Unitate naturală infracţională. Elemente de diferenţiere faţă de concursul de infracţiuni şi infracţiunea continuată

 Unitate naturală infracţională. Elemente de diferenţiere faţă de concursul de infracţiuni şi infracţiunea continuată

 Prin sentinţa penală nr. 555/24 februarie 2005, Judecătoria Braşov l-a condamnat pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 şi art. 37 lit.a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin1, 209 alin.1 lit.g, i, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal şi tentativă la furt calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.g, i , cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.

 Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 9/10 iulie 2004, inculpatul a escaladat gardul service-ului aparţinând părţii vătămate SC “A.I.” SRL Braşov, după care a forţat uşa metalică de acces şi a pătruns în incinta unităţii. A spart geamul portierei unui autoturism şi a încercat să sustragă radiocasetofonul, dar nereuşind decât să-l deterioreze a renunţat şi a sustras patru anvelope, fiind surprins la ieşirea din unitate de angajaţii unei firme de pază.

 Deşi inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru o infracţiune de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.g, i, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, prin încheierea din 9 februarie 2005 instanţa a admis cererea de extindere a procesului penal  formulată de procuror şi pentru  infracţiunea de tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 208  alin.1, 209 lit.g, i, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal, pentru care  procurorul a pus în mişcare oral acţiunea penală, punând în discuţie schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni de  furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g, i , cu aplicarea art. 41 alin. 2  şi art. 37 lit. a Cod penal.

 Prin sentinţă, instanţa a şi schimbat încadrarea juridică potrivit  celor de mai sus, motivând că inculpatul a avut reprezentarea că bunurile  sustrase şi cel pe care a încercat dar nu a reuşit să-l sustragă aparţin  unor patrimonii diferite, astfel că tentativa este absorbită în infracţiunea continuată.

 Prin decizia penală nr. 298/24 mai 2005, Tribunalul Braşov a admis apelul  declarat de inculpat împotriva sentinţei de mai sus, pe care a desfiinţat-o cu privire la individualizarea pedepsei accesorii, înlăturând interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit.d Cod penal, motivând că infracţiunea de furt nu  este de natură a-l decade pe inculpat din drepturile părinteşti, astfel cum  a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 28  septembrie 2004 în cazul Sabou şi Pârcălab contra România.

 Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei, motivând că prejudiciul a fost recuperat şi că a avut o atitudine sinceră, ajutând organele judiciare pentru aflarea adevărului.

 Recursul este fondat, dar pentru alte motive decât cele invocate.

 Astfel, deşi ambele instanţe de fond au reţinut corect starea de fapt, încadrarea juridică dată faptei inculpatului este greşită.

 Împrejurarea că inculpatul a pătruns într-o unitate service, având astfel  reprezentarea că autoturismul din care a încercat să sustragă  radiocasetofonul aparţine altei persoane decât unităţii căreia i-a sustras patru anvelope, nu constituie un argument pentru a încadra cele două acte materiale într-un concurs de infracţiuni, astfel cum a solicitat iniţial  procurorul, ori într-o unitate legală infracţională sub forma infracţiunii  continuate de furt cu două acte materiale.

 Este evident că, din momentul pătrunderii în incinta unităţii parte vătămată, inculpatul a desfăşurat o singură activitate, nefiind posibilă o  disociere în timp a actelor sale. Or, potrivit art. 41 alin.2 Cod penal, pentru  a fi în prezenţa unei infracţiuni continuate, în speţă de furt, acţiunile  trebuie săvârşite la intervale de timp diferite şi în baza unei rezoluţii  infracţionale unice. Dacă intervalul de timp dintre acţiunile săvârşite este prea mare, nu se mai poate vorbi de o singură rezoluţie, caz în care suntem în prezenţa unui concurs de infracţiuni, iar dacă  este foarte mic ele constituie o singură infracţiune sub forma unităţii  naturale. În cazul infracţiunilor contra patrimoniului, cum este cazul  infracţiunii de furt, nu are relevanţă, sub aspectul  încadrării juridice, faptul că, în acelaşi timp şi loc, sunt sustrase bunuri din patrimonii diferite, excepţie făcând numai infracţiunile de tâlhărie şi piraterie în cazul cărora există în concurs atâtea infracţiuni câte persoane sunt  agresate pentru sustragerea bunurilor.

 Aşa fiind, în baza art. 334 Cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică din infracţiunile de furt şi tentativă la furt într-o singură infracţiune de furt calificat.

Domenii speta

Spete similare