Pretenţii

Decizie 3C din 08.01.2010


Tribunalul ,deliberând asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sibiu sub dosar nr.8642/306/2008 din data de 20 noiembrie 2008 reclamantul prin mandatar a solicitat în contradictoriu  cu pârâta S.C. şi SRL obligarea pârâtei la plata sumei de 16.155 lei, reprezentând daune,a sumei de 199,60 lei reprezentând valoare transport epavă şi a sumei de 124,95 lei  deviz estimativ, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Sibiu în dosar nr. 8642/306/2008, prin sentinţa civilă nr.4432 din 18.06.2009 a admis excepţia prematurităţii formulării acţiunii comerciale şi a respins acţiunea reclamantului.

Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa de fond a reţinut că natura cauzei este una comercială pentru care dispoziţiile art.7201 Cod procedură civilă sunt imperative şi prealabile sesizării instanţei.

Împotriva acestei hotărâri în termenul legal prevăzut de art.301 Cod procedură civilă a declarat recurs reclamantul prin mandatar solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei în întregime  şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea recursului recurentul reclamant susţine că natura cauzei este una civilă şi nu comercială, cadru procesual fiind stabilit de reclamant în conformitate cu dispoziţiile art.112 pct.3C.p.civ.

În cel de-al doilea rând excepţia a fost ridicată de pârât după 7 termene, deşi acesta a formulat întâmpinare,invocând alte excepţii.

Examinând recursul reclamantului prin prisma criticilor invocate,precum şi din oficiu,potrivit dispoziţiilor art.3041 Cod procedură civilă constată recursul nefundat pentru considerentele ce vor urma :

Ceea ce susţine recurentul în motivele de recurs în legătura cu natura cauzei şi legat de aceasta competenţa de soluţionare ,excepţie invocată de recurent la fond după 7 termene, vine în contradicţie  cu propria motivare din acţiune în care arată că vinovat de producerea pagubei a fost un prepus al pârâtei şi că în baza asigurării obligatorii a fost despăgubit  până la limita sumei de daună totală, diferenţa prejudiciului fiind de 16 479,55 lei, sumă pe care  o solicită prin cererea de daune în judecată,societăţii comitente.

Legiuitorul român a voit să supună legilor comerciale  nu numai obligaţiile izvorâte din acte comerciale ,ci şi pe cele izvorâte  din fapte juridice  licite sau ilicite săvârşite de comerciant în legătură cu activitatea lor comercială.

Spre deosebire de actele de comerţ obiective conexe, care sunt accesorii cu un alt act de comerţ obiectiv principal, cele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art.4 Cod comercial sunt accesorii faţă de exercitarea activităţii comerciantului în ansamblu ei,iar conexiunea cu această activate este prezumată de acest text.

Faţă de aceste considerente instanţa de fond a concluzionat corect că obligaţia comerciantului derivă din săvârşirea unei fapte ilicite de către prepusul său, obligaţie ce are caracter comercial, întrucât fapta ilicită are legătură  cu actele şi operaţiunile legate de activitatea  pe care societatea pârâtă o exercită ca profesiune.

Concluzionând, litigiul are natură comercială, soluţionarea  lui fiind supusă regulilor Cod procedură civilă,cap. XIV pentru care potrivit art.7201 Cod procedură civilă concilierea directă este prealabilă şi obligatorie, neefectuarea ei constituind un fine de neprimire al cererii de chemare în judecată pe temeiul art.7201alin 1 şi 5 Cod procedură civilă raportat la art.109 alin 2 Cod procedură civilă.

Înscrisul intitulat „notificare”fila 28 care poartă antetul Biroul Executorului Cârjă Ispas-Sibiu ,dosar nr.69/21.08.2008 nu îndeplineşte cerinţele art.7201 alin 2 şi 3 Cod procedură civilă.

În aceste condiţii soluţia instanţei de fond este una legată, considerent pentru care în temeiul dispoziţiilor  art.312 Cod procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul recurs, de către intimat în sumă de 1500 lei, justificate cu actele de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

 D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul  prin mandatar cu dom. în Sibiu, împotriva sentinţei civile nr.4432/18.06.2009, pronunţată de Judecătoria  Sibiu în dosar nr. 8642/306/2008 pe care o menţine.

Obligă recurentul să plătească intimatului SC SRL suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică,azi  8 ianuarie 2010.