Constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991

DECIZIA CIVILĂ NR.1430

Data: 23.10.2018

Autor  - ROMAN CRISTINA

Domeniu asociat: fondul funciar

Titlu: Constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991

Deliberând asupra cauzei de faţă, instanţa constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei --- la data de 26.10.2016 sub nr. --- reclamanta XXX a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului --- ca reprezentant legal al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar şi  Prefectul Judeţului ---, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la emiterea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 100 mp situată în ---, str. 418/III (actual str. --- nr. 23), precum şi obligarea Primarului Municipiului --- ca reprezentant legal al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar la plata de daune cominatorii în cuantum de 110 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive si irevocabile a sentinţei, precum şi la cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 906/1976, Consiliul Popular al Mun. --- a atribuit numitei ---, în folosinţă pe toată durata construcţiei, terenul proprietate de stat situat în mun. ---, str. ---, lotul 418/III în suprafaţă de 100 mp, pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, iar la data de 09.07.2009, prin chitanţă de mână, a dobândit prin cumpărare, împreună cu soţul său ---, de la numita ---, locuința situată în mun. ---, str. ---, nr. 23, jud. --- (fost -- nr. 418), vânzătoare care dobândise, la rândul său prin chitanța de mână din data de 22.11.2007, de la --- aceeași locuinţa edificată, chitanţe în baza cărora a operat transferul dreptului de proprietate asupra construcției în patrimoniul său.

Totodată, reclamanta a arătat că soțul său, --- a primit o sulta de 10.000 euro şi nu mai are nicio pretenție asupra imobilului, conform Procurii nr.1037/24.02.2016 autentificată la BNP ---, motiv pentru care la data de 02.08.2016 a formulat o cerere în temeiul art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 pentru constituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 100 mp, dar a fost înștiințată la data de 26.08.2016 că solicitarea nu poate fi soluționata favorabil deoarece nu a fost identificată o autorizație de construcție  pentru construcția edificată pe teren.

A susţinut reclamanta că, în realitate, a consolidat construcția existentă pe teren, deoarece la momentul cumpărării aceasta se afla într-un stadiu avansat de degradare.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 36 alin. 2 si alin. 6, art. 52 alin. 2 din Legea 18/1991.

La data de 20.12.2016, pârâtul Prefectul Judeţului --- a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, motivându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.

In drept, a invocat prevederile art. 205 si urm din Codul de procedura civila, legea nr. 18/1991.

După administrarea probelor cu acte, interogatoriul pârâtului Primarul Municipiului --- ca reprezentant legal al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar şi proba cu expertiză în specialitatea topografie, cadastru si geodezie, prin sentinţa civilă nr. --- Judecătoria --- a respins cererea de chemare în judecată în totalitate, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin prezenta acţiune reclamanta nu contestă răspunsul primăriei, ci solicită obligarea pârâţilor la emiterea directă a titlului de proprietate or, în materia fondului funciar, competenţa instanţei se limitează exclusiv la a exercita un control judecătoresc de legalitate şi temeinicie a măsurilor luate de organele administrative cu atribuţii de soluţionare a cererilor de constituire/reconstituire a dreptului de proprietate.

A motivat prima instanţă că, pentru a se putea solicita constituirea dreptului de proprietate, trebuie să fie îndeplinite două condiţii cumulative, expres prevăzute de lege, respectiv terenul atribuit să fi fost în proprietatea statului, iar persoana beneficiară a actului de atribuire să fi edificat construcţia în vederea căreia a fost emis actul de atribuire, construcţie care să existe la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, ceea ce înseamnă că dreptul de proprietate pentru terenurile ce fac obiectul dispoziţiilor art. 36 alin. 2 din legea nr.18/1991 ia  naştere în baza Ordinului prefectului la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor şi nu de drept, ordinul prefectului având efect constitutiv şi nu declarativ, astfel că  dacă proprietarul locuinţei nu face cerere, acesta rămâne în continuare titularul unui drept real de folosinţă asupra terenului.

