Pretenţii

Prin actiunea  adresata acestei instante  la data de 15.01.2010 înregistrata sub nr. 308/86/2010, reclamanta  L.N.  a chemat în judecata pe pârâtele  Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Suceava,  Administratia Finantelor Publice  Comunale Falticeni, precum si pe Administratia Fondului pentru Mediu Bucuresti – în calitate de chemata în garantie,  solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acestora la restituirea sumei de 2.338  lei cu titlu de taxa de poluare, precum si a dobânzii fiscale în conformitate cu disp. art. 124 alin. 1 si art. 120 alin. 7 Cod procedura fiscala,  cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca la data de  17.12.2009 a achitat cu titlu de taxa de poluare suma de 2.338 pentru autoturismul  marca Audi, cu nr. de identificare WAUZZZ8DZTA096189, suma fiind  calculata  conform disp. OUG nr. 50/2008.

A aratat reclamanta ca aceasta taxa este discriminatorie  fata de disp. art. 16 din Constitutia României, având aplicabilitate restrânsa, taxând numai  poluarea produsa de autoturismele înmatriculate în România dupa data de 01.07.2008, având deci aplicabilitate diferita pentru situatii juridice identice, fara a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru.

Mai arata reclamantul ca prin aplicarea acestei taxe sunt încalcate disp. art. 25, 28 si 90 din Tratatul CE.

În conformitate cu normele comunitare, articolul 25 CE prevede: „Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent. Aceasta interdictie se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal" .

Articolul 28 CE prevede: "Între statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent".

Articolul 90 CE este redactat dupa cum urmeaza: "Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie”.

Din articolul 90 al doilea paragraf din Tratatul CE, reiese ca nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie.

În drept, reclamantul a invocat art. 112 si 274 Cod procedura civila, art. 11, 16 si 148 din Constitutia României,  art. 25, 28 si 90 din Tratatul CE si art. 124 Cod procedura fiscala.

În sustinerea actiunii promovate a depus la dosar înscrisuri (filele  6 - 14).

Prin întâmpinare, chemata în garantie Administratia Fondului pentru Mediu, pe cale de exceptie, a invocat exceptia de inadmisibilitate, motivata de faptul ca Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la art. 8  (1), prevede ca "persoana vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante poate introduce actiune la instanta de contencios administrativ, însotita de exceptia de neconstitutionalitate, în masura în care obiectul principal nu este constatarea neconstitutionalitatii ordonantei sau a dispozitiei din ordonanta."

În cazul de fata, reclamantul face în principal critica dispozitiilor prevazute de OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare pentru autovehicule, si, motivat pe aceasta critica, solicita restituirea sumei achitate cu titlul de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule. În fapt, apreciaza ca actiunea sa este doar o critica de neconstitutionalitate a textului normativ mentionat anterior, neexistând alte argumente.

Ca atare, actiunea ar trebui respinsa ca inadmisibila, pentru ca nu poate avea ca obiect principal constatarea neconstitutionalitatii unei ordonante a Guvernului.

A mai aratat chemata în garantie ca problema inadmisibilitatii actiunii se poate pune si sub aspectul ca rec1amanta nu ataca un act administrativ sau un act administrativ fiscal, nici un raspuns la o plângere prealabila/contestatie administrativa sau un refuz nejustificat.

Practic, obiectul actiunii este restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, iar acesta nu poate fi solutionat de instanta de contencios administrativ care, esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice.

Din economia art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ reiese ca, în cadrul unei actiuni în contencios administrativ, reclamantul are trei posibilitati de formulare a obiectului actiunii: de anulare, în tot sau în parte, a actului; de anulare a actului si de obligare la plata unor despagubiri; de obligare la plata unor despagubiri.

A  solicitat a se constata ca obiectul actiunii formulate de reclamant nu se încadreaza în niciuna dintre situatiile mentionate anterior.

