APEL. CHELTUIELI DE JUDECATĂ.
INADMISIBILITATE. ART.208 COD PROCEDURĂ
CIVILĂ. NECITARE. SANCŢIUNE.
Potrivit principiului disponibilităţii, cheltuielile de
judecată se plătesc părţii care a triumfat în proces, numai în
măsura în care a formulat o cerere expresă în acest sens.
Cererea de plată a acestor cheltuieli, poate fi una
accesorie, soluţionarea sa depinzând de soluţia dată în cauza
principală sau poate fi formulată şi după soluţionarea litigiului
ca cerere de sine stătătoare, reclamantul invocând pe această cale
un drept de creanţă, născut în legătură cu culpa procesuală a
pârâtului.
Potrivit art.208 Cod procedură civilă, când pentru
efectuarea raportului de expertiză se impune o lucrare la faţa
locului, partea trebuie citată sub sancţiunea nulităţii relative.
Nulitatea lucrării pentru necitarea pârâţilor, trebuia
invocată la prima zi de înfăţişare ce a urmat acestei
neregularităţi, conform art.108 alin.3 Cod procedură civilă,
respectiv la data depunerii.
(Decizia civilă nr.420/A din 4 martie 2004, a
Curţii de Apel Piteşti).
Prin încheierea din 9 decembrie 2002, a fost admisă în principiu
acţiunea de partaj şi s-a constatat deschisă succesiunea defunctei N.M.,
vocaţie succesorală având reclamanta şi pârâţii în calitate de descendenţi de
gradul I, masa succesorală fiind compusă din mai multe suprafeţe de teren,
mai puţin construcţiile reţinute a fi proprietatea intervenientului, soluţie faţă
de care, cererea de intervenţie formulată de N.V. a fost respinsă ca rămasă
fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri atât reclamanta, cu
motivarea că în mod greşit a fost scoasă de la partaj o suprafaţă de teren ce a
aparţinut autoarei, iar intervenientul a susţinut nesoluţionarea cererii privind
obligarea părţilor căzute în pretenţiuni la plata cheltuielilor de judecată.
Apelurile au fost respinse ca nefondate .
În raport de soluţia pronunţată în apel, Judecătoria Horezu, prin
sentinţa civilă nr.1561 din 8 decembrie 2003, a dispus partajarea averii
succesorale rămasă de pe urma autoarei, conform variantei de lotizare
propusă de expertul cauzei.
Împotriva hotărârii de lotizare, au formulat apeluri intervenientul
şi pârâţii. Intervenientul şi-a motivat calea de atac, în sensul că instanţa a omis
a se pronunţa asupra cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, iar
pârâţii în sensul că suprafeţele de teren împărţite, nu au măsurate corect şi nu
s-a dat expresie principiului egalităţii şi echităţii partajului, aceştia nefiind citaţi
la efectuarea lucrării.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.420/A din 4 martie
2003, a respins ca nefondat apelul comun declarat de pârâţi şi ca inadmisibil
pe cel al intervenientului.
În considerentele deciziei, curtea a reţinut că cererea de plată a
cheltuielilor de judecată, trebuie să fie formulată în mod expres de către plăţi,
fie ca un capăt accesoriu al cererii de chemare în judecată, fie separat, cu
îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.82 Cod procedură civilă, fiind o
expresie a principiului disponibilităţii.
Obligarea reclamantei şi a pârâţilor la plata cheltuielilor de
judecată în lipsa unei cereri formulate în acest sens de către intervenient,
presupune încălcarea principiului fundamental al procesului civil, respectiv cel
al disponibilităţii .
Invocând un drept de creanţă, intervenientul poate solicita
realizarea lui pe cale separată în condiţiile şi în termenul prevăzut de lege.
În raport de aceste argumente, apelul intervenientului a fost
considerat ca inadmisibil, fiind respins.
Privitor la apelul pârâţilor, s-a reţinut că propunerea variantelor de
lotizare a avut în vedere masa succesorală, aşa cum a fost ea reţinută, prin
încheierea de admitere în principiu, iar varianta unică propusă de expert a
ţinut cont de mărimea cotelor moştenitorilor, precum şi de celelalte criterii ,
prevăzute de art.6739 Cod procedură civilă şi art.471 Cod civil, care să asigure
un partaj cât mai echitabil.
Apărarea pârâţilor, în sensul că nu au fost citaţi la efectuarea
raportului de expertiză tehnică, nu poate fi invocată direct în apel, deoarece
normele care reglementează obligaţia citării, au caracter dispozitiv, putând fi
invocate numai de către partea, în interesul căreia sunt edictate.
Potrivit art.208 Cod procedură civilă, când pentru efectuarea
raportului de expertiză se impune o lucrare la faţa locului, partea trebuie citată
sub sancţiunea nulităţii relative.
Nulitatea lucrării pentru necitarea pârâţilor, trebuia invocată la
prima zi de înfăţişare ce a urmat acestei neregularităţi, conform art.108 alin.3
Cod procedură civilă, respectiv la data depunerii .
Deşi au avut posibilitatea invocării sancţiunii nulităţii relative,
pârâţii nu au invocat-o în termen, astfel că aceasta s-a acoperit nemaiputând fi
ridicată direct în apel.
Pentru aceste argumente apelul pârâţilor a fost respins ca neîntemeiat în baza
art.296 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel Oradea
IMOBIL PRELUAT ABUZIV DE STATUL ROMÂN ÎN BAZA DECRETULUI NR. 92/1950. CERERE DE DESPAGUBIRI. COMPETENTA MATERIALA DE SOLUTIONARE A CERERII
Curtea de Apel Iași
Funcţionari publici. Modificare raport serviciu. Termenul de la care se poate sesiza instanţa
Tribunalul Buzău
PENAL-Trafic de persoane
Curtea de Apel Pitești
APROBAREA RAPORTULUI FINAL. ÎNCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENŢEI. ÎNCĂLCAREA NORMELOR DE PROCEDURĂ PENTRU CARE NU ESTE PREVĂZUTĂ SANCŢIUNEA NULITĂŢII ABSOLUTE.
Judecătoria Onești
Ordonanta presedintiala