S-a motivat totodată că, potrivit probelor administrate, pe terenul ce face obiectul prezentei cauze a existat o construcţie provizorie şi fără fundaţie pentru care nu a fost dovedită  existenţa unei autorizaţii de construire, construcţie care, conform sentinţei civile nr. 13240/2011 a Judecătoriei --- a fost demolată, în locul acesteia fiind edificată o altă construcţie fără autorizaţie de construire, caz în care nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prev. de art.36 alin. 2 din  Legea nr.18/1991 pentru constituirea dreptului de proprietate în condiţiile în care nu este dovedită  îndeplinirea condiţiilor cu privire la edificarea construcţiei.

A mai susţinut instanţa de fond că reclamanta nu a probat calitatea de persoană îndreptăţită întrucât înscrisurile sub semnătură privată intitulate „chitanţă”, nu constituie  titluri de proprietate, nu deţine o autorizaţie de construire sau un act emis de autorităţi cu privire la construcţie, situaţie în care pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtului Primarul Municipiului --- în calitate de reprezentant al Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar la plata daunelor cominatorii, instanţa de fond a reţinut că această cerere are caracter accesoriu, astfel încât  în condiţiile în care a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la emiterea titlului de proprietate, înseamnă că, pe cale de consecinţă se impune şi respingerea acordării daunelor cominatorii, mai ales că întrucât acţiunea reclamantei a fost înregistrată la Judecătoria --- după intrarea în vigoare a noului cod de procedură civilă, înseamnă că în cauză devin incidente prevederile art.894 cod pr. civilă vizând aplicarea de penalităţi, respectiv nu se mai acordă daunele cominatorii prevăzute de legea specială, respectiv Legea nr.18/1991, ci amendă civilă – daune interese.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, şi schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a  fost formulată.

În motivarea apelului, apelanta a susţinut că, întrucât în cauză sunt incidente dispoziţiile vechiului cod de procedură civilă care recunoaşte autoritatea şi/sau puterea lucrului judecat numai dispozitivului şi nu şi considerentelor unei sentinţe, înseamnă că instanţa de fond nu se putea raporta la considerentele altei sentinţe în soluţionarea cauzei, mai ales că în situaţia în care  instanţa nu era lămurită în ceea ce priveşte construcţia, respectiv dacă vechea construcţie a fost demolată şi s-a efectuat o nouă construcţie sau construcţie veche a fost consolidată şi ulterior extinsă, avea obligaţia să pună în discuţia părţilor necesitatea efectuării unui raport de expertiză  pentru a se stabili dacă în prezent pe teren este sau nu înglobată şi construcţia veche.

A mai arătat apelanta că, din interpretarea disp. art.36 alin. 2 din Legea nr.18/1991 nu rezultă că emiterea titlului de proprietate şi, deci constituirea dreptului de proprietate este condiţionată de existenţa unei autorizaţii de construire şi nu impune ca respectiva construcţie pentru care s-a atribuit terenul în folosinţă să rămână nemodificată, fiind imposibil să se păstreze în aceeaşi stare construcţia astfel cum aceasta era la momentul deciziei nr. 902/1976, adică cu mai mult de 40 de ani în urmă.

Totodată, apelanta a arătat că indiferent de faptul că în cuprinsul deciziei de atribuire în folosinţă a terenului se menţionează cerinţa obţinerii unei autorizaţii de construire, dispoziţiile art. 36 din Legea nr.18/1991 trebuie puse în aplicare în modalitatea în care sunt redactate, fiind imposibil ca prin acte normative emise de autoritatea publică locală să se aducă cerinţe şi condiţii  în plus la lege, mai ales că decizia este anterioară legii sus menţionate, iar sancţiunea pentru lipsa autorizaţiei nu poate fi decât una administrativă şi nicidecum nu poate leza dreptul său  născut  din Legea nr.18/1991.

