Facilităţi vamale. Zonă defavorizată. Incidenţa prevederilor o.u.g. nr. 24/1998.

Facilităţi vamale. Zonă defavorizată. Incidenţa prevederilor O.U.G. nr. 24/1998.

O.U.G. nr. 24/1998 art. 6 alin. 1 lit. b

Beneficiază de exonerare de la plata drepturilor de import, operaţiunile de import privind „puii de o zi”, realizate în zonă defavorizată, în condiţiile art. 6 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 24/4998.

Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ,

 sentinţa nr. 230/PI din 25 iulie 2005

Prin sentinţa civilă nr. 230 din 25 iulie 2005 pronunţată în dosarul nr. 1714/CA/2005 Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea formulată de reclamanta societate comercială împotriva pârâţilor Direcţia Regională Vamală Timişoara, Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, aşa cum s-a precizat.

A anulat ca nelegale procesul-verbal din data de 21.XII.2004 încheiat de pârâta I şi decizia nr. 52/30.III.2005 emisă de pârâtul III, privind obligaţia reclamantei de a plăti suma de 6.706.602.070 lei cu titlu de taxe vamale cu dobânzi şi penalităţi aferente şi TVA cu dobânzi şi penalităţi aferente, şi a constatat că reclamanta este scutită de la plata acestui debit pentru importurile din litigiu.

A obligat pârâtele Direcţia regională Vamală şi Autoritatea Naţională a Vămilor la 205.000.000 lei cheltuieli de judecată faţă de reclamantă.

Curtea a reţinut că reclamanta este o societate comercială ce îşi desfăşoară activitatea în zonă defavorizată, deţinând certificatul de investitor în zonă defavorizată nr. 220/11.II.2000 şi a beneficiat de facilităţile prevăzute de H.G. nr.98/1999, O.U.G. nr.20/1999 şi H.G. nr.525/1999 şi în perioada 15.VIII 2001 – 31.X.2004 a efectuat mai multe operaţiuni de import de pui vii de o zi, în regim de scutire la plata drepturilor de import, în temeiul art. 6 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 24/1998 republicată.

La data de 21.XII.2004, reclamanta a fost supusă unui control vamal; ulterior prin procesul-verbal încheiat, atacat în cauză şi pârâta Direcţia Regională Vamală Timişoara a verificat respectivele importuri, constatând că pentru un număr de 52 de operaţiuni efectuate în perioada 17.07.2001 – 30.06.2004 a beneficiat nelegal de scutire la plata taxelor vamale pentru marfa importată, constând în pui de o zi, în baza art. 6 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 24/1998 republicată, marfa fiind declarată materie primă pentru producţia proprie în zonă defavorizată, iar pentru importurile de pui vii de o zi, efectuate în perioada 17.08.2001 – 30.05.2002, a beneficiat implicit şi de scutire la plata T.V.A.-ului aferent importurilor scutite de taxe vamale, astfel că a impus-o la plata unei diferenţe de taxe vamale în sumă de 2.173.276.711 lei cu dobânzi aferente în sumă de 1.034.404.138 lei şi penalităţi aferente de 254.876.297 lei şi la plata unei T.V.A. în valoare de 1.776.400.170 lei cu dobânzi aferente de 1,.185.469.729 lei şi penalităţi corespunzătoare în cuantum de 282.175.025 lei în total la drepturi de import în sumă de 6.706.602.070 lei ce fac obiectul acţiunii.

Datoria vamală a fost stabilită reţinându-se că domeniul de activitate principal al reclamantei este creşterea păsărilor, cod CAEN 0125, conform certificatului înregistrat la O.R.C. şi că ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi dezvoltării Rurale nr. 396/2001, se referă la activităţile cuprinse în subsecţiunea 15 din  CAEN, astfel că activitatea reclamantei nu intră sub incidenţa acestui ordin, ci îi sunt aplicabile dispoziţiile generale privind importul în zonele defavorizate, prevăzute de O.U.G. nr.24/1998, care dispun că agenţii economici din zonele defavorizate beneficiază de scutire la plata taxelor vamale pentru materiile prime importate, necesare în vederea realizării producţiei proprii în zonă.