Practic, reclamantul nu invoca si nu solicita anularea niciunui act administrativ emis de subscrisa pârâta, actiunea sa având ca obiect constatarea inexistentei unei obligatii de plata, constatarea faptului ca pretinderea platii este nelegala, dispunerea restituirii sumei de 2.338 lei.

Introducerea actiunii de contencios administrativ este rezervata acelei persoane "care, printr-un act administrativ, se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim", public sau privat. Aceasta prescriptie legala este una ce tine de dreptul procesual, fiind o manifestare a principiului "unde nu exista interes nu exista actiune".

Or, întrucât interesul de a actiona în justitie, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vatamarea unui drept subiectiv sau interes legitim nascut din existenta unui act administrativ a carui anulare trebuie solicitata de cel ce se considera pagubit, si, totodata, având în vedere obiectul cererii formulate de reclamant, considera prezenta actiune ca fiind inadmisibila.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele motive:

Reclamantul considera ca este în drept a i se restitui suma platita cu titlu de taxa pe poluare, achitata cu ocazia înmatricularii în România a autovehiculului achizitionat din alt stat membru UE, motivat de faptul ca taxa este prelevata cu încalcarea dreptului comunitar, instituind, practic, o discriminare.

Pentru respectarea principiilor comunitare de impozitare si pentru stoparea continuarii procedurii de constatare a neîndeplinirii obligatiilor de stat membru, s-a propus abrogarea articolelor din Codul fiscal care reglementau regimul de taxare a autovehiculelor, Guvernul României mentinându-si pozitia ca trebuie evidentiata diferenta dintre masinile high si low poluatoare si a propus un proiect de ordonanta de urgenta a Guvernului.

Mentioneaza ca, neadoptarea în regim de urgenta a OUG nr. 50/2008, în conformitate cu cerintele din avizul motivat (document care marcheaza cea de-a 2-a si ultima etapa a fazei precontencioase a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligatiilor de stat membru) putea conduce la sesizarea Curtii de Justitie a Comunitatii. Comisia Europeana nu a contestat niciodata instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reasezarea modalitatii de calcul în sensul armonizarii legislatiei românesti cu cea europeana.

Potrivit reglementarilor nationale, taxa pentru autoturismele noi, care se plateste cu ocazia primei înmatriculari în România, este aceeasi, indiferent de provenienta lor, respectiv din productia interna, import sau din achizitii intracomunitare.

Tinând cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru ca România sa se conformeze avizului motivat adresat de Comisia Comunitatilor Europene în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, prin care s-a declansat cea de-a doua etapa a procedurii de contestare a nerespectarii obligatiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, a fost aprobata OUG nr. 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeana ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar.

În forma publicata în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabileste, prin prevederile sale, masuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din Tratatul de institui re a Comunitatii Europene, taxa fiind neutra din punct de vedere fiscal. Comisia Europeana a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusa de Guvern, în care emisiile CO2 sunt luate in considerare la taxarea masinilor Euro 4 si Euro 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lunga de folosire, sunt calculati coeficienti mai mari decât pentru masinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însa emisiile poluante.

Or, câta vreme chiar Comisia Europeana a recunoscut ca taxa de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, apreciem ca nu pot fi retinute sustinerile reclamantei potrivit carora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal si ca aceasta taxa contravine dispozitiilor art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene".

Procedura demarata de comisia Europeana împotriva României a fost ridicata în 29.01.2009, urmare a faptului ca noua reglementare era compatibila cu art.90 din Tratatul C.E.

Practic, nici Curtea Europeana de Justitie a CE, nici Comisia Europeana nu au considerat vreodata ca taxa pe poluare este nelegala, ca încalca tratatele comunitare sau nu ar trebui platita, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul si criteriile la care se raporteaza nivelul taxarii.