Primindu-se dosarul la Tribunalul ---, cauza a fost înregistrată la nr. 23844/ 281/2016 la data de 18.09.2018.

La data de 10.10.2018, intimatul Prefectul Judeţului --- a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susţinându-se că pentru a beneficia de  constituirea dreptului de proprietate este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui act de atribuire a terenului prin care s-a constituit un drept de folosinţă, act care trebuia să provină de autorităţile publice competente; persoana beneficiară a actului de atribuire să fi edificat construcţia în vederea căreia a fost emis  actului de atribuire;  construcţia să existe la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 şi existenţa unei cereri pentru constituirea dreptului de proprietate însoţită de copia actului de proprietate asupra locuinţei din care să rezulte  dreptul de folosinţă asupra terenului aferent acesteia.

A precizat intimatul că, în cauză, pe terenul în litigiu a fost edificată o construcţie fără autorizaţie de construire, astfel că nu sunt întrunite cumulativ dispoziţiile prev. de art.36 alin. 2 din Legea nr.18/1991.

De asemenea, intimatul a  susţinut că propunerea făcută de primăriei are caracterul unui act administrativ, propunere în absenţa căreia prefectul nu poate emite ordinul de atribuire în proprietate  a terenului.

Tribunalul, examinând sentinţa atacată în raport de situaţia de fapt reţinută, de criticile  formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este fondat având în vedere următoarele considerente:

Prin decizia nr. 902/09.10.1976, s-a atribuit în folosinţă pe toată durata existenţei construcţiei terenul proprietate de stat situat în mun. ---, str. ---, lotul 418/III, în suprafaţă de 100 mp., actual str. ---, nr.23, locuitoarei ---, menţionându-se că beneficiara va construi locuinţa proprietate personală în termenul stabilit prin autorizaţie de construcţie, cu respectarea regimului de aliniere şi înălţime impus prin autorizaţia eliberată  în condiţiile Decretului nr.144/1958.

La data de 22.11.2007, numita --- a înstrăinat în baza unui înscris sub semnătură privată intitulat chitanţă locuinţa pe care a edificat-o pe terenul atribuit în folosinţă numitei ---, care, la rândul său, tot prin înscris sub semnătură privată încheiat la data de 09.06.2009, a înstrăinat construcţia numitului --- în schimbul sumei de 100.000.000 ROL, cumpărător care era căsătorit la acea dată cu reclamanta XXX, iar ulterior, conform procurii aut. nr.1037/24.02.2016,  --- a fost de acord să-i revină reclamantei în baza unui act de partaj voluntar în deplină şi exclusivă proprietate cota sa parte din imobilul  situat în mun. ---, str. ---, nr.23, în schimbul sumei de 10.000 euro, reprezentând sultă pe care a primit-o la data autentificării procurii.

Potrivit adresei nr.88475/25.07.2016 emisă de Serviciul Public Finanţe Locale ---, imobilul sus menţionat format din clădire în suprafaţă de 156 mp. figurează în evidenţele fiscale pe numele --- şi XXXîn baza înscrisului sub semnătură privată din data de 09.06.2009, declaraţia de impunere nr. 183184/21.04.2010, schiţa imobilului şi planul de situaţie, motiv pentru care prin cererea nr.15123/ 04.08.2016 reclamanta a solicitat în temeiul art.36 alin. 2 din Legea nr.18/1991 constituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat la adresa sus menţionată, cerere la care Primăria Municipiului --- a răspuns că aceasta nu poate fi soluţionată favorabil pe cale administrativă în condiţiile în care, din documentele existente la dosar nu a fost identificată nicio autorizaţie de construire pentru construcţia ce a fost vândută de numita ---, d-nei --- şi care ulterior a fost vândută de aceasta din urmă numitului ---, iar din considerentele sentinţei civile nr.13240/2011 reiese că acesta din urmă a demolat construcţia pe care a cumpărat-o în anul 2009 cu chitanţă şi a edificat în locul acesteia o altă  locuinţă fără autorizaţie de construire.

Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert ---, terenul pe care există construcţia este împrejmuit cu garduri, având suprafaţa totală de 220 mp.

Disp.art.36 din Legea nr.18/1991 modificată, completată, stipulează că terenurile aflate în proprietatea statului în intravilanul localităţilor trec la data intrării în vigoare a acestei legi în proprietatea comunelor, oraşelor, municipiilor, în timp ce terenurile proprietate de stat situate în intravilanul localităţilor atribuite în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea edificării unor locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, precum şi terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora ca efect al preluării terenurilor în urma aplicării disp.art.30 din Legea nr.58/1974 trec în proprietatea actualilor titulari ai locuinţelor sau ai dreptului de folosinţă a terenului, fiind aplicabile şi disp.art.23 din Legea nr.18/1991.

Aşadar, din  analiza actelor şi lucrărilor dosarului reiese că în baza deciziei nr.902/1976, s-a atribuit numitei --- în folosinţă pe durata existenţei construcţiei terenul situat în ---, str. ---, lot 418/III, actual str. ---, nr.23, având suprafaţa de 100 mp., teren pe care  numita --- a edificat o construcţie pe care a înstrăinat-o în anul 2007 prin înscris sub semnătură privată numitei --- care, la rândul său, a înstrăinat-o tot prin înscris sub semnătură privată încheiat la data de 09.06.2009 numitului ---, căsătorit cu reclamanta XXX, între cei doi încheindu-se în anul 2016 un act de partaj voluntar în baza căruia --- a fost de acord să-i revină soţiei sale XXX cota sa parte  din imobilul sus menţionat în schimbul sumei de 10.000 euro încasată de către numitul --- la data autentificării procurii aut. nr.1037/24.02.2016.

Reiese, de asemenea, că reclamanta a formulat la data de 02.08.2016 o cerere de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului de 100 mp. situat în mun. ---, str. ---, nr.23 în temeiul în temeiul art.36 alin. 2 din Legea nr.18/1991, în scopul asigurării folosinţei locuinţei existentă pe teren, cerere ce nu a fost soluţionată favorabil de către Primăria Municipiului ---, motivându-se inexistenţa autorizaţiei de construire pentru construcţia edificată pe teren, precum şi faptul că numitul --- ar fi demolat construcţia cumpărată cu chitanţă şi ar fi edificat în locul acesteia o altă locuinţă fără autorizaţie de construcţie, susţinându-se că astfel nu sunt îndeplinite cerinţele textului de lege sus menţionat.

Ca atare, atât timp cât numita --- a dobândit în baza deciziei nr. 902/1976, respectiv anterior intrării în vigoare a legilor fondului funciar, în folosinţă pe toată durata existenţei construcţiei, un teren în suprafaţă de 100 mp. situat în ---, str. ---, nr.23, construcţie pe care, ulterior, a înstrăinat-o prin înscris sub semnătură privată numitei --- care, la rândul său a înstrăinat-o prin înscris sub semnătură privată reclamantei şi soţului acesteia, înseamnă că, în realitate, reclamanta poate pretinde atribuirea în proprietate a terenului de 100 mp. sus menţionat prin constituire în baza legilor fondului funciar deoarece, la data intrării în vigoare a legii exista o decizie anterioară vizând atribuirea în folosinţă pe durata existenţei construcţiei a terenului, precum şi o construcţie edificată pe acest teren şi pentru care a fost atribuit în folosinţă terenul respectiv.