Pârâta a considerat că reclamanta nu beneficiază nici de aceste dispoziţii legale, pentru că, potrivit art. 1 litera d din Normele metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998, prin materii prime se înţeleg bunuri care se regăsesc, integral sau parţial, în produsul finit în stare transformată, mecanică, termică, chimică ori combinată şi cum puii vii de o zi nu se încadrează în categoria materiilor prime care se pot importa în condiţiile O.U.G. nr. 24/1998, deoarece nu sunt supuşi nici unui proces de transformare mecanică, termică, chimică sau combinată, în vederea realizării produselor societăţii, obţinute în urma procesului de producţie proprie al societăţii, care este creşterea păsărilor, cod CAEN 0125, pârâtele autorităţii  vamale au stabilit datoria principală din litigiu în temeiul art. 141 aliniatul 1 şi 61 din Codul vamal, iar dobânzile şi penalităţile aferente, în baza art. 108, 109 şi 114 din Codul de procedură fiscală.

În procedură prealabilă, contestaţia reclamantei a fost respinsă prin decizia nr.52/30.III.2005 emisă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu o motivare identică cu cea cuprinsă în procesul verbal încheiat de autoritatea vamală.

Problema care se pune în litigiu este cea referitoare la împrejurarea dacă reclamanta beneficiază de prevederile art.6 alin.1 lit. b) din O.U.G. nr. 24/1998, republicată, sub imperiul căreia a derulat importurile din litigiu şi care prevede că societăţile comerciale care îşi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea în zonele defavorizate, beneficiază de scutire la plata taxelor vamale pentru materiile prime necesare în vedere realizării producţiei proprii în zonă.

Potrivit actelor atacate, pârâţii au concluzionat că puii de o zi importaţi de reclamantă nu constituie materie primă, în sensul O.U.G. nr.24/1998 pentru că nu sunt îndeplinite cerinţele art.1 lit. d) din Normele metodologice pentru aplicarea ordonanţei, în sensul că nu sunt bunuri care se regăsesc integral sau parţial în produsul finit în stare transformată, mecanică, termică, chimică ori combinată, activitatea de producţie a reclamantei constând în creşterea păsărilor.

Concluzia pârâţilor este eronată şi contrară realităţii activităţii desfăşurate de reclamantă şi care este şi de producţie de carne de pui, aşa cum evidenţiază adresa nr.4482/2004 eliberată de D.G.A.I.D.R. C., care confirmă  primirea unor subvenţii de stat de către reclamantă pentru această categoria de activitate, şi de asemenea nota unilaterală încheiată de pârâta Direcţia Regională Vamală  Timişoara – Serviciul supraveghere vamală şi luptă împotriva fraudelor vamale, sub nr. 11116/29.04.2004 care consemnează că reclamanta efectuează operaţiuni de import definitiv de pui de o zi, beneficiind de facilităţi vamale în baza O.U.G. nr. 24/1998 şi că dispune de spaţii de producţie cu dotări caracteristice fiecărui stadiu al ciclului de producţie, care permit creşterea puilor importaţi până la maturitate, fiind apoi sacrificaţi. În notă se consemnează că societatea dispune de hale amenajate ca staţii de incubaţie, în care sunt preluaţi puii de o zi, unde sunt ţinuţi câteva zile, aproximativ o săptămână după care sunt mutaţi în hale amenajate ca adăposturi de creştere. Ciclul de producţie este de 25 – 30 de zile în care se realizează creşterea puilor, obţinându-se păsări cu o greutate optimă sacrificării, că efectivul mediu de pui care se importă şi trece în procesul de producţie la nivelul unei luni este de aproximativ 50.000 de capete şi că producţia se desfăşoară în spaţii proprii de producere, amplasate în arealul geografic al zonei defavorizate şi cu personal salariat din zonă.

