Legea fondului funciar nr.18/1991.Vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate.

Decizie 411 din 05.05.2006


Legea fondului funciar nr.18/1991.Vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate.

Potrivit art.III alin.1 lit. a din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea legii fondului funciar nr.18/1991 astfel cum a fost modificat prin Articolul unic pct. 1 din Titlul V al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire şi constituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri.  Pârâtul recurent nu a făcut dovada că terenul în discuţie i-ar fi aparţinut vreodată personal ori în calitate de moştenitor, din actele dosarului rezultând  că terenul a aparţinut antecesorilor  bunicilor reclamantei fiind în acest context fără relevanţă că pârâtul a introdus terenul în CAP , a solicitat restituirea ori l-a folosit după apariţia Legii nr. 18/1991.

Secţia civilă – Decizia civilă nr. 411/5 mai 2006

Prin decizia civilă nr. 389/A/2005 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 5220/2005 s-a admis apelul declarat de reclamanta D. I. D.  asistată de mama sa S. M. N. împotriva sentinţei civile nr. 324/2005 pronunţată de Judecătoria Haţeg, s-a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că s-a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor D. N., Comisia de aplicare  a Legii 18/1991 de pe lângă Primăria comunei Sălaşu de Sus şi Comisia Judeţeană de aplicare a Legii 18/1991 de pe lângă Prefectura Jud. Hunedoara în sensul că s-a dispus radierea pârâtului de pe Titlul de proprietate nr. 91116/423/22.04.2003.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut, contrar instanţei de fond, că pârâţii D. N. şi D. V. pe numele cărora s-a emis titlul de proprietate, nu au fost căsătoriţi iar din actele de carte funciară rezultă că terenul a aparţinut antecesorilor lui D. V. – bunica reclamantei.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul D. N. solicitând modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei.

În motivarea recursului se susţine că reclamanta nu a  făcut dovada vocaţiei succesorale după D. V. cu un certificat de moştenitor iar pe de altă parte instanţa de apel a ignorat împrejurarea că pârâtul recurent este cel care a introdus terenul în CAP, a făcut cerere de restituire în condiţiile Legii 18/1991 şi l-a folosit după revoluţie, reclamanta nefăcând vreo cerere la comisie în scopul dobândirii terenului.

Tot astfel, se susţine că persoanele presupuse ca antecesori ai defunctei D. V. – bunica reclamantei, au fost doar proprietare asupra unor terenuri aparţinând  acesteia fără a se putea stabili dacă au deţinut şi proprietatea asupra terenului în litigiu.

Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate se constată că recursul nu este fondat.

Reclamanta a devenit persoană îndreptăţită să solicite restituirea terenului în condiţiile Legii 18/1991 prin modificările intervenite în această lege prin art. IV din Legea nr. 247/2005, sens în care a formulat o asemenea cerere  (fl. 25) astfel încât vor fi înlăturate criticile recurentului  cu privire la acest aspect.

Potrivit art. III lit a (i) din Legea 247/2005 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate în condiţiile Legii 18/1991, ale legilor nr. 1/2000 ori 167/1997 cu modificările şi completările ulterioare, făcute în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la CAP ori la stat sau care nu au moştenit astfel de terenuri.

Pârâtul recurent nu a făcut dovada că terenul în discuţie i-ar fi aparţinut vreodată, personal ori în calitate de moştenitor din actele dosarului rezultând cu evidenţă că terenul a aparţinut antecesorilor bunicii reclamantei.

Aşa fiind, în mod întemeiat instanţa de apel l-a înlăturat pe pârât de la reconstituire fiind fără relevanţă că alături de fosta concubină – D. V. pârâtul a introdus terenul în CAP, a solicitat restituirea ori l-a folosit după apariţia Legii 18/1991.

Prin sentinţa civilă nr. 310/2005 pronunţată de Judecătoria Haţeg în dosar nr. 1187/2004 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta este unica moştenitoare legală a defunctei D. V., în calitate de nepoată de fiu predecedat astfel că vor fi înlăturate criticile recurentului privitoare la lipsa unui certificat de moştenitor pentru reclamantă.