Legea 18/1991 republicată. Anulare titlu. Nulitate determinată de nerespectarea dispoz.art.19 din lege.

Articolul 19 din Legea nr.18/1991 republicată prevede posibilitatea atribuirii de loturi din terenurile trecute în domeniul privat al comunei, oraşului sau municipiului celor care, neavând calitatea de cooperatori au lucrat în orice mod ca angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociaţii cooperatiste, dispoziţiile textului nefiind aplicabile salariaţilor din fostele întreprinderi de stat care şi-au desfăşurat activitatea în agricultură.

Raţiunea dispoziţiilor art.19 rezidă şi din regimul juridic distinct al terenurilor pe care unităţile cooperatiste şi respectiv cele de stat şi-au desfăşurat activitatea, cele din urmă fiind proprietate de stat şi făcând obiectul reglementării în capitolul III din Legea nr.18/1991, şi asupra lor neputându-se constitui dreptul de proprietate.

Titlul de proprietate emis pârâtului în considerarea calităţii sale de salariat al unei foste întreprinderi de stat, este nul conform art.III din Legea nr.169/1997, fiind eliberat cu nerespectarea condiţiilor necesare validităţii actelor juridice, respectiv unei persoane care nu era îndreptăţită la constituirea dreptului.

Reclamantul Primarul municipiului Tg.Jiu a chemat în judecată Comisia Locală Tg.Jiu de Aplicare a Legii 18/1991, Comisia Judeţeană Gorj şi pe D.C., solicitând anularea titlului de proprietate nr.1334315/31.10.96, prin care dreptul a fost constituit unei persoane care nu face parte din categoria prevăzută în art.19 din Legea fondului funciar.

Prin sentinţa civilă nr.3433/23.05.2003 pronunţată de Judecatoria Tg.Jiu, acţiunea a fost respinsă, cu motivarea că emiterea titlului contestat este anterioară adoptării Legii nr.169/1997,  s-a făcut cu respectarea procedurii prevăzute de Legea 18/1991 şi corespunde  întocmai actelor premergătoare.

Apelul declarat de reclamant a fost admis de Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.123/08.10.2003, prin care s-a schimbat sentinţa, s-a admis acţiunea şi  s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat pârâtului D.C.

Reclamantul a declarat recurs, susţinând că, în calitate de salariat al unei întreprinderi de stat care avea ca obiect de activitate şi preluarea legumelor şi fructelor produse de asociaţiile cooperatiste şi de C.A.P.-uri, beneficia de dispoziţiile art.19 din Legea nr.18/1991, deci emiterea titlului de proprietate s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data respectivă.

Recursul nu este fondat.

Articolul 19 din Legea nr.18/1991 republicată prevede posibilitatea atribuirii de loturi din terenurile trecute în domeniul privat al comunei, oraşului sau municipiului celor care, neavând calitatea de cooperatori au lucrat în orice mod ca angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociaţii cooperatiste.  Dispoziţiile textului nu sunt aplicabile salariaţilor din fostele întreprinderi de stat care şi-au desfăşurat activitatea în agricultură.

Conform adresei nr.3275/2003 a Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Gorj, unitatea la care pârâtul a fost salariat – Întreprinderea de Legume şi Fructe Gorj – avea statut de producător, ceea ce nu-i conferă însă calitatea de unitate cooperatistă.

Raţiunea dispoziţiilor art.19 rezidă şi din regimul juridic distinct al terenurilor pe care unităţile cooperatiste şi respectiv cele de stat şi-au desfăşurat activitatea, cele din urmă fiind proprietate de stat şi făcând obiectul reglementării în capitolul III din Legea nr.18/1991, asupra lor neputându-se constitui dreptul de proprietate.

Apartenenţa unui teren la domeniul public se stabileşte în primul rând în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic  al acesteia şi doar în subsidiar potrivit inventarelor întocmite de autorităţile administraţiei publice, acte invocate de recurent.

Potrivit probelor cauzei, terenul atribuit pârâtului prin titlul contestat este amplasat în intravilan, ori aşa cum rezultă din prevederile capitolului III din Legea 18/1991, precum şi din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art.19 din lege, această normă nu este aplicabilă în speţă şi nu conferă îndreptăţirea la constituirea dreptului decât pentru terenuri extravilane, de folosinţă agricolă.

Aceste considerente conduc la concluzia nelegalităţii titlului emis pârâtului.

Chiar dacă titlul s-a întocmit în concordanţă cu actele preparatorii, respectarea formală a procedurii de constituire a dreptului, în absenţa îndreptăţirii la constituire, nu poate duce la dobândirea legală a proprietăţii.

Titlul de proprietate eliberat pârâtului în aceste condiţii se înscrie în categoria actelor juridice civile întocmite cu nerespectarea condiţiilor esenţiale de fond pentru valabilitatea lor, fiind lovit de nulitate absolută.

Faptul că titlul a fost eliberat anterior adoptării Legii nr.169/1997, nu poate asana nulitatea de care este lovit, deoarece sancţiunea intervine în virtutea reglementării generale din materia nulităţii actului juridic civil, iar Legea nr.169/1997 nu a făcut altceva decât să dea o reglementare specială nulităţilor în materia actelor emise în baza Legii fondului funciar.

În consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins conform art.312 alin.1 cod pr.civ.

Domenii speta

Spete similare