Constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă.

Decizie 580 din 17.01.2006


P e  n t r u a s t ă z i fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de pârâta B.C. S.A. Galaţi,  împotriva sentinţei civile nr. 151/20.01.2003 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1871/COM/2002 în contradictoriu cu intimatele S.C. G. S.A. Galaţi şi S.C. A. S.A. Galaţi,  prin lichidator S.C. A.CO S.R.L. Galaţi având ca obiect constatare a nulităţii absolute a contractului de ipotecă nr. 4458/05.10.2001.

Dezbaterile au avut  loc în şedinţa publică de la data de 11 ianuarie 2006, care s-au consemnat  în încheierea din aceeaşi  zi,  când  instanţa  având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei la data de 17 ianuarie 2006,  când,

Prin cererea înregistrată sub nr.1871/COM/21 mai 2002 la Tribunalul Galaţi  -  secţia comercială, reclamanta SC G. SA GALAŢI a  chemat în judecată  pe pârâţii B.C.SA  BUCUREŞTI -  S.  GALAŢI  şi SC A. SA GALAŢI,  solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa  să  constate  nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr.4458/5 octombrie 2001 şi să  fie obligaţi pârâţii la  plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul  Galaţi, prin sentinţa comercială  nr.151/20 ianuarie 2003 a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă, autentificat sub nr.4458/5 octombrie 2001  la Biroul N.P. A C.L. – B  şi Z.I. din Galaţi.

Ca părţi căzute în pretenţii,  în temeiul art.274 C.proc.civ.  pârâţii au  fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.153.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivele  nulităţii contractului de ipotecă nr.4458/5  octombrie 2001 sunt determinate de  nerespectarea condiţiilor legale şi statutare la încheierea  acestuia. Prima instanţă a reţinut că menţionatul contract a fost  încheiat şi semnat de către numitul S.D.Ş. fost preşedinte al consiliului  de administraţie al reclamantei SC G. SA Galaţi,  care nu a avut împuternicire din partea acesteia, respectiv vreo  hotărâre AGA sau a Consiliului de administraţie, astfel cum se prevede în art.13  alin.2  lit.c şi h din statutul societăţii.

Î m p o t r i  v  a menţionatei hotărâri,  în  termen  legal, a declarat recurs pârâta B.C. SA – S. Galaţi, susţinând că la data de 5 octombrie 2001 când a fost încheiat contractul de ipotecă  pentru împrumutul suplimentar de 2.000.000.000 lei, numitul S.D.Ş. era preşedinte al Consiliului de administraţie  al intimatei reclamante.  Recurenta a arătat  că nu-i poate  fi imputat faptul că împuternicirea  lui S.D.Ş. ar fi  un fals,  că  nu era de datoria băncii să verifice aceste aspect, că persoana  împuternicită fiind  una şi aceeaşi cu persoana semnatară a contractului nu poate atrage nulitatea contractului de ipotecă şi că  din conţinutul procesului verbal al AGA din 21 decembrie 2000, rezultă  că aceasta a delegat toate competenţele către consiliul de administraţie, deci şi competenţa privind  gajarea şi ipotecarea.

În  concluzie, recurenta a solicitat  admiterea recursului, casarea  sentinţei cu consecinţa respingerii acţiunii intimatei reclamante.

R e c u r s u l  nu este fondat.

Verificând  sentinţa criticată prin  prisma motivelor de recurs  şi din  oficiu, conform art.304/1 C.proc.civ., Curtea constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a probelor  şi  a dispoziţiilor art.948 C.civ., art.111 alin.2 lit.f din Legea nr.31/1990  republicată, art.13 alin.2  lit.c  şi h din Statutul societăţii (f.26-39 dosar fond) şi că a pronunţat o  hotărâre temeinică şi legală  care va fi menţinută.

Astfel, în mod  corect a reţinut prima instanţă  că, în speţă, sunt aplicabile  dispoziţiile art.111 alin.2 lit.f din Legea  nr.31/1990, republicată, conform cărora adunarea generală este  obligată „să hotărască gajarea, închirierea ....”,  textul art.13 alin.2 lit.c şi h din Statutul societăţii care prevede expres că adunarea generală a acţionarilor  „alege  directorul general, îl descarcă de activitate,  îl revocă pe acesta, cât şi pe preşedintele Consiliului  de administraţie”  (lit.c); şi  că „hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung, inclusiv a celor externe;  stabileşte competenţele şi nivelul de  contractare a împrumuturilor bancare curente, a creditelor comerciale  şi a  spaţiilor; aprobă  orice fel de credit financiar acordat  de societate”.

În  speţă,  la momentul acordării împrumutului suplimentar de 2.000.000.000  lei (şi nu numai)  rambursabil la data de 20  septembrie 2001, astfel cum rezultă din  actul adiţional  nr.439  (fila 13 dosar fond), pentru care numitul  S.D.Ş  a ipotecat în  baza Contractului de ipotecă autentificat sub  nr.4458/5 octombrie 2001 în favoarea recurentei,  hala de producţie a intimatei reclamante  SC G. SA  Galaţi,  în  valoare  de 34.946.619.286 lei, recurenta  pârâtă avea posibilitatea să verifice îndeplinirea dispoziţiilor legale mai  sus-citate.

Procesul verbal din 21 decembrie 2000  (fila 59 şi  urm. dosar fond), atestă faptul că atribuţiile AGA au  fost delegate către Consiliul de  administraţie, nicidecum către preşedintele consiliului de administraţie, situaţie în  care nici această critică nu este întemeiată.

Susţinerea recurentei că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.1000 alin.3 C.civ., nu poate fi analizată, întrucât constituie un nou motiv de recurs,  formulat cu depăşirea  termenului de 15 zile prevăzut de art.301 C.proc.civ., rap.la rt.303 C.proc.civ.

Curtea mai constată că în mod corect prima  instanţă a reţinut încălcarea dispoziţiilor art.948 C.civ., referitoare  la condiţiile  esenţiale pentru validitatea unei  convenţii, şi anume: capacitatea de a  contracta, consimţământul valabil al părţii ce  se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită, şi că prin  împuternicirea nr.4277/5 octombrie 2001  (fila 51 dosar fond) numitul S.D.Ş  s-a împuternicit pe sine pentru a semna în formă autentică contractul de ipotecă asupra bunului  imobil  (hala  de producţie şi turn tehnologic) proprietatea  reclamantei  recurente.

În raport  de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de pârâta B C SA -  S. Galaţi, nefiind fondat, urmează ca  în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ. să fie respins.

R e s p i n g e  ca nefondat recursul formulat de pârâta B C SA. Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 151/20.01.2003 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1871/COM/2002 în contradictoriu cu intimatele S.C. G.S.A. Galaţi şi S.C. A. I. S.A. Galaţi prin lichidator S.C. A.Co S.R.L. Galaţi având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă.