Aplicarea unei sancţiuni administrative în temeiul art. 10 din Legea nr. 241/2005

Art. 10 din Legea241/2005

În cazul în care prejudiciul creat este mai mic de 50.000 de Euro  şi a fost achitat integral până la primul termen de judecată, se aplică o amendă administrativă, chiar dacă inculpatului i-au mai fost aplicate alte sancţiuni administrative pentru fapte ulterioare prezentei infracţiuni.

Prin sentinţa penală nr. 144 din 27 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. 1447/96/2016, instanţa de fond a dispus următoarele:

În baza art. 9 alin. 1, lit. a) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu completările şi modificările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. anterior (40 acte materiale) şi art. 5 C.pen., precum şi cu aplic. art. 396 alin. 10 C.proc.pen. şi art. 5 C.pen., a condamnat pe inculpatul B.J. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a) teza II, b) şi c) C.pen. anterior – aceasta din urmă cu referire la exercitarea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială – pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată.

A făcut aplicarea art. 71 – 64 alin. 1, lit. a) teza II, b) şi c) Cod penal anterior.

În baza art. 861 alin. 1 C.pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 alin. 1 C.pen. anterior.

 În baza art. 863 alin. 1 C.pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie sa se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita la datele fixate de respectivul serviciu; - să anunţe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; - să comunice şi sa justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă; - să comunice serviciului indicat informaţii de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 404 alin. 2 C.proc.pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor 864 C.pen. anterior, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. anterior, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, în cuantum de 19.328 de lei, reprezentând obligaţia fiscală principală datorată.

În baza art. 397 C.proc.pen., art. 19 şi urm. C.proc.pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Harghita, astfel cum aceasta a fost precizată cu adresa nr. 19446/13.09.2017, şi, în consecinţă, a obligat inculpatul să plătească părţii civile dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente prejudiciului în cuantumul mai sus arătat de 19.328 de lei, calculate pentru fiecare zi de întârziere, de la data săvârşirii faptei până la data plăţii efective a recuperării prejudiciului, reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate.

În baza art. 404 alin. 4, lit. c) C.proc.pen., a menţinut sechestrul asigurator dispus prin ordonanţa nr. 414/P/2011 din 21.07.2016, emisă de procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, asupra imobilului apartament în suprafaţă de 39,51 m2, valoare impozabilă 109.521,72 lei, situat la adresa Str. xxx, numere top. xxx, până la concurenţa sumei reprezentând dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente prejudiciului în cuantumul mai sus arătat de 19.328 de lei, calculate pentru fiecare zi de întârziere, de la data săvârşirii faptei până la data plăţii efective a recuperării prejudiciului.

În baza art. 7 şi art. 21 lit. g) din Legea 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu completările şi modificările ulterioare, a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre penală, la rămânerea definitivă a acesteia, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru a se efectua menţiunile corespunzătoare.

În baza art. 4 alin. 1 din O.G. 39/2015 privind cazierul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, rap. la H.G. nr. 1000/2015 privind faptele pentru care se înscriu informaţii în cazierul fiscal al contribuabililor, a dispus comunicarea sentinţei, după rămânerea definitivă, către A.N.A.F – D.G.R.F.P Braşov – AJFP Harghita, în vederea înscrierii în cazierul fiscal al inculpatului.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 756 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, din examinarea coroborată a probelor de la dosar, prima instanţă a reţinut că inculpatul B.J. , în perioada 04.03.2009 -17.11.2010, a vândut în repetate rânduri, respectiv de 40 de ori, la S.C. R.  BRAŞOV S.A. - Punctul de lucru Miercurea-Ciuc, cantitatea totală de 31.518 kg de deşeuri metalice feroase şi neferoase, în valoare de 120.798, 40 lei, despre care a susţinut contrar realităţii că provin din „gospodăria proprie”, în realitate acestea provenind din „alte surse”, procedând astfel la ascunderea repetată a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, respectiv a impozitului pe venit în cotă de 16% în valoare de 19.328 lei, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de „evaziune fiscală”, prev. şi ped. de art.9 alin.(l) lit. a) din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin. (2) Cod penal din 1969 (40 acte materiale). Starea de fapt a fost reţinută prin coroborarea declaraţiei de recunoaştere a inculpatului dată în faţa instanţei de judecată cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv:  proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 14); proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare ( f. 17); raport de constatare tehnico-ştiinţifică de natură grafoscopică cu numărul 240.355 din 26.08.2013 (f. 122-139); raport de inspecţie fiscală parţială cu nr. 83844/31.03.2014 (f. 168-174); adeverinţe de primire şi plată emise de SC R.  Braşov SA pe numele de B.J. (f. 64-102), astfel enumerate în rechizitoriu; declaraţii martori (f. 220, 221, 222); declaraţii de învinuit (f. 112 - 113); declaraţii de inculpat (f. 115-116).

În cursul judecăţii, inculpatul a achitat suma de 19.328 de lei, echivalentă în cuantum cu obligaţia fiscală principală, neachitând însă sumele corespondente în cuantum cu obligaţiile fiscale accesorii privind dobânzile şi penalităţile de întârziere (fila 36, 37 şi 46, dosar instanţă).

În ceea ce priveşte solicitarea de achitare a inculpatului pe motivul caracterului „ambiguu” al noţiunii legale de gospodărie proprie, dincolo de consideraţiile teoretice privind cerinţele de claritate şi previzibilitate ale textului incident, instanţa a apreciat susţinerea ca nefiind fondată raportat la situaţia concretă în speţă aşa cum reiese aceasta din materialul probator al cauzei, la care inculpatul a achiesat prin recunoaşterea situaţiei de fapt, care îl indică pe acesta ca achiziţionând, nu o dată ci în repetate rânduri, nu pentru consum propriu ci în scopul declarat de revânzare la „preţ de fier vechi”, materialul ulterior valorificat direct către comercianţii de profil – aspecte care relevă pe deplin caracterul comercial al faptele sale ca fiind operaţii de interpunere în circulaţia mărfurilor pentru obţinere de profit, activitate impozabilă conform reglementărilor legale fiscale arătate în actul de sesizare a cauzei.

Cu referire la incidenţa cauzei speciale de nepedepsire, prev. de art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în forma de la data faptelor, potrivit căruia în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, iar prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar – instanţa a reţinut că aceasta este inaplicabilă situaţiei inculpatului conform dispoziţiilor prevăzute la alin. 2 al aceluiaşi articol, potrivit cărora aceasta nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. 1 – în condiţiile în care inculpatul a mai beneficiat anterior de respectiva cauză de nepedepsire, conform menţiunilor din fişa de cazier judiciar (fila 44, dosar instanţă).La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa  a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. anterior, respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau  agravează răspunderea penală.

În concret, instanţa a avut în vedere, cu precădere, că fapta inculpatului a fost comisă într-un mod care nu reflectă un pericol social deosebit (desfăşurare de simple activităţi comerciale de vânzare-cumpărare) şi fără utilizarea unor manopere deosebite (achiziţie şi depunere de produse similare cu slabă importanţă economică la agenţi economici specifici), activitate care s-a desfăşurat însă pe o perioadă mai lungă de timp, de peste un an de zile, nu în mod singular ci repetitiv, de mai multe zeci de ori, relevând obişnuinţa în practicarea lor şi caracteristica de sursă de venit pentru inculpat, determinând un prejudiciu într-un cuantum relevant pentru activitatea impozabilă a unei persoane fizice, aspecte care au fost privite prin prisma circumstanţelor personale pozitive ale inculpatului, luând totuşi în considerare antecedenţa acestuia în comiterea unor astfel de activităţi infracţionale, inculpatul fiind sancţionat administrativ în trecut pentru fapte de acelaşi gen, potrivit fişei acestuia de cazier judiciar, aflată la dosarul cauzei (dosar instanţă, fila 44) – elemente care conduc instanţa să stabilească o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege şi în modalitatea suspendării sub supraveghere pe durata minimă prevăzută de lege.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-au avut în vedere lucrările de specialitate depuse la dosar, stabilind prejudiciul în cauză, instanţa considerând astfel întemeiată şi dovedită acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă A.N.A.F – D.G.R.F.P Braşov – AJFP Harghita, urmând a constata achitat prejudiciul aferent obligaţiei fiscale principale, potrivit precizărilor exprese ale părţii civile cu adresa nr. 19446/13.09.2017 (fila 46, dosar instanţă), iar în ceea ce priveşte însă obligaţiile fiscale accesorii celor principale, rămase neachitate de inculpat, instanţa a dispus admiterea acţiunii civile astfel cum a fost modificată prin adresa respectivă, cu menţinerea în mod corespunzător a măsurilor asiguratorii luate în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul prin apărător, solicitând achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.

