Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 1 din 30.01.2017


Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul A B C în contradictoriu cu intimata E, având ca obiect „plângere contravenţională”.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 20.01.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă; la acel termen,  instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data 30.01.2017 când, deliberând,  a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de  4.02.2016 sub nr. /281/2016, contestatorul AB I.I. în contradictoriu cu intimatul G a solicitat anularea procesului-verbal seria PH nr. 014959/19.01.2016 prin care a fost sancţionat cu amendă de 10.000 lei; în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertismentul.

În motivare, contestatorul a arătat că, la data de 19.01.2016, la punctul de lucru al societăţii s-au prezentat doi inspectori din cadrul I.T.M. care au efectuat un control de rutină, iar în acel moment se afla în magazin numita H care nu efectua niciun fel de activitate de comerţ, aflându-se lângă uşa de la intrare, aşezată pe un scaun şi le-a comunicat inspectorilor că o înlocuieşte pe cumnata sa care era plecată şi care a venit după cinci minute de la sosirea inspectorilor.

În continuare, a precizat că a prezentat actele pentru AF, persoana care trebuia să fie la magazin la momentul efectuării controlului şi a învederat inspectorilor că numita Niculescu H era în magazin pentru a-i ţine locul pentru scurte perioade de timp când numita AF mergea la masă sau să îşi facă injecţiile la medicul de familie. Totodată, a menţionat că dacă vreun client intra în magazin, numita H îi spunea să revină după o perioadă când se va întoarce vânzătoarea.

Contestatorul a mai arătat că sunt, cel puţin, 15 zile pe lună în care nu intră nimeni în magazin, iar scopul deschiderii acestuia a fost acela al obţinerii vechimii de unele persoane care nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, întrucât au peste 50 ani şi, după ce au fost disponibilizate din Uzină, în urmă cu 15-16 ani, nu au mai reuşit să se angajeze. În continuare, a mai precizat că sunt mai puţin de 9 luni de la deschiderea magazinului, iar pentru faptul că a greşit şi a lăsat-o pe numita H în magazin pentru puţin timp, a fost sancţionat cu amenda maximă, sumă ce reprezintă toată valoarea mărfii pe care o are în magazin; de asemenea, a învederat că recunoaşte fapta comisă, însă se poate observa că şi-a îndeplinit obligaţiile legale de plată către stat.

 În drept, au fost invocate prevederile art. 31 şi art. 38 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

În dovedire, contestatorul a solicitat încuviinţarea probei cu martori şi a probei cu înscrisuri şi a depus la dosar, în copie, următoarele: actul de identitate şi procesul-verbal contestat.

Cererea a fost legal timbrată, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu taxă de timbru în cuantum de 20 de lei, conform chitanţei aflate la fila 10 din dosar.

La data de 25.03.2016, intimatul G a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea procesului-verbal încheiat.

Cu titlu prealabil, intimatul a solicitat ca petentul să îşi precizeze acţiunea, în sensul de a indica dacă doreşte să atace, pe calea plângerii contravenţionale, şi procesul-verbal de control seria PH nr. 014959/19.01.201 6 ce constituie un act administrativ.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, la data de 8.12.2015, inspectorii din cadrul IPJ Prahova- Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice au întreprins un control la sediul profesional al petentei, identificând la vânzare în cadrul magazinului pe numita J H, care a declarat olograf faptul că desfăşoară activitate pentru şi în subordinea AB de mai mult timp, atunci când reprezentanţii acestei entităţi „au alte probleme”, desfăşurând activitate fără contract de muncă şi fiind remunerată pentru munca prestată.

La data de 6.10.2016, petentul a precizat că plângerea a fost formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie Seria PH nr. 001953 din data de 20.01.2016, iar nu împotriva procesului-verbal de control seria PH nr. 014959/19.01.2016.

Intimatul a menţionat că situaţia de fapt a fost indicată în mod corect de agentul constatator şi acesta a evidenţiat toate împrejurările comiterii contravenţiei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile din Codul muncii.

În dovedire, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri şi a depus la dosar toată documentaţia care a stat la baza întocmirii procesului-verbal.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat atât pentru petent, cât şi pentru intimat proba cu înscrisuri, iar pentru petent proba testimonială, declaraţiile martorei aflându-se la filele 93-94 din dosar, considerând aceste probe admisibile şi concludente în temeiul art. 255 alin.(1) C.proc.civ..

Analizând procesul – verbal contestat din prisma dispoziţiilor legale incidente şi a materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 19.01.2016 a fost întocmit de către doi agenţi constatatori din cadrul G  procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PH nr. 001953, prin care s-a reţinut săvârşirea de către petentă a contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, constând în aceea că a primit la muncă, fără încheierea unui contract de muncă în formă scrisă pe numita J H (filele 30-31 din dosar).

Pentru aceste motive, contestatoarei i-a fost aplicată o amendă contravenţională în cuantum de 10.000 lei.

Petentul a semnat procesul-verbal, iar la rubrica „Alte menţiuni” a fost consemnat faptul că în timpul controlului, doamna J H nu se afla la vânzare, ci aştepta lână uşă vânzătoarea.

Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente şi cuprinde toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii de art. 16 şi art. 17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Cu privire la analiza temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că petentul a recunoscut fapta contravenţională astfel cum a fost reţinută de către agentul constatator, invocând numai aspecte cu privire la individualizarea sancţiunii aplicate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, constituie contravenţie „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual la muncă, potrivit art. 16 alin. 1” şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

De asemenea, conform prevederilor art. 16 alin. (1) din actul normativ antemenţionat, „contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului”. Mai mult, alin. (2) prevede că „anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidenţă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă”.

Instanţa reţine că situaţia de fapt reţinută în cuprinsul actului sancţionator a fost recunoscută de către petent şi probată de către intimată prin probele administrate pe parcursul derulării litigiului; astfel, după cum rezultă din Anexa 1 la procesul-verbal de control nr. 014959/19.01.2016 (fila 29 din dosar) persoana care a fost găsită fără contract de muncă încheiat la sediul petentului la momentul întocmirii procesului-verbal contestat, a mai fost identificată în incinta magazinului şi cu ocazia celor două controale anterioare, respectiv, din data de 8.12.2015 şi 13.01.2016. De asemenea, aceeaşi situaţie de fapt poate fi reţinută şi din declaraţia martorei dată în faţa organelor de control (filele 39-40 din dosar) din care rezultă că aceasta lucra ocazional la întreprinderea individuală, fără a avea contract de muncă, însă era remunerată în funcţie de numărul de ore lucrate.

În continuare, se poate observa, în urma analizării situaţiei angajatorului depusă la fila 41 din dosar, că numita J H nu avea încheiat un contract individual de muncă la data de 13.01.2016, petentul îndeplinindu-şi prima obligaţie circumscrisă de lege, respectiv, încheierea unui contract în formă scrisă abia la data de 19.01.2016 (filele 82-84 din dosar), după efectuarea a trei controale cu privire la activitatea întreprinderii.

De asemenea, instanţa reţine că, deşi petentul nu a tăgăduit cele reţinute în cuprinsul actului sancţionator, a încercat, totuşi, să probeze existenţa unor împrejurări pe care le-a socotit posibil exoneratorii de răspundere. Cu toate acestea, susţinerile din depoziţia aflată la filele 93-94 din dosar nu se coroborează cu afirmaţiile petentului din cuprinsul plângerii contravenţionale, martora declarând că se afla în magazin, întrucât persoana care era angajată cu contract individual de muncă trebuia să îşi ia nepoata de la grădiniţă, în timp ce petentul a învederat că martora era prezentă în incinta magazinului, fiindcă angajata era plecată pentru a urma un tratament sau pentru a lua masa.

Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa reţine că potrivit dispoziţiile art. 5 alin. (5) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite; de asemenea, în temeiul art. 21 alin. (3) din actul normativ anterior menţionat, la aplicarea sancţiunii trebuie să se ţină cont de „împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale contravenientului”. Astfel, instanţa constată că sancţiunea aplicată petentului în cuantum de 10.000 lei a fost corect individualizată, raportat la condiţiile şi împrejurările săvârşirii faptei contravenţionale, fiind aplicată o amendă contravenţională la nivelul minimului special prevăzut de lege.

Aşadar, în pofida afirmaţiilor contestatorului în sensul că i-a fost aplicată sancţiunea maximă prevăzută de lege, instanţa reţine că, în realitate, i-a fost aplicată chiar sancţiunea minimă instituită de lege, însă cuantumul amenzii minime denotă un pericol social abstract ridicat pe care legiuitorul l-a apreciat la momentul reglementării sancţiunii aplicabile în prezenta cauză.

Instanţa reţine că munca nedeclarată, cum este cazul în speţă, prezintă implicaţii negative atât la nivelul societăţii, cât şi la nivel individual, cu privire la persoana primită la muncă fără încheierea unui contract; astfel, implicaţiile bugetare sunt reprezentate atât de scăderea veniturilor fiscale, cât şi a cotizaţiilor la asigurările sociale care creează un prejudiciu persoanei care este primită la muncă fără încheierea formelor legale ce constă în accesul redus la asistenţă medicală, drepturi de pensie mai scăzute, întrucât nu beneficiază de vechime în muncă, de stagiu de cotizare sau de protecţie socială. De asemenea, consecinţele se răsfrâng şi asupra celorlalţi agenţi economici care respectă dispoziţiile instituite de lege prin cauzarea unei concurenţe neloiale, deteriorându-se, astfel, şi calitatea muncii.

Intenţia de eludare a prevederilor legale este evidentă din partea petentului, aspect ce rezultă chiar din coroborarea declaraţiei martorei dată în faţa organelor constatatoare în cuprinsul căreia a precizat că petentul îi ceruse să se prezinte ca fiind M dacă se va efectua vreun control, iar potrivit activităţii angajatorului (fila 41 din dosar), numita anterior menţionată era, într-adevăr înregistrată cu contract individual de muncă.

Instanţa nu poate da eficienţă nici încercării petentului de intrare în legalitate prin depunerea la dosarul cauzei a contractului individual de muncă nr. 4 din data de 19.01.2016, întrucât nu numai încheierea, ci şi înregistrarea acestuia sunt, potrivit prevederilor legale, anterioare prestării activităţii efective.

Cu privire la susţinerile petentului referitoare la îndeplinirea obligaţiilor circumscrise de lege constând în plata impozitelor, instanţa reţine că acestea nu reprezintă circumstanţe atenuante pentru comiterea faptei contravenţionale, întrucât îndeplinirea unei obligaţii nu îl dispensează cu privire la celelalte îndatoriri. Nici susţinerile constând în faptul că magazinul a fost deschis în scopul obţinerii vechimii pentru soţia sa şi o altă prietenă de familie nu pot fi primite, întrucât, pe de o parte, petentul acceptă că a înlocuit scopul iniţierii unei activităţi comerciale, iar pe de altă parte această împrejurare nu presupuse prin ea însăşi încălcarea unor prevederi legale.

Prin urmare, aplicarea avertismentului ce constiuie cea mai blândă sancţiune nu ar fi aptă să descurajeze în mod eficient munca nedeclarată şi să combată persistenţa petentului în neîndeplinirea îndatoririlor legale, având în vedere că primul control a fost efectuat la data de 8.12.2015, iar contestatorul nu a ieşit din pasivitate şi nu a respectat obligaţiile ce îi incumbau nici după aproape o lună şi jumătate.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, constatând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravenţională formulată de petentul AB împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PH nr. 001953 din data de 19.01.2016 întocmit de intimatul G.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravenţională formulată de petentul A B C, CIF 34294750, cu sediul în ….., în contradictoriu cu intimata E, cu …..

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 30.01.2017.

Preşedinte, Grefier,

LUNGU ALEXANDRA-ANDREEA DĂNĂU ANA-MARIA