Totodată se precizează faptul că societatea întocmeşte documente contabile primare, de gestiune şi evidenţă contabilă globală specifice producţiei. În acest sens se menţionează ca documente specifice: note de recepţie, fişe de gestiune, rapoarte de producţie, grafic al ciclurilor de producţie, note contabile ce reflectă valoric producţia obţinută la nivelul fiecărei luni şi pârâta concluzionează că din aspectele descrise mai sus, reiese că societatea beneficiază în mod corect de facilităţile acordate, îndeplinind condiţiile impuse prin O.U.G. nr. 24/1998 şi O.U.G. nr. 75/2000.

Potrivit Codului CAEN, activitatea  principală este acea activitate ce contribuie în mod major la valoarea adăugată a unităţii sau activitatea unei societăţi comerciale la care valoarea adăugată este superioară celei din orice altă activitate a unităţii care produce bunuri şi servicii care sunt destinate a fi vândute la terţi.

Activităţile secundare sunt acele activităţi care alături de activitatea principală produc bunuri şi servicii destinate a fi vândute la terţi.

Integrarea pe verticală se verifică atunci când diferite etape ale procesului de producţie se desfăşoară într-o succesiune de părţi diferite ale aceleiaşi unităţi şi când rezultatul unui proces, al unei părţi din unitate, serveşte ca intrare procesului următor al unei părţi din unitate.

O unitate cu un lanţ de activităţi integrate vertical va fi în general clasificată după activitatea care are cel mai mare aport la valoarea adăugată pentru bunurile şi serviciile produse.

Pentru a se verifica incidenţa acestor dispoziţii legale asupra activităţii reclamantei, s-a efectuat o expertiză mixtă contabil zootehnică şi un supliment la  cererea pârâtelor din sistemul vamal, probe însuşite de instanţă având în vedere caracterul ştiinţific de specialitate al acestora.

Raportat la aceste probe, reclamanta desfăşoară o activitate de producţie complexă, de creştere a păsărilor, cod CAEN 0125 şi de producere-prelucrare şi conservare-producţie, cod CAEN 1512, reprezentată, în prima fază, de creşterea puilor importaţi de o zi până la vârsta de 42 de zile, ce constituie un  produs semifinit şi care în etapa următoare de abatorizare sunt supuşi sacrificării, după care sunt trecuţi prin faze succesorii, cum ar fi eviscerarea tranşarea, prelucrarea, ambalarea şi desfacerea în produsul finit care este carnea tranşată.

Pe parcursul activităţii de creştere a puilor de la o zi la 42 de zile, în corpul acestora au loc numeroase şi importante transformări fizice, chimice, biologice, fiziologice influenţate de aportul de furaje, vitamine, aminoacizi, săruri minerale prin hrănire, adăpostire, adăpare sau intervenţii sanitar-veterinare asigurate neîntrerupt în procesul de producţie avicol.

Este evident că toate aceste procese se realizează în cadrul metabolismului specific fiinţelor vii, termenul însemnând suma proceselor fizico-chimice prin care se realizează schimburile reciproce de substanţe şi energie dintre organism şi mediul extern şi care duce în final la transformarea materiei în organismul viu.

Din această perspectivă de natură biologică, este indiscutabil că puii de o zi, importaţi de reclamantă, supuşi creşterii până la vârsta de 42 de zile sunt expuşi procesului de metabolism, astfel că se includ noţiunii de materie primă, regăsindu-se integral, în produsul finit, de carne de pasăre, în stare transformată, chimică sau combinată, în sensul definiţiei cuprinsă în art.1 lit. d) din Normele metodologice pentru aplicarea O.U.G nr. 24/1998 republicată, astfel că în mod legal reclamanta a beneficiat de scutire la plata taxelor vamale pentru toate importurile din litigiu, în temeiul art. 6 alin. 1 lit. b) din ordonanţă, astfel că acţiunea se admite, exonerând-o de la plata acestora şi a tuturor accesoriilor calculate.

Instanţa constată că activitatea de creştere a păsărilor (cod CAEN 0125) este indisolubil legată de cea de prelucrare şi conservare a cărnii de pasăre (cod CAEN 1512), aceasta fiind o continuare a primei activităţi şi prin care s-a realizat plusvaloare la societatea reclamantă, având în vedere comercializarea produsului finit şi anume carnea de pasăre, în care a fost încorporată materia primă importată, puii de o zi, supuşi procesului de creştere până la vârsta de 42 de zile.

Concluzia este evidentă şi în raport cu înregistrările acestor activităţi, în contabilitatea reclamantei, aşa cum rezultă din expertiza contabilă efectuată, în sensul că la intrarea în patrimoniu, puii de o zi au fost înregistraţi în contul 361 „Animale şi păsări”, care evidenţiază efectivele de animale şi păsări de natura stocurilor, respectiv al celor la îngrăşat pentru valorificare şi al animalelor pentru producţie.

Că activitatea principală a reclamantei a fost reprezentată de vânzarea cărnii de pasăre obţinută din producţia proprie, deci de activitatea care a generat cea mai mare valoare adăugată, este demonstrată de împrejurarea că veniturile din această activitate au avut cea mai mare pondere în totalul veniturilor realizate pe perioada în litigiu, aşa cum confirmă expertiza contabilă, reclamanta utilizând exclusiv puii de o zi în vederea transformării, prin procesele tehnologice specifice, pentru obţinerea produselor finite reprezentate de carnea de pasăre şi produse din carne de pasăre, cu excepţia mortalităţii lor naturale.

Deci, reclamanta nu a folosit în producţia proprie puii de o zi, în formă nesupusă unor transformări chimice, fizice, etc., aşa cum eronat susţin pârâţii, astfel că legal a beneficiat de facilităţile prevăzute de O.U.G. nr. 24/1998 republicată la data importurilor.

Impunerea vamală din litigiu este nelegală şi din punctul de vedere al stabilirii acesteia, întrucât procesul verbal din 21.12.2004 încheiat de organul vamal nu constituie un act administrativ fiscal în sensul dispoziţiilor Codului de procedură fiscală potrivit O.M.F. nr. 1716/2004 publicat în Monitorul Oficial nr. 1112 din 27.11.2004, prin care s-a aprobat decizia nr.7/6.10.2004 a Comisiei fiscale centrale privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la Codul de procedură fiscală.

Anexa nr. 1 la ordin prevede că, în temeiul art. 41 şi 174 din O.G. nr. 92/2003, art. 61 alin. 7 şi art. 158 alin. 2 din Legea nr. 141/1997, privind Codul Vamal al României, modificat, art. 10 din H.G. nr. 788/2001 privind aprobarea Procedurii de control al valorii în vamă a mărfurilor importate decizia privind  determinarea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor importate, care stă la baza emiterii actului constatator, potrivit reglementărilor vamale în vigoare, nu este act administrativ fiscal, întrucât nu este de natură a naşte, modifica sau stinge drepturi sau obligaţii fiscale. Actul administrativ fiscal care are asemenea  efecte şi care poate fi contestat de către contribuabil este actul constatator întocmit de biroul vamal de control şi vămuire.

Deci, calculul unei datorii vamale în condiţiile art. 61 din Codul vamal, temei invocat pentru impunerea din litigiu, la fila 3 a procesului-verbal atacat, se poate realiza numai printr-un act constatator vamal, numai acesta fiind producător de consecinţe juridice pe planul răspunderii fiscale, aşa cum rezultă din O.M.F. nr. 1716/2004, condiţie pe care nu o îndeplineşte procesul-verbal încheiat de pârâta Direcţia Regională Vamală Timişoara.

Nu poate fi primită apărarea pârâţilor, sub acest aspect, exprimată prin adresa nr. 340955 din 2.06.2005, pentru că aceasta se întemeiază pe decizia nr. 633/2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, care este abrogată implicit, în prezent, prin O.M.F. nr. 1716/2004 şi care s-a elaborat tocmai pentru o aplicare unitară a Codului vamal, în raport cu dispoziţiile Codului de procedură fiscală.

Raportat la soluţia dată acţiunii, pârâtele Direcţia Regională Vamală Timişoara şi Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti vor fi obligate faţă de reclamantă la 205.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi de expertize, în temeiul art. 274 C. pr. civ.

Domenii speta

Spete similare