În motivare s-a arătat că este adevărat că a ales recunoaşterea stării de fapt, dar acest lucru nu înseamnă că a acceptat şi încadrarea juridică, în primul rând, iar în al doilea rând, trebuie stabilit dacă materialul achiziţionat provine sau nu din gospodăria proprie.

Inculpatul arată că nu a avut reprezentarea penală că dacă vinde utilaje, acestea sunt considerate deşeuri, iar în al doilea rând nu există nicio determinare juridică a noţiunii de „gospodărie proprie”, inculpatul având reprezentarea juridică că poate să declare că un utilaj care timp de 2 ani a fost în proprietate sa, acel bun provine din gospodăria proprie. Inculpatul arată că nu crede că prin deşeuri, de data asta utilaje, legiuitorul a înţeles acele utilaje agricole care după cel de al doilea război mondial de teama comuniştilor au fost îngropate sub şură ca să nu fie confiscate.

Prin urmare, atât noţiunea de deşeuri, cât şi cea de gospodărie proprie sunt noţiuni foarte largi de care nu se poate lega nicio vinovăţie de natură penală şi care să conducă la o condamnare.

Inculpatul a mai arătat că, atunci când a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a art. 297 alineatul 1 din Codul penal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea din data de 2 februarie 2016, prin care s-a decis trimiterea excepţiei de neconstituţionalitate la CCR, instanţa a reţinut unul din motivele invocate de A.B. în ridicarea excepţiei: "De asemenea, s-a susţinut că sintagma folosită de legiuitor "nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos1* este prin ea însăşi neprevizibilă, întrucât permite o marja de apreciere mult prea larga, astfel că orice act chiar dacă este îndeplinit în conformitate cu legea, poate fi apreciat ca defectuos. Făcându-se referiri la interpretarea dată în practică acestei noţiuni, s-a susţinut că modalitatea "ideală", "perfectă" de îndeplinire a unui act este cunoscută doar de procurorul de caz, care ar putea sau nu să fie împărtăşită de judecătorul cauzei, dar care nu este cunoscută de funcţionarul public însărcinat sa îndeplinească actul respectiv. Astfel, funcţionarul nu cunoaşte conduita aceasta "ideală" pe care ar trebui să o urmeze ăi căreia ar trebui să i se conformeze, dar cu toate acestea, este tras la răspundere penală pentru o faptă pedepsită extrem de grav."

Inculpatul a arătat că situaţia este asemănătoare şi în cazul său, noţiunile de "deşeuri" şi "gospodărie proprie" permit o marjă de apreciere mult prea largă/ astfel că nu poate cunoaşte exact ce anume se include în categoria de deşeuri şi în categoria bunurilor aflate în gospodăria proprie.

Se mai arată că începând din 2016, categoria de "gospodărie proprie" fusese înlocuită cu noţiunea de "proprietate personală" ce constituie o noţiune cunoscută, cuprinsă în nenumărate acte normative, deci toată lumea ştie ce anume se include în această categorie de bunuri şi ce nu.

Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 1447/96/2016 a Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv şi neagravării situaţiei în propria calea de atac, potrivit dispoziţiilor art. 417 şi art. 418 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar găseşte calea de atac declarată fondată însă pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, relativ la condamnarea inculpatului-apelant, sub aspectul comiterii infracţiunii pentru care a fost deferit justiţiei.

Pentru a face o asemenea apreciere, considerăm că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reţinute în sarcina sa, în modalitatea descrisă, iar aspectele prezentate în considerente, de instanţa de prim grad, au fost corect reţinute pe baza coroborării materialului probator administrat şi cele menţionate nu necesită prea multe adăugiri.

Aşadar, constatăm şi noi alături de instanţa de fond că în perioada 04.03.2009 -17.11.2010, inculpatul B.J. a vândut de 40 de ori, la S.C. R.  BRAŞOV S.A. - Punctul de lucru Miercurea-Ciuc, cantitatea totală de 31.518 kg de deşeuri metalice feroase şi neferoase, în valoare de 120.798, 40 lei, despre care a susţinut contrar realităţii că provin din „gospodăria proprie”, în realitate acestea provenind din „alte surse”, procedând astfel la ascunderea repetată a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, respectiv a impozitului pe venit în cotă de 16% în valoare de 19.328 lei, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de „evaziune fiscală”, prev. şi ped. de art. 9 alin. l lit. a din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (40 acte materiale). De altfel inculpatul nici nu a contestat această stare de fapt, judecata desfăşurându-se conform procedurii simplificate.