De altfel, analizându-se disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991 reiese cu certitudine că dispoziţiile legilor fondului funciar privind constituirea dreptului de proprietate asupra anumitor categorii de terenuri aflate în intravilanul localităţilor sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din legislaţia anterioară anului 1989, lege care conferă un drept la constituire asupra suprafeţelor de teren atribuite în temeiul legislaţiei aplicabilă anterior anului susmenţionat pe toată durata existenţei unei construcţii, situaţie existentă în cauză în condiţiile în care probele administrate atestă atribuirea în folosinţă locuitoarei --- a terenului în suprafaţă de 100 mp. situat în ---, str. ---, nr.23, pe toată durata existenţei construcţiei, clădire edificată de către --- şi pe care aceasta a înstrăinat-o ulterior, figurând în prezent în evidenţele fiscale pe numele reclamantei, fiind achiziţionată de aceasta împreună cu soţul său în anul 2009, plătind taxele şi impozitele pentru imobilul respectiv.

Faptul că locuinţa situată pe terenul de 100 mp. a fost înstrăinată prin înscris sub semnătură privată, nu înseamnă că nu a operat un transfer al dreptului de proprietate asupra acestei construcţii de la numita --- la numita --- şi apoi în favoarea reclamantei şi a soţului acesteia ținându-se seama că aceste înscrisuri au dat naştere la obligaţii reciproce între părţi, respectiv obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul şi obligaţia vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului respectiv, obligaţii îndeplinite atât de vânzători cât şi de cumpărători, dovadă în acest sens fiind însuşi faptul că reclamanţii, considerându-se proprietarii construcţiei situată pe terenul în litigiu, ocupând acest imobil din anul 2009 în baza înscrisului sub semnătură privată, s-au înscris cu acesta în evidenţele fiscale, au plătit taxele şi impozitele pentru clădire.

Împrejurarea că vânzarea locuinţei a avut loc ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, nu înseamnă în mod automat că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptăţită să solicite constituirea dreptului de proprietate deoarece, la analizarea calităţii de persoană îndreptăţită se ţine seama de data la care s-a emis actul de atribuire a terenului în folosinţă pe toată durata construcţiei, dacă la data intrării în vigoare a legilor fondului funciar construcţia pentru care terenul a fost dat în folosinţă exista or, în speţă, aceste condiţii sunt îndeplinite, neavând relevanţă din punctul de vedere al constituirii dreptului de proprietate dacă această construcţie a fost edificată cu sau fără autorizaţie de construire, dacă a fost sau nu demolată şi edificată o altă construcţie cu sau fără autorizaţie, de esenţa constituirii dreptului de proprietate fiind existenţa unei construcţii pe terenul dat în folosinţă pe durata existenţei acesteia şi nicidecum modalitatea în care aceasta a fost edificată, fiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, dispoziţii cu caracter imperativ.

Susţinerea reclamantei în sensul că are dreptul la constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, asupra terenului situat în ---, str. ---, nr.23, este întemeiată deoarece în cauză sunt incidente dispoziţiile susmenţionate care vizează raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, terenul în litigiu fiind atribuit în folosinţă pe durata existenţei construcţiei anterior intrării în vigoare a legii fondului funciar, iar înscrisurile sub semnătură privată fac dovada transferului dreptului de proprietate asupra construcţiei situată pe terenul în litigiu ţinându-se seama că atât vânzătorii cât şi cumpărătorii şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin aceste înscrisuri, respectiv obligaţia de a plăti preţul şi obligaţia de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului înstrăinat, o dovadă certă a transferului fiind înscrierea reclamantei şi a soţului său în evidenţele fiscale, plata taxelor şi impozitelor, situaţie în care reclamanta are dreptul să beneficieze, în virtutea legii, de dobândirea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, având dreptul la constituire în acest sens.

Pretenţiile reclamantei de a fi obligaţi pârâţii la plata de daune cominatorii nu pot fi avute în vedere ţinându-se seama că acțiunea reclamantei a fost înregistrată la Judecătoria --- la data de 26.10.2016, deci după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, caz în care, în cauză sunt aplicabile dispozițiile acestui cod din interpretarea cărora rezultă că nu se mai acordă daunele cominatorii prevăzute de legea specială, respectiv Legea nr.18/1991 ci sunt aplicabile dispozițiile art.905 din codul de procedură civilă care prevăd obligarea debitorului la amendă civilă.

