Decizie civilă

DOSAR NR.34869/299/2006

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A III A CIVILA

DECIZIA CIVILA NR. 951 A

SEDINTA PUBLICA DE LA 07.09.2007

TRIBUNALUL COMPUS DIN:

PRESEDINTE – Mihai Andrei Gândac

JUDECATOR – Iulia Lacramioara Manea

GREFIER – Georgeta Zanfir

Pe rol solutionarea apelurilor civile de fata, declarate de apelantul reclamant Ionescu Marian, de apelantii pârâti Feraru Telus si Radu Melania Cristina si de apelanta intervenienta Ilie Elena, împotriva sentintei civile nr. 1335/25.01.2007 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti în dosarul nr. 34869/299/2006.

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns apelantul reclamant Ionescu Marian personal si asistat de avocat Razvan Calinescu si apelantii pârâti Feraru Telus si Radu Melania Cristina personal ambii prin avocat Popescu Cristian, lipsind apelanta intervenienta Ilie Elena.

Procedura de citare a partilor este legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care: se învedereaza tribunalului ca s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratura, de catre apelanta intervenienta Ilie Elena o cerere, anexând un certificat de grefa.

Apelantul reclamant, prin avocat, depune la dosarul cauzei dovada achitarii taxei judiciare de timbru 395,5 lei si timbru judiciar de 2,5 lei.

Apelantii pârâti, prin avocat, depun la dosarul cauzei dovada achitarii taxei judiciare de timbru de 6 lei si timbru judiciar de 0,15 lei.

Tribunalul, din oficiu, invoca exceptia netimbrarii apelului declarat de intervenienta si acorda cuvântul partilor pe acest aspect.

Apelantul reclamant, prin avocat, solicita admiterea exceptiei de netimbrare a cererii de apel formulata de intervenienta.

Apelantii pârâti, prin avocat, arata ca lasa la aprecierea instantei solutionarea exceptiei de netimbrare.

Tribunalul, dupa deliberare, admite exceptia de netimbrare a apelului declarat de intervenienta, conform art. 20 din Legea nr. 146/1997.

Tribunalul constata ca s-a depus la dosarul cauzei de catre intervenienta o cerere prin care solicita atât amânarea judecatii cauzei, cât si suspendarea prezentului apel pâna la solutionarea dosarului nr. 14640/299/2007 al Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, dosar ce a avut termen de judecata la 06.09.2007.

Apelantul reclamant, prin avocat, arata ca nu are cunostinta de existenta acestui litigiu.

Tribunalul constatând ca nu se poate cunoaste la acest moment stadiul dosarului nr. 14640/299/2007 al Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, astfel ca respinge cererea de suspendare ca neîntemeiata. Acorda cuvântul partilor asupra probelor.

Apelantii pârâti, prin avocat, solicita proba cu înscrisuri pe care le depun la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul partilor pe cererea de apel.

Apelantul reclamant, prin avocat, solicita admiterea apelului, schimbarea sentintei civile pentru motivele expuse în motivele de apel, cu cheltuieli de judecata.

Apelantii pârâti, prin avocat, arata ca sunt de acord cu hotarârea instantei de fond, fara cheltuieli de judecata.

Tribunalul retine cauza în pronuntare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr.1335/25.01.2007 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, în dosarul nr. 34869/299/2006, a fost respinsa cererea principala formulata de reclamantul Ionescu Marian în contradictoriu cu pârâtii Feraru Telus, Feraru Melania, ca nefondata, a fost respinsa cererea reconventionala, ca nefondata, cereri prin care reclamantul – pârât a solicitat pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare – cumparare pentru imobilul situat în Bucuresti, str. Fagaras nr.18, sector 1, iar pârâtii – reclamanti au solicitat anularea antecontractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1366/21.10.2002 pentru cauza ilicita.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca pârâtii – reclamanti au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de mai sus prin contractul de vânzare – cumparare nr. 21/112/8.10.1996 încheiat în baza Legii 112/1995.