Pentru aplicarea articolului 90 CE si în special în vederea compararii regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumparate pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar sa se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplica direct sau indirect produselor nationale si produselor importate, ci si baza de impozitare si modalitatile de percepere a impozitului în cauza (Hotarârea din 22 martie 1977, 1annelli & Volpi, 74/76, Rec., p. 557, punctul 21, Hotarârea din 11 decembrie 1990, Comisia/Danemarca, C-47/88, Rec., p. 1-4509, punctul 18. precum si Hotarârea Nunes Tadeu, punctul 12). Reclamanta ar fi trebuit sa produca probe din care sa rezulte fara dubiu ca taxele pe care le aplica statul român sunt superioare celor din statul din care reclamanta si-a achizitionat autoturismul.

  Cât priveste capatul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecata, considera ca Administratia Fondului pentru Mediu nu poate fi obligata la plata acestora în primul rând pentru ca nu a stabilit suma de plata reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul, si, în al doilea rând, pentru ca virarea sumelor în bugetul Fondului pentru Mediu se face în temeiul OUG nr. 50/2008, neputând fi retinuta vreo culpa.

Pârâta D.G.F.P. Suceava prin întâmpinare a solicitat respingerea actiunii ca nefondata. A aratat ca taxa a fost achitata în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214^1 / 214^3 din Legea nr. 517/2003 privind Codul fiscal.

OUG nr. 50/2008 a fost adoptata în scopul asigurarii protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunatatirea calitatii aerului si pentru încadrarea în valorile limita prevazute de legislatia comunitara în acest domeniu, tinându-se cont de necesitatea adoptarii de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din acelasi act normativ, OUG nr. 50/2008 stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.

A mai sustinut pârâta ca se recunoaste în mod constant în jurisprudenta comunitara libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferentiata pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 al. 1 TCE, în functii de criterii obiective.

Asemenea diferentieri nu sunt însa compatibile cu dreptul comunitar decât daca urmaresc obiective compatibile cu dreptul comunitar cu exigentele tratatului si ale dreptului derivat si daca evita orice forma de discriminare, directa sau indirecta, în privinta importurilor provenind din state membre, sau de protectie în favoarea produselor nationale concurente.

Pârâta D.G.F.P. Suceava a formulat cerere de  chemare în garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu, solicitând ca în situatia în care actiunea formulata de reclamant va fi admisa sa se dispuna obligarea chematei în garantiei la restituirea catre reclamant a sumei de 2.338  lei reprezentând taxa de poluare.

În motivarea cererii a aratat ca taxa a fost achitata în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 214^1 – 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

 A mai sustinut ca doar calculul si încasarea taxei se efectueaza de catre autoritatea fiscala competenta, taxa constituind în fapt venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar nu la bugetul de stat, fiind gestionata de Administratia Fondului pentru Mediu.

La termenul de judecata din 18 februarie 2010, instanta a dispus introducerea în cauza  în calitate de  chemata în garantie a  Administratiei Fondului pentru Mediu.

Dupa  introducerea în cauza, în calitate de chemata în garantie a AFM Bucuresti, ca urmare a  solicitarii formulata de pârâta DGFP Suceava, acesta a depus la dosar întâmpinare, prin care a reiterat exceptia  inadmisibilitatii , motivat de faptul ca reclamanta nu a atacat un act administrativ sau un act administrativ fiscal, nici un raspuns la o plângere prealabila / contestatie administrativa sau un refuz nejustificat. Practic, obiectul actiunii este restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, iar acesta nu poate fi solutionat de instanta de contencios administrativ care,  esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice.

Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "persoana vatamata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns în termenul prevazut la art. 2 alin. 1 lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale . De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat într-un drept sau interes legitim al sau prin ne solutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau legitim".

Din economia textului de lege sus mentionat, reiese ca, în cadrul unei actiuni în contencios administrativ, reclamanta are trei posibilitati de formulare a obiectului actiunii:  de anulare, în tot sau în parte, a actului; de anulare a actului si de obligare la plata unor despagubiri; de obligare la plata unor despagubiri.

