Respinge plângerea de anulare proces verbal de contravenţie

Constată că, prin cererea înregistrată la Judecătoria Lipova, în data de 20.01.2015, petentul B T, în contradictoriu cu Inspectoratul Judeţean de Poliţie A, a solicitat anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CP nr. X, din data de 10.01.2015.

Petentul a precizat că îşi întemeiază prezenta plângere pe următoarele considerente de fapt şi de drept: în fapt, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei atacat, i s-a aplicat petentului sancţiunea amenzii contravenţionale pe considerentul că ar fi condus autoturismul având o alcoolemie de 0,18 la mie.

Petentul a arătat că, în privinţa aspectelor de drept substanţial, susţine că aplicarea sancţiunilor contravenţionale este nelegală, neputându-se reţine în sarcina sa săvârşirea cu vinovăţie a faptei contravenţionale.

Invederează dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora „constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie…” .

Se invederează de către petent că în mod nelegal i s-a aplicat sancţiunea contravenţională pe considerentul că ar fi săvârşit fapta contravenţională, această constatare a agentului constatator fiind una nereală, în condiţiile în care petentul nu a săvârşit această contravenţie.

De asemenea, s-a menţionat de către petent că, în ceea ce priveşte dovada săvârşirii faptei contravenţionale, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-au cristalizat trei criterii pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul penal al articolului 6 din CEDO şi anume: a) calificarea din dreptul statului în cauză; b) natura faptei incriminate; c) natura şi gradul de severitate al sancţiunii, aceste trei criterii fiind alternative.

Astfel, petentul invederează că s-a reţinut că, în materie contravenţională, potrivit practicii CEDO (cauza Anghel ca. România), petentului fiindu-i recunoscute garanţiile procedurale instituite de paragraful nr. 2 al art. 6 din C.E.D.O., în sensul că în favoarea acestuia operează prezumţia de nevinovăţie, procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nefăcând prin sine însuşi dovada săvârşirii faptei contravenţionale, asistând astfel la răsturnarea sarcinii probei, revenind organului din care face parte agentul constatator care a aplicat sancţiunea, să dovedească faptul că sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii contravenţionale, pe cale de consecinţă, să răstoarne prezumţia de nevinovăţie care operează în favoarea contravenientului iar, în măsura în care intimata nu va face dovada legalităţii aplicării sancţiunii contravenţionale, se impune anularea procesului verbal de contravenţie.

Petentul a solicitat instanţei să dispună intimatului să depună la dosar, dovada omologării aparatului etilotest menţionat în cuprinsul procesului verbal.

În drept, art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CP nr. X din data de 10.01.2015, apreciind pe fond, că motivele invederate de către petent sunt neîntemeiate, acesta făcându-se vinovat de contravenţia reţinută în sarcina sa prin procesul verbal, din probele reţinute la dosar, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realităţii, respectiv că a condus autoturismul marca Opel, având nr. de înmatriculare XX-XX-XXX, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, cu o îmbibaţie alcoolică de 0,18 mg/l alcool pur în aerul expirat. Intimatul apreciază că, din probele administrate la dosar, nu se poate reţine netemeinicia procesului verbal. De asemenea, intimatul precizează faptul că petentul a avut un comportament sfidător faţă de organele de poliţie.

Intimatul a făcut trimitere la dispoziţiile deciziei nr. 580/2008, pronunţată de Curtea Constituţională, potrivit cărora instanţa” …este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă, iar nu celui care a întocmit proces-verbal de contravenţie”.

Intimatul învederează instanţei că abaterea săvârşită de către petent a fost constatată la faţa locului personal de către agentul de poliţie legal abilitat în acest sens, acesta percepând în timp real abaterea săvârşită prin propriile simţuri (ex propriis sensibus), dar şi cu ajutorul etilotestului Drager (seria XXX – 0121, Test nr. 00142 din 10.01.2015, orele 00.59), aşa cum reiese şi din actele dosarului şi din cele consemnate în procesul verbal.

 Se învederează de către petent că procesul verbal de contravenţie, fiind un act întocmit de un agent aflat în exerciţiul funcţiunii, solicită recunoaşterea valorii probatorii a înscrisului care constată starea de fapt, beneficiind de prezumţiile de legalitate, autenticitate şi veridicitate, având forţă probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma „ad validitatem”, cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond, în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.

Intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată , având în vedere că fapta petentului a existat şi este încadrată corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic, cât şi legal întocmit. Totodată, a solicitat şi încuviinţarea de către instanţă a probei cu înscrisurile depuse de la dosar, să o considere utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei. Gravitatea conducerii pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice impune măsuri adecvate pentru apărarea valorilor angajate în traficul rutier iar sancţiunea a fost aplicată de agentul intimatului în condiţiile şi în temeiul legii. Legiuitorul a înţeles să sancţioneze conducerea de autovehicule sub influenţa băuturilor alcoolice, indiferent de cantitatea de alcool consumată de către conducătorii auto şi de o eventuală limită inferioară a alcoolemiei, potrivit art. 102, alin. 3 lit. a din OUG nr. 195/2002.

Intimatul a apreciat că a conduce un autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, oricât de mic ar fi gradul de intoxicaţie alcoolică a făptuitorului, justifică restrângerea dreptului şi a libertăţii de a conduce vehicule pe drumurile publice ori fapta fiind corect şi complet caracterizată, iar sancţiunea fiind întemeiată pe fapta săvârşită, nu se poate vorbi de anularea procesului verbal de contravenţie câtă vreme prin fapta sa, petentul fiind sub influenţa alcoolului a pus în pericol viaţa, integritatea corporală şi bunurile celorlalţi participanţi la traficul rutier.

Referindu-se la proporţionalitatea sancţiunii, în raport de legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, instanţa urmează a aprecia ca fiind justificat cuantumul sancţiunii aplicate, sancţiunea trebuind să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte  date înscrise în procesul verbal. Fapta petentului denotă o atitudine de indiferenţă faţă de dispoziţiile legale care sunt menite a proteja atât pe cel care conduce un autoturism, cât şi pe ceilalţi participanţi la trafic. Petentul putea evita cu foarte mare uşurinţă această situaţie dacă ar fi dat dovadă de mai multă responsabilitate sau de mai puţină nepăsare faţă de regulile de circulaţie, culpa sa fiind integrală în producerea acestui accident.

Faţă de aceste considerente, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea actului de sancţionare.

În temeiul art. 223 din noul Cod de procedură civilă, cauza se poate judeca şi în lipsa petentului.

Prin note de şedinţă, depuse la data de 11 mai 2015, intimatul a precizat, cu privire la solicitarea instanţei de a comunica data omologării aparatului etilotest Drager seria XXX – 0121 şi buletinul de verificare metrologică al acestui aparat că, în cauză, constatarea poliţistului rutier a vizat strict stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat, conform prevederilor art. 88 alin. 3 şi art. 109 alin. 2 rap. la art. 6 pct. 19 din OUG 195/2002 iar, potrivit normelor rutiere astfel de constatări se fac de către poliţia rutieră cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, nefiind necesară utilizarea unor mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic. Potrivit art. 6 pct. 19, prin mijloc tehnic certificat, se înţelege dispozitivul care dovedeşte consumul de substanţe psihoactive ori prezenţa în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulaţie.

Intimatul a făcut precizarea că, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (1) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 „conducătorului de autovehicul sau tramvai, testat cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, i se reţine permisul de conducere dacă valoarea concentraţiei este de cel mult 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulaţie, dacă nu doreşte recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, în condiţiile art. 194 alin. (1).

 S-a invederat de către intimat faptul că, la momentul controlului, petentul nu a făcut obiecţiuni, nu a dorit testarea cu un alt etilotest, afirmând că agentul …”le-a cumpărat din piaţă” şi nu a dorit recoltarea de probe biologice. Forţa probantă a procesului verbal nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumţia de legalitate a actului întocmit  de un agent al statului, ci şi din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de rezultatul testării cu etilotestul.

Din probele administrate în cauză  instanţa reţine în fapt următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria XX nr. X/10.01.2015 emis de intimat, petentul B T  a fost sancţionat contravenţional, în baza art.102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 cu suma de 877,5 lei  amendă contravenţională,  9 puncte penalizare şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere  pe următoarele considerente: la data de 10.01.2015, orele 00:50 pe DJ 708 Miniş, petentul  a condus autoturismul marca Opel  cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX , aflându-se singur în autoturism în momentul controlului, având o alcoolemie de 0,18mg/l alcool pur în aerul expirat, fiind testat cu aparatul etilotest marca Drager  seria XXX -0121, poziţia 142.

Procesul-verbal de contravenţie conţine condiţiile de fond şi formă prev. de art. 16 alin. 1, 7 şi art. 17 din OG 2/200.

Intimatul IPJ A a dovedit printr-un mijloc certificat, săvârşirea  contravenţiei prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG195/2002 de către petent, iar  procesul-verbal de contravenţie se bucură de prezumţiile de autenticitate şi veridicitate până la proba contrară a înscrierii în fals, iar petentul nu a făcut dovada contrarie.

Prin analizarea normei sancţionatorii, respectiv art. 102 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 putem observă că legiuitorul nu a condiţionat existenţa faptei contravenţionale de o anumită valoare a concentraţiei vaporilor de alcool în aerul alveolar sau în sânge, existând o trimitere doar la limita care determină existenţa unei infracţiuni, în acest sens, orice valoare cuprinsă între 0 şi 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, constituie contravenţie, încadrându-se în cerinţa ca subiectul să fie „sub influenţa băuturilor alcoolice”.

Potrivit art. 88 alin. 3 din OUG 195/2002  „ Stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat sau testarea preliminară a prezenţei în organism a unor substanţe psihoactive se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate”, iar aliniatul 4 a aceluiaşi articol  „ Stabilirea concentraţiei de alcool în aerul expirat se face de către poliţia rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic”.

În acest sens, în cuprinsul art. 88 din actul normativ menţionat mai sus se regăseşte posibilitatea utilizării a două tipuri de mijloace tehnice, fără ca legiuitorul să facă o distincţie între acestea din punct de vedere al valorii probatorii, stabilirea existenţei infracţiunii urmând a se face, indiferent de mijlocul tehnic utilizat, prin analiza probei de sânge.

 Astfel potrivit dispoziţiilor art. 88 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabilirea prezenţei alcoolului în aerul expirat se face de către poliţia rutieră cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate.

Potrivit art. 6 pct. 19 din acelaşi act normativ, prin mijloc tehnic certificat se înţelege dispozitivul care dovedeşte consumul de substanţe psihoactive ori prezenţa în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulaţie.

În aceiaşi context, la art. 109 alin. (2) din actul normativ mai sus menţionat, se prevede că, fapta contravenţională poate fi constatată de către poliţistul rutier cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (1) din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 „conducătorului de autovehicul sau tramvai, testat cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, i se retine permisul de conducere dacă valoarea concentraţiei este de cel mult 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulaţie, dacă nu doreşte recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condiţiile stabilite la art. 194 alin. 1.

Având în vedere această stare de fapt, instanţa, în baza art. 34 alin.1 din OUG195/2002 va respinge plângerea formulată de petentul B T,  domiciliat în comuna P,  jud. A, în contradictoriu cu intimatul IPJ A, împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CP nr. X/10.01.2015 emis de intimat pentru anulare  proces-verbal de contravenţie, văzând că procesul-verbal de contravenţie este temeinic şi legal, în cauză nefiind incidente motive de nulitate a procesului – verbal de contravenţie, contravenţia fiind constatată cu un mijloc tehnic certificat,  sancţiunea  aplicată  fiind proporţională cu gradul social de pericol social al faptei săvârşite,  aducându-se o atingere majoră  valorilor sociale ocrotite de lege, fapta săvârşită de petent fiind de o gravitate ridicată,  petentul conducând sub influenţa băuturilor alcoolice.

Va menţine procesul-verbal antemenţionat.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea formulată de petentul B T,  domiciliat în comuna P,  jud. A, în contradictoriu cu intimatul IPJ A, împotriva procesului-verbal de contravenţie seria XX nr. X/10.01.2015 emis de intimat pentru anulare  proces-verbal de contravenţie.

Menţine procesul-verbal antemenţionat.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.

În baza art. 425 alin. ultim Cod procedură civilă, în cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Lipova.

Domenii speta

Spete similare