Prin actul autentificat sub nr. 1366/21.10.2002, pârâtii – reclamanti s-au obligat sa vânda imobilul reclamantului – pârât contra sumei de 10.000 USD, deîndata ce legea româna va permite acest lucru, sau cel mai târziu la expirarea termenului prevazut de art. 9 din Legea 112/1995, si au constituit în favoarea reclamantului un drept de abitatie temporara, pâna la perfectarea contractului de vânzare – cumparare.

Instanta a retinut ca actul autentic reprezinta un antecontract de vânzare – cumparare încheiat sub forma promisiunii bilaterale de vânzare – cumparare, pretul fiind achitat în întregime la data încheierii antecontractului.

În ceea ce priveste cererea principala, de pronuntare a unei hotarârii care sa tina loc de act de vânzare – cumparare, instanta a apreciat ca, în lipsa acordului de vointa al partilor, complinirea consimtamântului unuia din cocontractanti printr-o hotarâre judecatoreasca este contrara principiului libertatilor actelor juridice civile, consacrat de art. 5 si 969 Cod civil.

Instanta a apreciat totodata ca obligatia asumata de pârâtii – reclamanti prin antecontract, de a încheia în viitor, la împlinirea termenului conventional, un contract de vânzare – cumparare având ca obiect apartamentul nr. 1 de la parterul imobilului din str. Fagaras nr.18, sector 1, este o obligatie de a face cu caracter intuitu personae, ce nu poate fi îndeplinite decât de debitorul acestei obligatii.

Prin urmare, prima instanta a concluzionat ca prejudiciul produs promitentului cumparator prin refuzul promitentilor vânzatori de a perfecta contractul de vânzare – cumparare, nu poate fi reparat în natura, ci numai prin echivalent.

Cu privire la cererea reconventionala, instanta a retinut ca actul juridic civil se bucura de o prezumtie de valabilitate, iar pârâtii – reclamanti nu au administrat probe din care sa rezulte  ilicitatea cauzei actului în litigiu, obligatiile asumate de parti prin încheierea actului necontravenind dispozitiilor art. 9 din Legea 112/1995.

Împotriva acestei hotarâri a declarat apel reclamantul – pârât solicitând  admiterea apelului, schimbarea în tot a hotarârii atacate în sensul pronuntarii unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare – cumparare.

În motivarea apelului, apelantul a aratat ca în mod gresit prima instanta a retinut ca obligatia asumata de catre pârâtii reclamanti are un caracter intuitu personae, doctrina si practica fiind în sensul ca, în aceasta situatie, este vorba de o obligatie de a face care poate fi adusa la îndeplinire si de catre creditorul autorizat de justitie pe cheltuiala debitorului, instanta putând în mod legal sa suplineasca vointa debitorului si sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de act de vânzare – cumparare. Decesul promitentului sau incapacitatea, survenite dupa încheierea antecontractului, nu sting obligatia de a contracta pe care promitentul si-a asumat-o.

Arata apelantii ca din interpretarea art. 1073 Cod civil care consacra principiul executarii în natura a obligatiilor, si art. 1077 Cod civil care prevede ca în cazul neîndeplinirii obligatiei de a face, creditorul poate fi autorizat sa o aduca la îndeplinire pe cheltuiala debitorului, se deduce ca legiuitorul urmareste si permite, pentru a asigura îndeplinirea exacta a obligatiei, ca instanta sa suplineasca vointa debitorului si sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de act de vânzare – cumparare.

În drept se invoca disp. art. 282 si urm. C.pr.civ.

Împotriva hotarârii pronuntata de instanta de fond au declarat apel si pârâtii – reclamanti, precum si intervenienta Ilie Elena.

În ceea ce priveste apelul pârâtilor – reclamanti, tribunalul constata ca acesta nu a fost motivat, sens în care instanta de apel se va pronunta în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta conform art. 292 alin. 2 C.pr.civ.

