Recunoaştere sancţiune pecuniară. Autoritate de lucru judecat.

Prin  sentinţa  penală  nr.  85 din  23.01.2013, pronunţată de  JUDECĂTORIA BACĂU  în  dosarul  nr. 7223/180/2012  s-a admis  excepţia autorităţii de lucru judecat.

In baza art. 189 al.1 C.p.p.  s-a  dispus plata onorariului aparatorului desemnat din oficiu, avocat C.O., in cuantum de 100 lei din fondurile MJLC.

In temeiul art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat, au ramas in sarcina acestuia.

Pentru  a  dispune  astfel, prima  instanţă  a  reţinut că prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Bacau sub nr. 7223/180/2012 avand ca obiect recunoastere sanctiune pecuniara, autoritatile poloneze  au solicitat  clarificari cu privire la cererea prin care numitului C.C.L. i-a fost aplicata sanctiunea pecuniara in valoare de 7.000 zloti.

Instanta a dispus din oficiu atasarea dosarului  nr. 15660/180/2011.

In baza s.p. 1934/06.12.2011 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 15660/180/2011, ramasa definitiva prin nerecurare s-a dispus :

În temeiul  art. 184 - 187 din Legea nr. 302/2004 s-a  respins  sesizarea autorităţilor poloneze  privind recunoaşterea sancţiunii pecuniare”.

Analizând actele dosarului 15660/180/2011 instanta a constatat  ca autoritatile poloneze  au solicitat recunoastere sactiunii pecuniare de 7000 zloti ce a fost aplicata numitului C.C.L.  in baza deciziei nr. VK 1456/08 pronuntata de Judecatoria Raionala pentru Wroclaw-Srodmiescia  din Wroclaw V Sectia penala . In sarcina intimatului a fost retinuta infractiunea de furt cu ajutorul cardurilor bancare false.

Ulterior la data de 25.05.2012 Judecatoria  Raionala pentru Wroclaw-Srodmiescia  a  solicitat  din nou executarea sentinţei penale din data de 26.11.2008 pronuntata in dosarul nr.  VK 1456/08 pe numele intimatului C.C.L..

Instanta  a  apreciat ca exista identitate de parti, obiect si cauza intre cele doua dosare, motiv pentru care  a admis excepţia  autoritatii de lucru judecat. Faptul ca instanta la pronuntarea sentintei penale nr. 1934/06.12.2011 a avut in vedere suma de 700 de zloti si nu 7.000 zloti astfel cum s-a solicitat de catre autoritatile din Polonia, nu inlatura identitatea de parti, obiect si cauza ci lasa deschisa calea recursului.

Împotriva  acestei  hotărâri  a  formulat  recurs PARCHETUL  DE  PE  LÂNGĂ JUDECĂTORIA  BACĂU, criticând soluţia  ca  fiind  nelegală  întrucât, în  mod greşit  instanţa  de  fond  a  admis excepţia  autorităţii  de  lucru  judecat.

Prin cererea  înregistrată  sub  nr.  de  dosar  nr. 15660/180/2011 autorităţile  judiciare  polone  au  solicitat  recunoaşterea  sancţiunii  pecuniare  în  sumă  de  7.000  zloţi  polonezi,  reprezentând amenda  aplicată  cetăţeanului român  C.C.L.  pentru  săvârşirea infracţiunii de  furt  de  bani  cu  ajutorul  cardurilor  bancare,  în  baza  sentinţei  pronunţate  în  dosarul  VK 1456/08 – Oz.113/11, de  către  JUDECĂTORIA RAIONALĂ pentru  WROCLAW – SRODMIESCIA.

Prin  sentinţa  penală  nr. 1934/06.DEC.2011, pronunţată  în  dosarul  nr.  15660/180/2011 al  JUDECĂTORIEI  BACĂU,  în temeiul art. 184 – 187  din  LEGEA  nr. 302/2004 a fost  respinsă  sesizarea  autorităţilor  polone  privind  recunoaşterea sancţiunii  pecuniare.

În  motivarea  hotărârii  s-a  avut  în  vedere  că  cetăţeanul  român  a  fost  sancţionat  cu  amendă  de  700  zloţi  polonezi,  astfel  încât  valoarea  amenzii  aplicate  se  situează  sub  limita  de  70  euro.

