Plangere contraventionala

Plangere contraventionala

Prezumtia de nevinovatie in lipsa unor probe concludente ii profita contravenientului. Sarcina probei revine agentului constatator si nu contravenientului

Prin sentinta civila nr.../2009 a Judecatoriei Zalau s-a admis plângerea contraventionala formulata  de petentul GOF si s-a  anulat  în totalitate procesul verbal de contraventie seria CC nr. .../.2009 întocmit de Inspectoratul de Politie Judetean Salaj.

S-a retinut de prima instanta ca:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria CC nr....../2009 întocmit de intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN SALAJ, petentul GOF a fost sanctionat cu amenda în cuantum de 240 lei, avertisment si retinerea permisului de conducere pentru savârsirea contraventiilor prevazute de art.100 al.3 lit.b si art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr.195/2002. Astfel la data de ....2009, ora 0730 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare ... pe str. Simion Barnutiu din Zalau iar la Liceul API nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat in traversarea regulamentara a strazii Simion Barnutiu din Zalau, dupa care nu a oprit la semnalul regulamentar al politistului rutier .

Instanta  a apreciat ca prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia europeana a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constitutia României) si are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala). Aceasta deoarece în lumina jurisprudentei CEDO (cauzele Anghel c. României,  Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei si Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contraventie (referitoare la circulatia pe drumurile publice) intra în sfera „acuzatiilor în materie penala” la care se refera primul paragraf al articolului 6 CEDO. La aceasta încadrare conduc doua argumente: norma juridica ce sanctioneaza astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice se adreseaza tuturor cetatenilor), iar sanctiunea contraventionala aplicabila urmareste un scop preventiv si represiv. Instanta a apreciat, de asemenea, ca lipsa gravitatii pedepsei aplicate petentului nu poate priva o contraventie de caracterul sau inerent penal (în acceptiunea Curtii europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).

Astfel instanta a apreciat ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei (legal întocmit) nu poate face dovada prin el însusi a existentei faptei, a autorului acesteia si a vinovatiei, urmând a se retine savârsirea contraventiei de catre petent doar în prezenta unor probe concludente de vinovatie, în contextul în care petentul, în mod constant, a negat savârsirea faptei.

Pe cale de consecinta, constatând aplicabilitatea în cauza a prevederilor art.6 din Conventie, instanta  a retinut ca petentului îi sunt recunoscute si garantiile specifice garantate de acest articol, printre care si prezumtia de nevinovatie.

Împotriva hotarârii a declarat  recurs Inspectoratul de Politie Judetean Salaj solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii plângerii contraventionale ca nefondate, aratând în motive ca  constatarea facuta de un agent al fortei publice se bucura de prezumtia de veridicitate pâna la proba contrarie, or petentul nu a dovedit ca nu ar fi încalcat nici o regula de circulatie.

A impune organelor statului ca în fiecare proces privind o plângere contraventionala sa faca dovada, ca în procesul penal, ca cele consemnate sunt conforme cu realitatea, ar constitui o sarcina foarte grea care ar bloca sistemul.

Recursul nu este  fondat.

Prima instanta a invocat practica judiciara a CEDO care a stabilit, prin deciziile enuntate ca dispozitiile art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului sunt aplicabile acestui gen de fapte ilicite, tocmai datorita conditiilor fundamentale – fapta antisociala ce prezinta pericol social savârsita cu vinovatie si a functiilor sanctiunii – preventie generala  si speciala  si caracterul represiv - ce caracterizeaza atât contraventia cât si infractiunea.

Asa se explica aplicarea prezumtiei de vinovatie ce  profita contravenientului, nu agentului constatator, care trebuie sa dovedeasca cele retinute în sarcina unei persoane prin procesul verbal  de contraventie, prin mijloace tehnice de înregistrare care au intrat în dotarea politiei.

Apoi deciziile CEDO sunt izvor de drept, deci obligatorii pentru instante.

Daca s-ar rasturna sarcina probei, asa cum sustine intimatul în motivele de recurs, ar însemna impunerea arbitrariului, ceea ce ar constitui un pericol grav pentru statul de drept.

Prima instanta a facut o evaluare corecta a jurisprudentei CEDO, a starii de fapt a sistemului probator si a aplicat legal principiul nevinovatiei de  care se bucura contravenientul, astfel ca hotarârea pronuntata este legala si temeinica.

(Decizia Civila 1088/29 octombrie 2009 nepublicata)

Domenii speta

Spete similare