Astfel, în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată, fără a ţine seama că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 36 din Legea nr. 18/1991, respectiv existenţa deciziei de atribuire în folosinţă a terenului anterioară apariţiei legilor fondului funciar şi existenţa pe teren a unei construcţii la aceeaşi dată, neavând relevanţă că, în decursul timpului, s-a schimbat proprietarul respectivei construcţii, nemaifiind aceeaşi persoană căreia i s-a atribuit terenul în folosinţă ori că locuinţa ar fi fost edificată fără autorizaţie de construcţie.

Afirmaţiile apelantei vizând incidenţa dispoziţiilor codului de procedură civilă nemodificat, imposibilitatea instanţei de fond de a atribui putere de lucru judecat considerentelor unei sentinţe anterioare, nu au relevanţă în cauză în condiţiile în care, la stabilirea dreptului apelantei la constituire se ţine seama dacă terenul a fost atribuit conform legislaţiei anterioare anului 1989 în folosinţă veşnică sau pe durata existenţei construcţiei şi dacă la momentul apariţiei legilor fondului funciar exista pe teren construcţia pentru care s-a dispus atribuirea în folosinţă, şi nicidecum modalitatea în care a fost edificată construcţia existentă pe teren, cu sau fără autorizaţie sau dacă ulterior construcţia veche a fost renovată sau s-a edificat în locul acesteia o nouă construcţie cu sau fără autorizaţie, mai ales că cererea de constituire a dreptului de proprietate poate fi formulată oricând, având caracter imprescriptibil, astfel că proprietarul construcţiei situată pe terenul atribuit pe durata existenţei construcţiei are dreptul, în virtutea dreptului său de proprietate asupra construcţiei să o renoveze sau să edifice o altă construcţie, constituirea dreptului de proprietate asupra terenului nefiind condiţionată de respectarea sau nerespectarea Legii nr. 50/1990.

De altfel, nu există nicio dispoziţie în cuprinsul Legii nr. 18/1991 care să stipuleze obligativitatea edificării unei construcţii cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1990 pentru a se putea pretinde constituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, mai ales că nu există nicio dovadă că locuitoarei --- i-ar fi fost retras dreptul de folosinţă asupra terenului, respectiv că decizia de atribuire ar fi fost anulată, aceasta edificând o construcţie pe care a stăpânit-o din anul 1976 şi până în anul 2007 când a înstrăinat-o, operând în mod real, efectiv transferul dreptului de proprietate asupra construcţiei, ceea ce înseamnă că la data formulării cererii de constituire erau îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru constituirea dreptului de proprietate în favoarea proprietarului actual al locuinţei, respectiv decizia de atribuire în folosinţă a terenului şi existenţa unei construcţii pe teren.

Aspectele invocate de către apelantă în sensul că sancţiunea pentru lipsa autorizaţiei nu poate fi decât una administrativă şi nicidecum nu poate leza dreptul său născut din Legea nr.18/1991, sunt justificate deoarece, într-adevăr, faptul că apelanta nu deţine autorizaţie de construire nu reprezintă un impediment pentru constituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 100 mp. atribuit în folosinţă în anul 1976 pe toată durata existenţei construcţiei, dată de la care numita --- a folosit construcţia pe care a edificat-o permanent, construcţie pe care a înstrăinat-o în anul 2007 către numita --- iar aceasta din urmă către apelantă, aceasta din urmă fiind ca atare îndreptăţită să beneficieze de constituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul deciziei nr. 902/1976.

Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente şi ţinându-se seama de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, în baza art. 480 c.pr.civ., va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa atacată în sensul că va admite în parte acţiunea şi va obliga pârâţii să elibereze în favoarea reclamantei titlul de proprietate privind terenul de 100 m.p. situat în ---, str. ---, nr.23, jud. --- (fost lot 418 /III), urmând a menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Totodată, instanţa va lua act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare