Competenţă materială

Competenţă materială

Dosar nr. 641/268/2008 – decizia civilă nr. 24 din 24.02.2009

Fapte de comerţ în sensul art.4 Cod comercial, raportat la obiectul cauzei, respectiv anularea unor clauze din contract privind prestarea unor servicii de consultanţă. Competenţa soluţionării aparţine tribunalului în primă instanţă, în sensul dispoziţiilor art.2 pct.1 lit.a Cod de procedură civilă

Prin Sentinţa civilă nr.1401/15.10.2008 a Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC R SRL, în contradictoriu cu pârâta SC V SRL, reclamanta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 476 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 18 iulie 2007, între reclamanta SC R SRL şi pârâta SC V SRL s-a încheiat un contract de consultanţă, având ca obiect asigurarea de către societatea reclamantă a consultaţiei privind oportunităţile de dezvoltare imobiliară în zona Braşov, Covasna, Mureş şi Harghita, precum şi servicii de curtaj, respectiv atragere de clienţi în favoarea Beneficiarei.

Ca o condiţie de intrare în vigoare a contractului conform dispoziţiilor art.3.1. raportat la art.6.2. din contract, este emiterea filei CEC către Beneficiar.

Pârâta, printr-o adresă emisă reclamantei cu nr.349 din 16.10.2007 a adus la cunoştinţa acesteia că, contractul nu a intrat în vigoare şi nici nu doreşte prestarea de către reclamantă a unui serviciu.

Instanţa de fond a constatat că părţile au convenit de comun acord, în baza principiului libertăţii contractuale că, contractul de consultanţă nr.80 din 18.07.2007 va intra în vigoare începând cu data semnării prezentului contract şi emiterea filei CEC de către Beneficiar conform dispoziţiilor art.4.2., condiţie prealabilă intrării în vigoare a contractului.

Deci, intrarea în vigoare a contractului susmenţionat a fost condiţionată de semnarea acestuia de către părţi şi emiterea filei CEC de către Beneficiar, fiind vorba despre o condiţie suspensivă de a cărei îndeplinire depinde perfectarea contractului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii introductive, respectiv constatarea nulităţii absolute a clauzelor înserate în art.3.1 teza a II-a („[…] şi emiterea filei CEC de către Beneficiar conform dispoziţiilor art.-4.2.- condiţie prealabilă intrării în vigoare a contractului”), respectiv art.6.2. din contractul nr.80 din 18.07.2007, încheiat între părţile din prezentul proces; eliminarea clauzelor descrise mai sus din contractul de consultanţă şi obligarea pârâtei-intimate la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului se arată că, clauza care se găseşte în contract la două articole 3.1. respectiv 6.2., conform căreia contractul nu va intra în vigoare în cazul în care Beneficiarul nu emite fila CEC, este o condiţie pur potestativă, a cărei realizare depinde exclusiv de voinţa uneia dintre părţi, în speţă de voinţa beneficiarului. Dacă beneficiarul nu vrea să emită fila CEC şi nu o emite, contractul nu va intra în vigoare, ceea ce echivalează cu lipsa intenţiei de a se obliga juridiceşte.

O dovadă incontestabilă a faptului că în contractul analizat s-a înserat o condiţie pur potestativă este şi atitudinea societăţii pârâte de care a dat dovadă ulterior încheierii contractului, care a remis la adresa societăţii subscrise o adresă prin care i-a adus la cunoştinţă faptul că  contractul de consultanţă nu a intrat în vigoare şi nu produce efecte juridice.

În drept se invocă art.282 şi următoarele Cod pr.civilă, art.1010 Cod civil, art.977, art.978 Cod civil şi art.970 Cod civil.

Situându-se pe o poziţie procesuală contradictorie, la data de 20.01.2009 intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi neîntemeiat, precum şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată (filele 12-15).

În motivarea întâmpinării se arată că, instanţa de fond a reţinut în mod corect şi întemeiat faptul că în prezenta cauză nu se poate vorbi de o condiţie pur protestativă, întrucât părţile au convenit de comun acord, în baza principiului libertăţii contractuale că, Contractul de consultanţă nr.80 din 18.07.2007 va intra în vigoare începând cu data semnării prezentului contract şi emiterea filei CEC de către Beneficiar, conform dispoziţiilor art.4.2., condiţie prealabilă intrării în vigoare a contractului.

Ţinând cont de faptul că acest contract a fost însuşit de către părţile semnatare prin semnătura lor, nu se poate accepta susţinerea apelantei în ceea ce priveşte includerea în mod ascuns a acestei clauze în art.3.2. din contract.

Instanţa constată că apelul a fost formulat în termen şi este legal timbrat.

La termenul de judecată din data de 22.01.2008 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a primei instanţe a cărei hotărâre s-a atacat, respectiv a Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc, având în vedere că obiectul cauzei este constatarea nulităţii absolute a unor clauze inserate într-un contract de consultanţă încheiat între două societăţi comerciale.

Părţile fiind prezente prin reprezentant legal, au declarat că sunt de acord cu admiterea excepţiei invocate, cauza fiind de natură comercială fără valoare.

Analizând cu precădere excepţia invocată din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa constată că prin acţiunea introductivă s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a unor clauze inserate în Contractul de consultanţă nr.80/18.07.2007 încheiat între părţi, cele, precum şi eliminarea acestor clauze din contract (filele 5-6 d.f.).

Tribunalul observă că contractul în speţă s-a încheiat între două societăţi comerciale referitor la prestarea unor servicii de consultanţă în materie comercială, care sunt fapte de comerţ în sensul art.4 Cod comercial, ca urmare litigiile ce derivă din executarea acestora este de asemenea de natură comercială.

Pe de altă parte, întrucât obiectul cauzei, respectiv anularea unor clauze din contract este fără valoare, în sensul dispoziţiilor art.2 pct.1 lit.a Cod de procedură civilă competenţa soluţionării aparţine tribunalului în primă instanţă.

În consecinţă, constatând admisibilitatea apelului, însă din alte motive decât cele invocate de apelantă, necompetenţa primei instanţe fiind de ordine publică conform art.159 pct.2 Cod de procedură civilă, în temeiul art.297 alin.2 Cod de procedură civilă tribunalul va anula sentinţa atacată, urmând să stabilească competenţa soluţionării în primă instanţă a acţiunii în favoarea Tribunalului Harghita ca litigiu comercial.

Domenii speta

Spete similare