Lipsa calităţii procesuale pasive a cumpărătorului imobilului retrocedat pentru plata cheltuielilor privind îmbunătăţirile aduse acestuia.

Decizie 207 din 14.09.2005


Prin sentinţa civilă nr.3942/30 iunie 2005 pronunţată în dosarul nr.4093/2005 Judecătoria Brăila a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor. A disjuns cerere reconvenţională a pârâţilor prin formarea unui nou dosar.

Pentru a pronunţa această sentinţă Judecătoria Brăila a reţinut că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilului în sumă de 34.000.000 lei şi stabilirea unui drept de retenţie asupra imobilului până la plata sumei şi a cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Brăila a constatat că acţiunea a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, motivând că reclamanţii în calitate de chiriaşi trebuiau să se îndrepte împotriva proprietarului iniţial căruia i s-a retrocedat imobilul în temeiul Legii 10/1991 în conformitate cu dispoziţiile art.49 alin.2 din lege.

Recurenţii au susţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.43 din OG nr.40/1999 care constituie o reglementare specială în raport cu Legea 10/2001 cu privire la protecţia chiriaşilor din spaţiile cu destinaţie de locuinţă.

S-a susţinut că are dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus locuinţei prin îmbunătăţirile necesare şi utile efectuate cu aprobările prevăzute de lege confirmate pe bază de acte justificative.

Apelantul a susţinut că în cazul înstrăinării locuinţei, chiriaşul poate pretinde plata despăgubirilor de la noul proprietar care are acţiune în regres.

Intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului deoarece art.49 alin.2 din Legea nr.10/2001 prevede că în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat cu titlu valabil cum este şi cel în cauză, obligaţia de despăgubire pentru îmbunătăţirile necesare şi utile efectuate de chiriaş revine persoanei îndreptăţite.

Tribunalul Brăila examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei a respins recursul pentru următoarele considerente:

Situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este reglementată prin Legea 10/2001. OUG nr.40/1999 nu reglementează raporturi juridice izvorâte din Legea nr. 10/2001 pentru că este anterioară acestei legi.

Prin urmare art.43 din OUG nr.40/1999 nu este aplicabil în speţă, deoarece acest act normativ se referea la chiriaşii din imobilele restituite în baza Legii nr.112/1995.

În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.49 din Legea nr.10/2001 în baza căruia s-a dispus restituirea imobilului către foştii proprietari, care au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul legii.

În aceste condiţii chiriaşii au dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă prin îmbunătăţirile necesare şi utile de la persoana îndreptăţită la retrocedare.

Art. 52 din Legea nr.10/2001 prevede că la data intrării în vigoare a acestei legi, se abrogă orice dispoziţie contrară.

Art.43 din OUG nr.40/1999 nu poate fi aplicat deoarece nu se poate dispune cu privire la aceeaşi situaţie juridică prin două dispoziţii contrare.

În acest caz, calitatea procesuală activă o au persoanele îndreptăţite la restituirea în natură a imobilului în litigiu, nicidecum cumpărătorul acestuia de la persoana căreia ia fost restituit imobilul.

Este evident că ultima dispoziţie legală se aplică, întrucât în succesiunea actelor normative care au reglementat regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv, ultima normă legală este cea prevăzută de art.49 din Legea nr.10/2001.