Referitor la apelul declarat de intervenienta Ilie Elena, tribunalul constata ca aceasta, desi legal citata cu mentiunea achitarii taxei judiciare de timbru în valoare de 6 lei si timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, nu si-a îndeplinit aceasta obligatie conform art. 20 din Legea 146/1997.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport de motivele de apel invocate si de disp. art. 295 C.pr.civ., tribunalul retine urmatoarele:

Promisiunea bilaterala de vânzare – cumparare este un antecontract, prin care partile se obliga sa încheie în viitor, la pretul stabilit, contractul de vânzare – cumparare, oricare dintre parti putând cere încheierea contractului. Promisiunea de vânzare – cumparare poate sa-si produca efectele specifice numai daca pretul este determinat  sau determinabil.

Daca promitentul – vânzator nu îsi respecta obligatia de a vinde în viitor acel bun, iar lucrul se mai gaseste în patrimoniul vânzatorului si nu exista alte impedimente legale – pe lânga posibilitatea acordarii daunelor interese sau obligarii promitentului, sub sanctiunea daunelor cominatorii, la încheierea contractului, instanta are posibilitatea ca, în lumina principiului executarii în natura a obligatiilor si repararii în natura a pagubelor, sa pronunte, în baza art. 1073 si 1077 Cod civil, o hotarâre care sa tina loc de contract de vânzare – cumparare si care va avea caracter constitutiv de drepturi, operând transferul proprietatii de la data când ramâne definitiva.

În raport de aceste consideratii teoretice, tribunalul constata ca în mod gresit instanta a apreciat ca, în lipsa acordului de vointa al partilor complinirea consimtamântului unuia din cocontractanti printr-o hotarâre judecatoreasca, este contrara principiului libertatii actelor juridice civile, înlaturând aplicabilitatea în cauza a principiilor mentionate mai sus, si care nu se exclude reciproc, a executarii în natura a obligatiilor si repararii în natura a pagubelor.

În nici un caz, obligatia asumata de catre pârâtii – reclamanti de a încheia în viitor, contractul de vânzare – cumparare, nu este o obligatie de a face cu caracter intuitu personae, ce nu poate fi îndeplinita decât de debitorul acestei obligatii, astfel cum în mod gresit a retinut instanta de fond, câta vreme asa cum s-a aratat mai sus, instanta are posibilitatea pronuntarii unei hotarâri care sa tina loc de contract de vânzare – cumparare, iar decesul promitentului sau incapacitatea, survenita dupa încheierea antecontractului, nestingând obligatia de a contracta pe care acesta si-a asumat-o, neintervenind caducitatea antecontractului.

Dealtfel, tribunalul retine ca partile în cauza, chiar în antecontractul de vânzare – cumparare, au prevazut ca în cazul în care conditiile din act nu vor fi respectate, cealalta parte va putea introduce actiune la instanta judecatoreasca, pentru recunoasterea autenticitatii înscrisului, precum si în cazul în care vreuna din parti nu se va prezenta la termenul stabilit în antecontract, pentru semnarea actului de vânzare – cumparare, cealalta parte va putea introduce actiune la instanta judecatoreasca, pentru recunoasterea autenticitatii înscrisului, clauze care exprima vointa reala a partilor, conform art. 977 Cod civil, respectiv aceea de a recunoaste posibilitatea instantei de a pronunta o hotarâre care sa tina loc de act de vânzare – cumparare.

Fata de considerentele expuse si de disp. art. 296 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul declarat de apelantul – reclamant, va schimba în parte sentinta civila apelata în sensul ca, va admite cererea principala, va constata intervenita vânzarea – cumpararea cu privire la imobilului în litigiu constatând ca pretul a fost determinat prin antecontract la suma de 10.000 USD, hotarârea tinând loc de act autentic de vânzare – cumparare.