Fata de cele de mai sus, arata ca obiectul actiunii formulate nu se încadreaza în niciuna dintre situatiile mentionate anterior.

Practic, reclamanta  nu invoca si nu solicita anularea niciunui act administrativ emis de subscrisa pirita si nici nu solicita sa se constate refuzul nejustificat de solutionare a cererii sale de restituire, actiunea sa având ca obiect dispunerea restituirii sumei achitate cu titlu de taxa de poluare.

Or, întrucât interesul de a actiona în justitie, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vatamarea unui drept subiectiv sau interes legitim nascut din existenta unui act administrativa carui anulare trebuie solicitata de cel ce se considera pagubit, si, totodata, având în vedere obiectul cererii considera prezenta actiune ca fiind inadmisibila.

 Potrivit dispozitiilor art. 148 alin. 2 din Constitutia României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, în1aturând, practic, în temeiul principiului preeminentei dreptului comunitar, de la aplicare prevederile interne contrare. Alineatul 4 al aceluiasi articol, prevede ca, între alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2 mentionat.

Totodata, potrivit art. 110 paragraful 1 din tratatul Comunitatii Europene, "niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare".

În consecinta, prevederile mentionate din Tratat limiteaza libertatea statelor în materie fiscala de a restrictiona libera circulatie a marfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protectioniste. Astfel, art. 110 (1) interzice discriminarea fiscala între produsele importate si cele provenind de pe piata interna si care sunt de natura similara.

Curtea a statuat ca exista o încalcare a art. 110 alin. 1 CE atunci când impozitul aplicat produsului de import fi cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit si  dupa modele diferite care conduc, chiar si în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea Hotarârea Weigel c. Austriei,  Hotarârea Nasadi si nemeth contra Bulgarei si Brezezinski contra Poloniei).

În vederea garantarii neutralitatii impozitelor interne din perspectiva concurentei dintre autovehiculele care se afla deja pe piata nationala si autovehiculele similare importate dint-un alt stat membru decât România, fie noi, fie second hand, trebuie comparate efectele taxei de poluare asupra autovehiculelor second hand, uzate, importate din alt stat membru, Înmatriculate deja în alt stat membru, cu cele ale taxei de poluare în cazul categoriilor de autovehicule aflate deja pe piata nationala, deja supuse acestei taxe de poluare la prima lor înmatriculare în România.

În acest sens, reclamanta ar fi trebuit sa produca probe din care sa rezulte fara dubiu ca taxele pe care le aplica statul român sunt superioare celor din statul din care reclamanta ti-a achizitionat autoturismul .

Mai mult, în jurisprudenta sa, prin Hotarârea adoptata în cauza Brezezinski contra Poloniei, dar si prin alte hotarâri,  Curtea a statuat ca, în principiu, un impozit aplicat o singura data, la prima înmatriculare a unui autovehicul într¬-un stat membru, aplicat nondiscriminatoriu tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima data, fie ca sunt noi, sau second hand, fabricate pe teritoriul national ori dintr-un alt stat membru, cum este si taxa de poluare, nu este contrar prevederilor art. 110 alin. 1 din Tratat, care, practic, constituie o completare a dispozitiilor privind eliminarea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent, în masura în care valoarea impozitului aplicat autoturismele second hand importate din alt stat membru, unde au si fost,  de altfel, înmatriculate, nu depaseste valoarea reziduala a aceluiasi impozit încorporata în valoarea de piata a vehiculelor similare, înmatriculate anterior în statul membru care instituie impozitul, în cazul carora a fost platit acest impozit la prima lor înmatriculare în statul membru.

Nu e incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru al UE, cu prilejul primei înmatriculari în România, daca acesta se percepe doar o singura data, la data primei înmatriculari în România, pentru toate autovehiculele înmatriculate în România, fie ele noi ori second hand, fabricate pe teritoriul national ori importate din alte state membre daca cuantumul acestui impozit impus autoturismelor second hand, importate din alt stat membru, unde au §i fost înmatriculate, are un cuantum aproximativ egal cu valoarea reziduala a impozitului, în speta a taxei de poluare, încorporat în valoarea de piata a vehiculelor similare înmatriculate anterior în România, supuse aceluiasi tip de impozit la prima lor înmatriculare si, care, potrivit reglementarii interne se restituie la scoaterea autoturismului din parcul national, fie prin export; fie prin distrugere.

Taxa pe poluare perceputa pentru prima înmatriculare a autoturismului cumparat este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumparat, scos din parcul auto national în aceeasi zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigentele stipulate de CJCE cu ocazia solutionarii actiunii preliminare în cauzele reunite C-29012005 Nadasdi si C-33312005 Nemeth sunt respectate.

Comisia Europeana a apreciat OUG nr. 50/2008, aplicabila raportului juridic dedus judecatii a fi conforma norme/or dreptului comunitar. drept pentru care procedura de infringement declansata împotriva României drept urmare a instituirii taxei de prima Înmatriculare prin prevederile art. 214 din Codul Fiscal a fost ridicata odata cu adoptarea OUG nr. 50/2008.

Examinând cu prioritate exceptia inadmisibilitatii invocata de chemata în garantie,  în conformitate cu disp. art. 137 Cod procedura civila, instanta o va respinge întrucât sustinerile  reclamantului din cererea de chemare în judecata  constituie din punctul nostru de vedere aparari de fond, scopul acestuia fiind restituirea de catre pârâta a taxei de poluare, si nu constatarea neconstitutionalitatii unei ordonante de Guvern.

Examinând actele si lucrarile dosarului asupra fondului cauzei instanta a constatat rmatoarele:

Reclamanta a achitat taxa de poluare  la data de  17.12.2009, dupa adoptarea OUG nr. 218/2008.

Reclamanta nu are obligatia de a achitat taxa de poluare.

Justificam punctul de vedere afirmat prin argumente precum ar fi:

Dreptul comunitar este incident în speta, mai exact disp. art. 90 alin. 1 TCE, care interzic orice discriminare între produsele nationale si produsele altor state membre, asadar si o discriminare determinata de o diferenta între impozitele aplicate „produsele altor state membre” si impozitele „interne de orice natura care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Asadar, discriminarea la care se refera acest text legal are în vedere o comparatie între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparatie cu nivelul de impozitare a produselor de pe piata interna a Statului Român.

Curtea considera ca art. 90 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeana este aplicabil în privinta taxei speciale de prima înmatriculare platita de reclamant  si contestata în prezenta cauza, considerentele expuse de Curtea Europeana de Justitie din 5 decembrie 2006 – data în cauzele reunite C-290/05 si C-333/05, Akos Nâdasdi c. Vam-es Penzugyorseg Eszak-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga respectiv Ilona Nemeth c.Vam-es Penzugyorseg Del-Alfoldi Regionalis Parancsnoksâga fiind relevante în acest sens:

Asa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeana art. 90 suplimenteaza dispozitiile referitoare la abolirea taxelor vamale si a masurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor Între statele membre în conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 si C-41/05, Air Liquide Industries Belgium.

Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 90 par. 1 este încalcat atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weige1, par. 67, precum si jurisprudenta acolo citata). Totusi, chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile pentru existenta unei asemenea discriminari, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.

Potrivit art. III din O.U. G. nr. 218/2008, autovehiculele M 1 cu norma de poluare EURO 4 a caror capacitate cilindrica nu depaseste 2000 m.c., precum si toate vehiculele NI cu norma de poluare EURO 4, care se înmatriculeaza pentru prima data în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009 inclusiv, se excepteaza de la obligatia de plata a taxei pe poluare.

