Plângere contravenţională

 Prin sentinta nr. 4267 din 14.10.2008, Judecatoria Suceava a  respins ca nefondata plângerea contraventionala a petentei.

Împotriva sentintei  de mai sus, a declarat recurs  petenta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând totodata prevederile art.312 alin.3 Cod procedura civila si apreciind ca instanta de fond a respins în mod neîntemeiat plângerea contraventionala.

A învederat instantei ca procesul verbal atacat nu îndeplineste conditiile de forma si fond prevazute de lege, în sensul ca  au fost încalcate  dispozitiile  art. 16 alin. 7 din O.G.  nr. 2/2001 si cele  ale art. 19 din acelasi  act normativ.

A mai precizat recurenta ca, desi  lipsa mentiunilor  reglementate  de aceste texte legale  se sanctioneaza  numai cu  nulitatea  relativa, pentru  acoperirea  sa si  validarea  procesului verbal  de contraventie  era necesar ca acesta sa fie confirmat  expres sau tacit  de catre cel îndreptatit  a invoca  nulitatea.  Or,  ea nu a  confirmat  în nici un mod  acest act ci, dimpotriva a formulat  plângere contraventionala  împotriva lui.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului invocând în acest sens nulitatea cererii de recurs, întrucât nu a fost semnata de reprezentantul institutiei si nu a fost stampilata.

Un al doilea motiv de respingere a recursului l-au considerat a fi  acela ca, petenta nu a facut dovada contrarie celor mentionate în procesul verbal de contraventie încheiat în sarcina sa.

Analizând actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate si netemeinicie invocate, tribunalul constata ca recursul nu este fondat.

Astfel, petenta recurenta invoca lipsa unor mentiuni pe care le considera esentiale pentru validitatea procesului verbal de contraventie, respectiv mentionarea obiectiunilor formulate de catre contravenient si confirmarea de catre un martor a faptului ca reprezentantul petentei nu a fost de fata la încheierea acestuia. Se sustine ca, chiar în situatia în care nulitatea este relativa ea nu poate fi acoperita decât prin acceptarea ori confirmarea actului de catre contravenient.

Cu privire la lipsa mentiuni prevazute de art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor s-a pronuntat Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 22/2007 data într-un recurs în interesul legii aratând ca: „În cadrul alin. (7) al aceluiasi articol 16 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 s-a prevazut ca "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare", precizându-se ca "obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica <<Alte mentiuni>>, sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal".

În legatura cu instituirea acestei obligatii, a carei nerespectare atrage sanctiunea nulitatii procesului-verbal, este de observat ca, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispozitia înscrisa în art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absoluta, nesusceptibila a fi acoperita în nici un mod, ci doar relativa.

În acest sens este de observat ca si în art. 19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerinte specifice pe care trebuie sa le îndeplineasca, în anumite situatii, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contraventiei, este adevarat, fara a se mai mentiona ca nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.

Or, situatiile în care nerespectarea anumitor cerinte atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data în cuprinsul art. 17 din ordonanta.

Astfel, prin acest text de lege se prevede ca "lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se ca numai în astfel de situatii "nulitatea se constata si din oficiu".

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contraventiei se ia în considerare si din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le întruneasca un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distincta a obiectiunilor contravenientului la continutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea acelui act.”

Rezulta ca nu este necesar ca petenta sa confirme procesul verbal de contraventie ci trebuie sa faca dovada vatamarii suferite prin încheierea actului în acest mod si a faptului ca vatamarea nu poate fi înlaturata în alt mod decât prin anularea actului.

De altfel, ceea ce sustine petenta referitoare la confirmarea actului se refera la actele juridice civile ori, în speta, este vorba despre un act administrativ, cazurile de nulitate fiind cele prevazute pentru actele procedurale în art. 105 Cod procedura civila.

Cum petenta nu a facut nici o dovada a vatamarii suferite si, cum OG nr. 2/2001 pune la dispozitia contravenientilor o procedura speciala de contestare a procesului verbal de contraventie în art. 31 si urmatoarele, procedura în cursul careia pot fi invocate toate apararile privind legalitatea si temeinicia acestuia, practic petenta nu a suferit nici o vatamare prin încheierea actului fara mentionarea obiectiunilor reprezentantului sau.

Cât priveste critica privind încalcarea dispozitiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 tribunalul constata ca în procesul verbal de contraventie contestat s-a mentionat ca acesta nu a fost semnat de catre un martor întrucât de fata nu erau persoane compatibile cu calitatea de martor.

În conformitate cu dispozitiile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor „Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste împrejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.” iar dispozitiile alin. 3 din acelasi act normativ stabilesc ca „În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”

Rezulta ca organul constatator a respectat dispozitiile art. 19 din OG nr. 2/2001 indicând motivul pentru care procesul verbal de contraventie nu a putut fi semnat de un martor.

În considerarea celor aratate, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare