Tribunalul Teleorman prin încheierea nr. 64/2009 – constata că cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul C. C. G. este admisibilă în principiu şi a respins ca nefondată cererea inculpatului, reţinând că inculpatul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 Legea nr. 39/2003, art. 215 al. 1,2,3 şi 5 Cod penal cu aplic art. 41 al. 2 Cod penal rap. la art. 58 din Legea 161/2003, art. 46 al. 1 lit. b şi al. 2 Legea 161/2003 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal şi art. 48 Legea 161/2003, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un risc major pentru aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi sau martori, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă, cu atât mai mult cu cât o parte dintre membrii grupului sunt încă în libertate.
Curtea de Apel Bucureşti prin încheierea nr. 178/27 mai 2009 a respins ca nefondat recursul inculpatului , apreciind că şi soluţia de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar şi soluţia de respingere ca nefondată a cererii sunt legale şi temeinice în raport de dispoz. art. 160/1 Cod procedură penală şi art. 160/2 al.1 Cod procedură penală respectiv a art. 160/2 al.2 Cod procedură penală.
Curtea de Apel Pitești
Liberarea provizorie sub control judiciar. Condiţiile liberării.
Judecătoria Curtea de Argeș
Fara titlu
Tribunalul Teleorman
Obligativitatea ascultării inculpatului în cererea de liberare provizorie sub control judiciar
Curtea de Apel Ploiești
Liberare provizorie sub control judiciar. Inadmisibilitate.
Curtea de Apel București
Control judiciar. Obligaţii impuse inculpatului în faza procesuală a Camerei preliminare