Sentinţa  penală pronunţată în  acest  dosar  nu  a  fost  atacată  cu  recurs.

Prin  cererea  înregistrată  la  data  de  25.05.2012, sub  nr.  de  dosar  7223/180/2012 al  JUDECĂTORIEI  BACĂU, autorităţile judiciare  polone  au  reiterat  solicitarea  de recunoaştere  a  aceleiaşi  sancţiuni  pecuniare, care  a  făcut  obiectul dosarului  nr. 15660/180/2011.

La  termenul  de  judecată  din  data  de  17.01.2013,  din oficiu, instanţa  a  invocat  excepţia de lucru  judecat, pe  care  ulterior  a  admis-o  apreciind  îndeplinite  condiţiile  acesteia,  având  în  vedere  identitatea  de părţi, obiect  şi  cauză  între  cele  două  dosare.

Autoritatea  de  lucru  judecat  reprezintă  ansamblul  de  efecte  acordate  de  lege  unei  hotărâri judecătoreşti  definitive,  în  virtutea  căreia, aceasta  este  considerată  că exprimă  adevărul.

Pentru existenţa  autorităţii de  lucru  judecat  trebuie  să  fie  îndeplinită  condiţia  unei  duble  identităţi  între  cele două  cauze: de  părţi şi  de  obiect.

Având  în  vedere  că  prin  sentinţa penală  nr. 1934/ 06.12.2011,  instanţa  s-a  pronunţat  cu  privire  la  altă  sumă,  respectiv  700  zloţi  polonezi  şi  nu  la  suma  corectă, de  7000  zloţi,  considerăm  că  nu  există  identitate de obiect  între  cele  două  dosare, astfel  că nu sunt  îndeplinite  condiţiile  autorităţii  de  lucru  judecat.

TRIBUNALUL,  analizând hotărârea  recurată, sub  toate aspectele,  în  fapt,  în  drept,  precum  şi  din  perspectiva  motivului  de  recurs invocat,  constată  că recursul  este fondat  şi  urmează  a  fi  admis  pentru  următoarele  considerente :

Prima  instanţă  de  judecată,  încă  de  la  prima  sesizare cu  recunoaşterea sancţiunii  pecuniare,  se  impunea  efectuarea unei  corespondenţe  între  JUDECĂTORIA  BACĂU şi  autorităţile poloneze,  în  vederea nelămuririi  ivite, dacă  valoarea  amenzii penale  era  de  700  de  zloţi  sau  7000 zloţi  polonezi.

Aceeaşi  obligaţie  de  lămurire  asupra  valorii  amenzii  penale,  o  avea  instanţa  şi în  cea  de-a  doua solicitare ( ds. nr. 7223/180/2012 al  JUDECĂTORIEI  BACĂU), potrivit  art. 247  din  Legea  302/2004, privind „COOPERAREA JUDICIARĂ  ÎN  MATERIE  PENALĂ” ( republicată), art. 241  alin. 3  din  LEGE.

Prima  sentinţă  penală  dată în  această cauză ( s.p. nr. 1934/06.12.2011  a  JUDECĂTORIEI  BACĂU în  dosarul  nr. 15660/180/2011) este  mai  mult  decât deficitară, întrucât  în  dispozitivul  acesteia  nu se  menţionează decât  că „În temeiul  art. 184 – 187  din  Legea  302/2004,  respinge  sesizarea  autorităţilor  poloneze privind recunoaşterea sancţiunii pecuniare, dispozitiv din  car e nu  se  poate  deduce  despre  ce  condamnat  este  vorba,  ce  sentinţă penală  are în vedere,  ce  pedeapsă,  ce  sumă  are  de  plătit.

Nici  motivarea  acestei  sentinţe  nu  este suficientă. Din  conţinutul  ei aflăm  că  este  vorba  de un  cetăţean  român  C.C.L.  care  ar  fi fost  sancţionat  cu  o  amendă  de  700  de  zloţi  polonezi,  precum şi  faptul că  în  urma calculului efectuat această  sumă  se  situează  sub  pragul de  70 EURO, şi  că  pentru  acest  temei  trebuie respinsă  sesizarea.

La  data pronunţării,  acestei  prime sentinţe penale – 06.12.2011, LEGEA 302/2004  suferise  o  republicare ( la  30.05.2011) astfel  că temeiurile  juridice  indicate,  atât  în prima  sentinţă  penală, cât  şi  în  cea  de-a doua sunt  trecute  greşit. Aplicabile  sunt cele  de  la  233 – 247  din  LEGEA  302/2004.

Considerăm că  în  cauză,  nu se discută  de  700  de  zloţi polonezi,  ci  de  7000  de zloţi  polonezi,  fiindcă această  sumă figurează atât  în  certificatul  întocmit  ( filele  4 – 14),  cât  şi  în  sentinţa  penală poloneză  ataşată, . Infracţiunile  pentru care  cei  trei  inculpaţi, cetăţeni  români C.L.C.,  C.Ş.  şi  V.E.R. au  fost  condamnaţi de JUDECĂTORIA  RAIONALĂ  WROCLAW -  SRODMIESCIE  ( FILA  15) în  dosarul  VK 1456/08,  vizează  infracţiuni  bancare ( 107  carduri  clonate),  astfel că ne situăm  în  dispoziţiile  art. 239.  Domeniul  de  aplicare  al LEGII  302/2004,  vizând  „fapte  legate  de  criminalitate informatică”, nefiind  nici  un impediment  din acest  punct  de  vedere în recunoaşterea  sancţiunii  pecuniare  aplicate.

În  al  doilea  dosar,  această eroare  nu se  mai  regăseşte,  instanţa  era  pe  deplin lămurită  asupra  faptului  că amenda  penală  aplicată  a  fost  de  7000 de  zloţi  polonezi,  sens  în  care a  solicitat cursul valutar  pentru  această sumă ( fila 19  dosar fond), însă  a  fost  respinsă  solicitarea autorităţilor  poloneze,  invocându-se acest principiu  al  autorităţii  de  lucru  judecat.

Raportându-ne la  prima  judecată,  faţă  de care  se  invocă excepţia  sub  pretextul  că ar  mai  fi  fost  odată judecată cauza,  apreciem că  nu  putem  vorbi  despre  o  „judecată  în  sine”.  Sentinţa  penală nr. 1934 din 06.12.2011  a  JUDECĂTORIEI  BACĂU, suferă  de  multiple  lipsuri : sentinţa  penală,  numele  condamnatului,  suma  de  bani (  în  ceea  ce  priveşte  dispozitivul şi motivarea ).

Nu  s-ar  putea  reţine  că a  avut  loc  atunci  o  judecată propriu-zisă, hotărârea  fiind  vădit  lipsită  de  elementele necesare impuse  de  normele C C J E , de  normele  interne procedural  penale.

Discutăm  aici  despre  „AVIZUL  nr. 11 (2008) al  CONSILIULUI  CONSULTATIV  AL JUDECĂTORILOR EUROPENI ( C C J E ) ( 2008)5  de  la  STRASBOURG  din  18.12.2008,  precum  şi  de art. 354 – 357  Cod pr. penală.

Un  studiu, o  analiză  asupra  aspectului  şi  conţinutului acestei  hotărâri,  ar  fi trebuit  să  îl  facă instanţa  de  fond, în dosarul  nr. 7223/180/2012  să  observe  că, nu  este vorba  nici  de aceeaşi  sumă  de  bani. Pe  de  altă parte  o  asemenea  excepţie  nu  poate  fi  invocată  în  etapa executării hotărârii  penale.

Nici  legea  specială  în 302/2004 nu restricţionează  în  vreun  fel  posibilitatea de  a  reitera, de  a  se  solicita  ori  de  câte  ori  este  necesar punerea  în  executare a  hotărârii  penale,  art. 237 „ Drept  de  executare  a  hotărârii este redobândit  de  statul  român”....

Apreciem că în dosarul  de  faţă, nu sunt întrunite  condiţiile  cerute  de  legea  specială  şi  care  se referă la  cazurile de refuz ale recunoaşterii  sancţiunii penale  poloneze ( art. 236 – 237),  precum  şi  art. 241 lit. g  care  are  în  vedere  valoarea  de  70 EURO,  pentru  că,  aşa  cum  am  arătat mai  sus prima  instanţă ( I dosar) a  fost în  eroare  asupra  sumei  de  700  de zloţi.

Discutabilă  este  şi  posibilitatea de  a  fi  sau  nu  atacabile  cu recurs  astfel  de sentinţe  penale,  cu  un  astfel  de  obiect. Astfel, prima  sentinţă  penală  nr. 1934  din 06.12.2011  nu  cuprinde  nicio referire  la  posibilitatea  de  a  fi  sau  nu atacabilă  cu  recurs . În cea  de-a doua  sentinţă penală ( ce  o  avem  spre analiză  astăzi) face vorbire  despre  posibilitatea  de  a  fi  atacată  cu recurs  în  10 zile  de  la  pronunţare ( s.p. 85/23.01.2013  a  JUDECĂTORIEI  BACĂU).

În  acest  mod  s-ar  putea  explica  neatacarea  cu  recurs  a  primei  sentinţe penale  nr. 1934/06.12.2011 de  către  procuror.

În al  doilea dosar, instanţa  de  fond a  specificat  faptul că  hotărârea  poate  fi  recurată,  în  baza principiului  că, dacă  legea  nu distinge, se aplică cadrul  procedural  general,  aşa cum se  indică  în  art. 385/3  Cod  pr. penală .

„Termenul de  recurs  este  de 10 zile,  dacă  legea  nu  dispune  altfel”.

Dar,  în  cauza  de  faţă  ne aflăm în  cadrul  unei  proceduri administrative ( de  recunoaştere  a sancţiunii  penale  aplicate  de  alt  stat),  aşa  cum  se discută  şi  în  cazul  emiterii  de mandate  europene  de  arestare  şi mandate  de  urmărire  internaţională, aspect  clarificat  prin  DECIZIA nr. 30/2008  de  către  I  C C  J în  soluţionarea  recursului în  interesul  legii „emiterea  mandatului de  urmărire internaţională  în  vederea extrădării  nu  presupune  întocmirea  unei  încheieri,  nefiind  o  procedură jurisdicţională”, (  pentru  ipoteza  admiterii  unei astfel  de  solicitări ). Doar  în  cazul încheierii  prin care  se  respinge solicitarea  de extrădare activă, se  poate  formula  recurs, art. 66  alin.5  din  Legea  302/2004.

Aşadar chestiunea  este controversată dacă  poate fi  atacată  cu  recurs  şi  în  ce termen.

Pentru  toate  aceste  argumente,  tribunalul  consideră  c ă  această solicitare  de  recunoaştere a  amenzii penale  de  7000  de  zloţi  polonezi aplicată  inculpatului C.C.L.,  trebuie  soluţionată  pe  fond,  o  astfel  de  excepţie nu-şi  are aplicabilitate,  pe  de o  parte  pentru  că  iniţial  nu  a  avut loc  o  „judecată”  a  cauzei  ( potrivit normelor  procedurale europene  şi naţionale)  şi  pentru  că legea  specială  302/2004 nu  îngrădeşte  posibilitatea  de  a  fi reiterată  oricând executarea  unei  sancţiuni  penale.

Fiind  întrunite  condiţii  art. 385/9  pct. 17  coroborat  cu art. 385/15 pct. 2  lit. c  Cod  pr. penală,  se  va  dispune  trimiterea  cauzei  spre rejudecare  la  aceeaşi  instanţă  -  JUDECĂTORIA  BACĂU, sentinţa penală  recurată nr.85/23.01.2013  fiind  astfel  casată  în  totalitate.

În  baza  art. 192  alin. 3 Cod  pr penală, cheltuielile judiciare  avansate  de  stat,  vor  rămâne  în  sarcina statului,  intimatul C.C.L.  beneficiind  de asistenţă  juridică  din  oficiu.

ADMITE recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU, împotriva sentinţei penale nr. 85 din 23.01.2013, pronunţată de JUDECĂTORIA BACĂU în dosarul nr. 7223/180/2012.

Casează în totalitate sentinţa penală recurată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la JUDECĂTORIA BACĂU.

Domenii speta

Spete similare