În ceea ce priveste apelul declarat de apelantii – pârâti, tribunalul apreciaza ca în mod corect instanta de fond a respins cererea reconventionala formulata de acestia, prin care au solicitat constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vânzare – cumparare, autentificat sub nr. 1367/21.10.2002, câta vreme în cauza nu s-a probat caracterul ilicit al cauzei antecontractului, ca motiv de nulitate invocat de catre pârâti.

Tribunalul constata ca apelantii – pârâti- reclamanti nu au formulat motive de apel din care sa rezulte nelegalitatea si netemeinicia hotarârii apelate, si nici nu au invocat în fata instantei de apel mijloace de aparare care sa dovedeasca existenta unei împrejurari ilicite de natura a afecta valabilitatea cauzei antecontractului în litigiu, sau care sa combata cele retinute de prima instanta.

De asemenea, tribunalul constata ca în mod corect instanta de fond a avut în vedere si faptul ca au fost respectate disp. art. 9 din Legea 112/1995, înstrainarea imobilului fiind prevazuta a se realiza dupa expirarea termenului legal.

Prin urmare, tribunalul va respinge apelul declarat de apelantii – pârâti, ca nefondat.

Având în vedere ca apelanta – intervenienta nu a îndeplinit obligatiile dispuse de instanta si prevazute de art. 20 raportat la art. 11 din Legea 146/1997 si nu a achitat taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, astfel cum au fost stabilite în sarcina acesteia, tribunalul va anula apelul declarat de apelanta – interveninta, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul – reclamant Ionescu Marian la Av.  Razvan  Calinescu în Bucuresti, str. Aleea Arinis nr. 1, bl. OD 1, sc. A, et. 2, ap. 6  si în Bucuresti, str. Fagaras nr. 18, sector 1 împotriva sentintei civile nr. 1335/25.01.2007 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, în dosarul nr. 34869/299/2006 în contradictoriu cu apelantii – pârâti Feraru Telus si Radu Melania Cristina cu domiciliul în Bucuresti, str. Intrarea Stefan Furtuna nr. 12, sector 1 si cu apelanta - intervenienta Ilie Elena cu domiciliul în Bucuresti, str. Fagaras nr. 18, sector 1.

Schimba în parte sentinta civila apelata, în sensul ca,

Admite cererea principala.

Constata intervenita vânzarea – cumpararea cu privire la imobilul situat în Bucuresti, str. Fagaras nr. 18, parter, ap. 1, sector 1 între Feraru Telus si Radu Melania – Cristina, în calitate de vânzatori si Ionescu Marian, în calitate de cumparator, la pretul de 10.000 USD.

Prezenta hotarâre tine loc de act autentic de vânzare – cumparare.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei.

Respinge apelul declarat de apelantii – pârâti Feraru Telus si Radu Melania Cristina, împotriva sentintei civile nr.1335/25.01.2007 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, în dosarul nr. 34869/299/2006, în contradictoriu cu apelantul – reclamant Ionescu Marian si cu apelanta interveninta Ilie Elena, ca nefondat.

Anuleaza apelul declarat de apelanta - intervenienta Ilie Elena, împotriva sentintei civile nr.1335/25.01.2007 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, în dosarul nr. 34869/299/2006, în contradictoriu cu apelantul – reclamant Ionescu Marian si cu apelantii – pârâti Feraru Telus si Radu Melania Cristina, ca netimbrat.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica azi, 7.09.2007.

 PRESEDINTE JUDECATOR GREFIER

MIHAI ANDREI GÂNDAC IULIA MANEA GEORGETA ZANFIR

Red.I.M.

Dact.M.G/7ex.

JUDECATORIA SECTORULUI 1 BUCURESTI

SENTINTA CIVILA NR.1335/25.01.2007

DOSARUL NR. 34869/299/2006

JUDECATOR FOND – CRISTINA FARCAS – SURPARU

Domenii speta

Spete similare