Instanţa de apel nu putea primi apărările inculpatului conform cărora bunurile predate la centrul de colectare ar fi provenit din gospodăria sa proprie având în vedere că, potrivit declaraţiilor martorilor G.S. (f. 220 dosar urmărire penală) şi P.I. (f. 221 dosar urmărire penală), o parte din bunuri au fost cumpărate de către inculpat de la cei doi la preţ de fier vechi. Din declaraţiile celor doi martori rezultă că utilajele vândute inculpatului nu mai puteau fi reparate, motiv pentru care instanţa apreciază (având în vedere şi declaraţia martorului G.S. care a arătat că inculpatul se ocupa cu achiziţionarea de fier vechi) că aceste utilaje au fost cumpărate tocmai pentru a fi revândute ca şi deşeuri la centrele de colectare. Cu privire la cele 146 de motoare electrice pretins a fi primite de la numitul H.V. ca şi garanţie în schimbul sumei de 15.000 Euro, instanţa de apel a constatat că şi acestea au fost vândute la centrul de colectare, acestea provenind de asemenea din alte surse. Instanţa de apel constată astfel că inculpatul a predat la centrul de colectare o cantitate impresionantă de deşeuri (31518 kg), acestea provenind din activităţi anterioare de comerţ.

Instanţa de apel a constatat însă că art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005 prevede că „În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”

Dispoziţiile art. 10 alin. 2 prevăd: „Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1).”

 Din fişa de cazier judiciar a inculpatului (f. 44) se constată că inculpatului i-au fost aplicate 3 amenzi administrative de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita astfel:

-Prin ordonanţa nr. 517/P din 28.03.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative de 200 lei pentru comiterea unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005;

-Prin ordonanţa nr. 175/P/2013 din 17.11.2014 s-a dispus clasarea conform art. 315 alin. 5 Cod procedură penală şi aplicarea unei amenzi administrative de 400 lei cu reţinerea art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005;

-Prin ordonanţa nr. 161/P/2013 din 15.01.2016 s-a dispus clasarea conform art. 314 Cod procedură penală şi aplicarea unei amenzi administrative de 500 lei cu reţinerea art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005;

Conform adresei emise de către partea civilă (f. 46) se constată că inculpatul a achitat prejudiciul produs în cuantum de 19.328 lei prin chitanţele nr. 1362 din 19.06.2017 şi 20100173824 din 18.06.2017.

Instanţa de apel mai constată că primul termen de judecată a avut loc la data de 20 iunie 2017.

Având în vedere cele menţionate mai sus instanţa de apel constată că prejudiciul creat a fost achitat integral până la primul termen de judecată, inculpatului nu i-a mai fost aplicată anterior comiterii prezentei infracţiuni vreo sancţiune administrativă (sancţiunile administrative aplicate fiind ulterioare comiterii prezentei infracţiuni), motiv pentru care se impune aplicarea unei amenzi administrative în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea 241/2005.

Astfel în temeiul art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedură penală raportat la art. 10 alin. 1, 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art. 91 lit. c vechiul Cod penal procesul penal va fi încetat, iar inculpatului îi va fi aplicată o sancţiune cu caracter administrativ, respectiv o amendă în cuantum de 1.000 lei, sancţiune ce va fi înscrisă în cazierul judiciar.

Cu privire la latura civilă, instanţa de apel a constatat că pretenţiile civile solicitate de către partea civilă nu au fost achitate în totalitate, nefiind achitate dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente prejudiciului în cuantum de 19.328 lei. Prin urmare vor fi menţinute dispoziţiile privitoare la latura civilă din hotărârea atacată, urmând a fi menţinută şi dispoziţiile referitoare la menţinerea sechestrului asigurator.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de apelantul – inculpat B.J.  împotriva sentinţei penale nr. 144 din 27 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. 1447/96/2016 şi s-a dispus în sensul celor mai susmenţionate.

Pornind de la soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel în cuantum de 100 lei au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare