Contravenţie

Sentinţă civilă 3244 din 15.11.2011


Judecătoria Moineşti Judecător: ANDREEA PRICHICI Sentinţa civilă nr.3244/15.11.2011

Prin cererea înregistrată la data de 28.06.2011 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. de dosar 5364/260/2011, petenta SC G. P. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimatul ITM B., anularea procesului verbal seria BCA nr. 055531/24.05.2011.

A arătat petenta că a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 lei deoarece ar fi primit la muncă pe numita S. D. fără a încheia în prealabil contract individual de muncă, dar în realitate aceasta nu presta activităţi specifice la momentul controlului.

s-a mai arătat că deşi societatea are un volum restrâns de activitate, are şase angajaţi cu contracte de muncă valabil încheiate, iar numita S.D. a fost angajata firmei mai mulţi ani, dar problemele acesteia de sănătate au dus la încetarea colaborării. După o lungă perioadă de tratamente, aceasta a dorit să fie din nou angajată la societate, societatea i-a comunicat că nu mai face angajări, dar mai venea uneori să se întâlnească cu colegii săi, însă nu i s-a permis să lucreze, nefiind angajată, şi dacă a lucrat a făcut acest lucru din proprie iniţiativă.

A mai precizat petenta că sancţiunea contravenţională trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se cont şi de circumstanţele personale ale contravenientului. Faţă de aceste chestiuni, trebuie avut în vedere că persoanei menţionate mai sus, după efectuarea controlului, i-a fost încheiat contract individual de muncă, iar societatea se află pentru prima dată în această situaţie şi a fost sancţionată fără culpa sa.

De asemenea, petenta a mai expus pe larg motivele pentru care se impune înlocuirea sancţiunii aplicată cu sancţiunea avertisment, toate având la bază situaţia economică la nivel naţional, cât şi situaţia proprie.

A solicitat petenta administrarea probei cu înscrisuri, acestea fiind depuse la dosar, şi a probei testimoniale, fiind audiaţi doi martori ale căror declaraţii se află consemnate şi ataşate la dosar.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată deoarece sancţiunea a fost aplicată având la bază declaraţia numitei S. D. care a recunoscut că lucrează pentru petenta de la data de 01.05.2011 fără a avea încheiat contract individual de muncă, iar sancţiunea aplicată este proporţională cu pericolul social al faptei.

In susţinerea cererii intimatul a depus înscrisuri, în copie, respectiv declaraţia numitei S. D. şi dovada de comunicare a procesului verbal.

1

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria BCA nr. 055531/24.05.2011 petenta a fost sancţionată în baza art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 cu amendă în cuantum de 10.000 lei deoarece a primit la muncă pe numita S. D. fără să-i fi încheiat contract individual de muncă, conform declaraţiei acesteia activitatea fiind începută la data de 01.05.2011.

Potrivit art. 276 alin. 1 lit. e din Codul muncii constituie contravenţie primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 şi se pedepseşte cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal, instanţa constată că au fost respectate condiţiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art 16 si art 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa apreciază că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovăţiei petentei, ci dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul.

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Petenta beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie care însă nu este absolută, după cum nu este absolută nici prezumţia de legalitatea şi temeinicie a procesului verbal.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

2

In privinţa probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanţa va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia şi legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmaţiile contestatoarei pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puţin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, şi dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerităţii declaraţiei, instanţa şi-a format convingerea intimă că petenta a relatat adevărul.

Din motivele invocate de petenta în cuprinsul plângerii contravenţionale se constată că într-o anumită măsură petenta recunoaşte că este posibil ca persoana depistată de organele de control să fi desfăşurat activităţi pentru societatea, dar iniţiativa nu a aparţinut societăţii, în rest insistându-se asupra faptului că societatea se află în situaţia de a fi sancţionată contravenţional fără vina sa şi nu a mai fost anterior sancţionată.

De asemenea, se mai reţine că la data de 23.05.2011 numita S. D. a declarat inspectorilor ITM că lucrează pentru societatea petenta, se află în perioada de probă, lucrează 4 ore pe zi în cursul săptămânii şi 8 ore pe zi sâmbăta şi duminica, nefiind încă negociat salariul, menţionând că este angajată de la data de 01.05.2011 şi este colegă cu numita Munteanu Elena.

In faţa instanţei martora şi-a schimbat declaraţia şi a precizat că în realitate nu era angajată a societăţii, că exact la ora la care a avut loc controlul angajata societăţii, M. E., a trebuit să plece acasă şi i-a ţinut locul pentru că nu se mai afla nici o altă persoană în incinta barului, iar declaraţia aflată la fila 62 dosar a fost dată sub imperiul unei puternice emoţii şi a fost dictată de către cei doi inspectori.

Instanţa nu va retine ca fiind reală această din urmă declaraţie deoarece, în primul rând, motivul invocat de martoră pentru faptul că a declarat că este angajata societăţii dar nu are contract de muncă, nu are nici susţinere logică, martora dorind ca prin declaraţia sa să nu cauzeze vreo problemă societăţii la care dorea ca în viitor să se angajeze. Este evident, şi de altfel o persoană cu studiile pe care le are martora poate să realizeze acest lucru, că tocmai declarând că nu există încheiat contract individual de muncă, societatea urma a fi amendată. Exista însă posibilitatea ca acest lucru să nu se întâmple dacă martora ar fi declarat şi atunci ceea ce a declarat în instanţă, iar faptul că nu a declarat acelaşi lucru şi atunci reprezintă un prim motiv pentru care instanţa apreciază că declaraţia dată în cadrul dosarului nu este conformă realităţii.

Pe de altă parte, iniţial martora a declarat că motivul care a stat la baza declaraţiei aflată la fila 62 îl reprezintă emoţia puternică cauzată de prezenţa inspectorilor ITM, completând ulterior, că declaraţia are conţinutul respectiv deoarece i-a fost dictată.

De asemenea, la aproximativ o săptămână după ce petentei i-a fost comunicat procesul verbal de sancţionare a contravenţiei, numita S. D. a fost angajată cu contract individual de muncă, durata muncii fiind conform contractului de 4 ore, exact aceiaşi perioadă menţionată în declaraţia dată de

3

această persoană agenţilor constatatori, şi pe lângă faptul că nu s-a dovedit că aceştia i-ar fi dictată martorei respectiva declaraţie, este inexplicabil cum atât declaraţia, cât şi contractul, se referă la aceiaşi durată a muncii.

Pentru toate aceste motive instanţa va retine ca fiind reală declaraţia dată de această persoană în faţa inspectorilor ITM şi nu cea dată în faţa instanţei şi pentru aceste motive nu va mai fi analizată şi nici reţinută de instanţă declaraţia celeilalte martore, constatându-se însă că ambele martore au calitatea de angajate ale petentei.

Pentru aceste considerente instanţa reţine că petenta se face vinovată de săvârşirea faptei reţinută prin procesul verbal contestat, drept pentru care nu se impune anularea acestuia.

In ce priveşte solicitarea de a se dispune înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment, instanţa constată că petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională la limita minimă prevăzută de lege, iar faptul că prin modificări legislative a fost modificat cuantumul sancţiunii, limita minimă a sancţiunii din 3000 lei devenind 10.000 lei înseamnă că în opinia legiuitorului gravitatea unei astfel de fapte este deosebit de ridicată, valorile sociale ocrotite fiind grav vătămate, situaţie în care instanţa apreciază că sancţiunea aplicată este pro- t uonală cu gravitatea faptei.

Pentr -•„. este motive, cererea petentei va fi respinsă ca nefondată şi vor fi menţinute poziţiile procesului verbal contestat.

4