Drept de creaţie intelectuală. Natura juridică a cauzelor. Nesemnarea minutei de către judecător. Efecte.

Drept de creaţie intelectuală. Natura juridică a cauzelor. Nesemnarea minutei de către judecător. Efecte.

În materia creaţiei intelectuale şi a proprietăţii industriale competenţa revine secţiei civile a tribunalului, împrejurarea că litigiul a luat naştere între o persoană fizică şi o societate comercială nu determină comercialitatea cauzei în absenţa existenţei faptelor de comerţ obiective sau subiective. Nesemnarea minutei de către judecătorul care a pronunţat hotărârea are ca efect nulitatea absolută a hotărârii în conformitate cu dispoziţiile art. 258 al. 1 c.pr.civ.

Secţia comercială şi contencios administrativ-Decizia civilă nr.274/A/5 noiembrie 2004

Prin sentinţa civilă nr.327/CA/2004 pronunţată de Tribunalul Alba-secţia comercială şi contencios administrativ în dosar nr.1497/2004, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii C.A. şi C.I. împotriva pârâtei SC “B.U.” SA  şi a fost obligată pârâta să achite reclamanţilor suma de 25.182 USD  convertibili în monedă naţională a Statului Român la data efectuării plăţii cu titlu de drepturi băneşti; 20.000 USD convertibili în moneda naţională a Statului Român la data efectuării plăţii cu titlu de daune morale; dobânda legală aferentă sumelor anterior menţionate de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la efectuarea plăţii şi 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că potrivit Legii nr.64/1991 pârâta a fost decăzută din dreptul de titular al brevetelor de invenţie înregistrate la O.S.I.M. sub nr.114587/1996 şi nr.114588/1996 ca urmare a neachitării taxelor de menţinere în vigoare a celor două brevete.

S-a mai constatat că produsul a cărui coautori sunt reclamanţii a fost folosit şi comercializat de SC “U.R.”  SRL şi SC “C.P.” SRL, iar prin adresa comunicată de O..I.M. s-a adus la cunoştinţă reclamantului C.I. decăderea titularului din dreptul de proprietate urmare a comunicării de către pârâtă a intenţiei de renunţare la calitatea de titular al brevetelor de invenţie.

Tribunalul a concluzionat că pârâta a încălcat dispoziţiile art.39 alin.2 din Legea nr.64/1991, prejudiciind reclamanţii de posibilitatea de a deveni titularii brevetelor şi nu a contestat valorile solicitate de reclamanţi şi modul de calcul a acestora.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC “B.U.” SA aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel se susţine că instanţa de fond a respins neîntemeiat excepţia de neconstituţionalitate a art.11 alin.2 din Legea nr.203/2002, soluţionarea excepţiei fiind de natură să influenţeze judecarea cauzei.

Se mai invocă de pârâtă greşita argumentare a hotărârii pe art.34, 40 şi 47 alin.2 din Legea nr.64/1991 ca temei al decăderii brevetelor de invenţie, articole care nu au relevanţă în speţă şi omisiunea instanţei de a ţine cont de faptul că O.S.I.M. a revalidat prin Hotărârea nr.10/2002 brevetul de invenţie nr.114588, iar cel cu nr.114587 este în curs de revalidare.

Pârâta arată că prin adresa nr.159/27.10.2004 SC “U.R.” SRL menţionează expres că nu foloseşte brevetele de invenţie.

Reprezentantul pârâtei a invocat ca motiv de apel şi nulitatea hotărârii potrivit art.258 alin.1 Cod procedură civilă, întrucât dispozitivul hotărârii nu este semnat.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate de pârâtă raportat la probele dosarului şi din oficiu, motivul de ordine publică referitor la natura civilă a cauzei, Curtea de apel reţine următoarele:

Potrivit art.258 alin.1 Cod procedură civilă “după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către judecători”.

Dispozitivul sentinţei atacate nu cuprinde calea de atac, data pronunţării şi semnătura judecătorului care a pronunţat hotărârea.

Faţă de prevederea expresă de către legiuitor a sancţiunii nulităţii absolute în cazul nesemnării minutei de către judecător, Curtea de apel urmează a admite în baza art.296 Cod procedură civilă, apelul declarat de pârâtă şi să constate nulitatea hotărârii atacate.

Potrivit art.2 lit.d Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi proprietate industrială.

Cauza a fost soluţionată în fond de secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Alba cu încălcarea normelor  ce reglementează competenţa materială întrucât obiectul pricinii are natură comercială, împrejurarea că litigiul a luat naştere între două persoane fizice şi o societate comercială nedeterminând comercialitatea în absenţa existenţei faptelor de comerţ obiective sau subiective.

În acest sens este constantă practica Curţii Supreme de Justiţie, în sensul soluţionării de către secţia civilă a recursurilor împotriva deciziilor curţilor de apel date în materie de creaţie intelectuală, cu referire expresă la interpretarea şi aplicarea Legii nr.64/1991.

Astfel, secţia civilă a Curţii Supreme de Justiţie a pronunţat decizia nr.1192/23 februarie 2001, a trimis spre rejudecare Tribunalului Bucureşti-secţia a treia civilă, cauza având ca obiect stabilirea drepturilor băneşti cuvenite titularului brevetului de invenţie în condiţiile în care pârâte erau două societăţi comerciale.

Instanţa supremă a avut aceeaşi orientare în ce priveşte natura civilă a acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile Legii nr.64/1991, prin pronunţarea de către secţia civilă a deciziilor nr.107/18.01.2000 şi nr.1571/28.04.1999.

Faţă de aceste considerente se va face aplicarea dispoziţiilor art.297 alin.2 Cod procedură civilă, urmând a se trimite cauza spre rejudecare instanţei competente-Tribunalul Alba-secţia civilă.

Domenii speta

Spete similare