Rezulta asadar ca în prezent a fost înlaturata taxa de poluare pentru autoturismele noi EURO 4, ce au capacitatea cilindrica mai mica de 2000 mc. Or, este de notorietate ca în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici. Astfel, consumatorii sunt directionati spre un autoturism nou fabricat în România, fapt dovedit tot de împrejurarea de notorietate ca pretul la care sunt achizitionate autoturismele second hand dintr-o alta tara este pret apropriat de pretul autoturismului nou fabricat în România.

Aspectul esential ce trebuie retinut este acela ca autoturismele fabricate în România sunt scutite de plata taxei de poluare, fapt ce contravine art. 90 T.C.E. întrucât achizitionarea unui autoturism cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (care nu este fabricat în România) impune achitarea taxei de poluare.

Este locul a fi amintita cauza Humblot (112/84) solutionata de C.J.C.E. În respectiva cauza, autoturismele clasificate pâna la 16 cai putere fiscali (C.V. ¬chevaux vapeur) erau supuse unei taxari graduale de pâna la 1100 franci iar cele peste 16 C.V. erau taxate cu o singura suma de 5000 franci. La acea data nu se fabricau în Franta autoturisme de peste 16 C.V. si de aceea toate autoturismele pentru care se percepea taxarea mai mare de 5000 franci erau importate. Curtea a retinut ca taxa de 5000 franci a fost fixata la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia. În mod similar, în actuala reglementare a O.U.G. nr. 50/2008 modificata prin O.U.G. nr. 218/2008 si nr. 7/2009, un autoturism nou fabricat în România, cu o capacitate de sub 2000 c. m c. este scutit de plata taxei de poluare iar achizitionarea unui autoturism nou cu o capacitate mai mare de 2000 m.c. (ce nu sunt fabricate în România ci doar în strainatate) impune achitarea taxei de poluare. Art. 90 din T.C.E. este încalcat si în situatia achizitionarii din alta tara a unui autoturism second - hand cu o capacitate sub 2000 c.m.c. întrucât majoritatea acestor autoturisme achizitionate nu au norma de poluare EURO 4 pentru a fi scutite de la plata taxei.

Dupa aderarea României la U.E. nu este admisibila favorizarea vânzarii autoturismelor noi fabricate în România si nici favorizarea autoturismelor second ¬hand deja înmatriculate în România ( ce pot fi considerate autoturisme nationale) atâta timp cât norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate influentând astfel alegerea consumatorilor (C.J.C.E, nr. Hotarârea din 7 mai 1987, cauza 193/85 Cooperativa CO - FRUTTA S.R.L. c. ADMINISTRAZIONE dell Finanze della STATO).

Fata de aceste considerente, instanta a admis cererea  formulata în sensul obligarii pârâtelor  de a-i restitui reclamantei suma de 2.338 lei reprezentând taxa de poluare, achitata cu chitanta seria TS4A nr. 932999 din 17.12.2009  (fila 6 dosar).

Cu privire la dobânda fiscala solicitata, aceasta se aplica în baza art. 124 Cod procedura  fiscala, care stipuleaza ca pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda care este la nivelul majorarilor de întârziere prevazute de acest cod si care se calculeaza din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, dupa caz.

În speta, se aplica termenul prevazut la art. 70 alin. 1 din OG nr.93/2002 potrivit caruia, cererile depuse de contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneaza de organul fiscal în 45 de zile de la înregistrare.

Întrucât chemata în garantie a perceput o taxa fara a presta serviciul echivalent, instanta a apreciat  ca aceasta nu era datorata si ca urmare, în conformitate cu art. 60 Cod procedura civila a admis cererea de chemare în garantie, obligând Administratia Fondului pentru Mediu la plata catre pârâte a sumei de 2.338 lei  reprezentând taxa de poluare.

Ca parti cazute în pretentii, în temeiul art. 274 Cod procedura civila, pârâtele au fost obligate la plata catre reclamanta a sumei de  39,3  lei cu titlu de cheltuieli de judecata, suma ce urmeaza a fi virata de catre chemata în garantie catre pârâta ca urmare a admiterii cererii de chemare în garantiei.

Domenii speta

Spete similare