Craiova
ARESTARE PREVENTIVA ART.223 C.P.P
Tribunalul Mureș
Incompatibilitataea judecătorului de la prima instanţă. Revocarea arestării.
Curtea de Apel Timișoara
Arestarea preventivă a inculpatului. Înţelesul noţiunii „pericol concret pentru ordinea publică” prevăzută de art. 148 lit. f) teza a II-a C. pr. pen. ca şi condiţie pentru luarea măsurii arestării preventive
Curtea de Apel București
Recurs. Control judiciar exercitat asupra încheierii prin care s-a dispus mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului.
Curtea de Apel Oradea
DREPT PROCESUAL PENAL. Incidenţa dispoziţiilor art. 227 Cod procedură penală. Respingerea propunerii de arestare. Luarea măsurii arestului la domiciliu