Dobanzi comerciale. Titlu executoriu. Inadmisibilitate.

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA NR. 17/R/2010DOSAR NR.7162/278/2009

Şedinţa publică din 4 ianuarie 2010

PREŞEDINTE………………….. - judecător

………………….. - judecător

………………….. -judecător

………………….. - grefier

Pe rol fiind judecarea recursului comercial formulat de catre reclamanta  SC … impotriva sentintei civile nr. 5080/23.10.2009 pronuntata de Judecatoria  Petroşani in dosarul nr.7162/278/2009 (judecător P.E.).

La apelul nominal  facut in sedinta publica nu s-a prezentat nici una din părţi.

Procedura de citare a fost  completa.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a reţinut-o în pronunţare.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de faţă constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroşani sub nr. 7162/278/2009 reclamanta SC ……. a chemat în judecată pe pârâtul E.D., solicitând obligarea acestuia  la plata sumei de 7,90 lei, reprezentând dobânzi comerciale aferente facturilor emise pentru perioada pentru care a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 2724/2008 a Judecătoriei Petroşani în dosarul nr. 4949/97/2007, calculate de la data pronunţării sentinţei.

S-au solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat că a furnizat pârâtului apa necesară consumului casnic, însă acesta a refuzat să plătească contravaloarea acesteia.

Acţiunea reclamantei a fost întemeiată pe disp.art.3 din OG nr. 9/2000, art.1 respectiv art.7201 şi art. 7203 din codul de procedură civilă, art.969 şi art.1073 Cod civil, art.36, 43, 56 Cod comercial.

Pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la proces.

Prin sentinţa civilă nr. 5080/2009 Judecătoria Petroşani a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. ………împotriva pârâtului E.D.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta nu a depus la dosarul cauzei modul de calcul al facturilor emise pe  numele pârâtului. A depus un înscris denumit mod de calcul, dar acesta nu a fost reţinut ca fiind modul de calcul al  facturilor.

Având în vedere dispoziţiile art. 46 C.com, potrivit cărora obligaţiunile comerciale se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate de debitor, instanţa a constatat că facturile anexate cererii de chemare în judecată nu au fost acceptate de pârât prin semnarea lor.

Potrivit art. 42 alin5 din Legea nr. 51/2006 determinarea consumurilor de utilităţi publice în vederea facturării se face prin măsurare directă cu ajutorul sistemelor de măsurare-înregistrare, care se montează pe branşamentul care deserveşte fiecare utilizator individual sau colectiv, in punctul de delimitare a instalaţiilor, indiferent de serviciu, operator sau utilizator, iar potrivit alin.6 al aceluiaşi articol, în cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de utilităţi în vederea contractării şi facturării individuale se realizează în funcţie de sistemul de distribuţie adoptat, fie prin contoare individuale montate la intrarea in fiecare apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei orizontale, fie cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor de consum aferente fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie, în cazul distribuţiei verticale.

Potrivit dispoziţiilor art.36 alin1, lit.c din Legea nr.51/2006 operatorul de utilităţi publice are obligaţia principală de a asigura montarea, funcţionarea şi verificarea metrologică a echipamentelor de măsurare a consumului la branşamentul utilizatorului, în conformitate cu normele tehnice în vigoare, astfel încât a constatat că nu se poate reţine în sarcina pârâtului  neîndeplinirea vreunei obligaţii. S-a mai arătat că potrivit art.1169-1170 C.civil cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească iar potrivit art.129 alin.1, teza finală C.pr.civ, părţile au obligaţia să-şi probeze pretenţiile şi apărările.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen şi motivat reclamanta SC Apa Serv Valea Jiului SA, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii sale, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în fond şi recurs.

Se motivează în recurs că instanţa de fond a fost în eroare atunci când a respins cererea deoarece reclamanta nu a solicitat contravaloarea utilităţilor, ci obligarea la plata dobânzilor comerciale pentru debitul de 62,98 lei la plata căruia pârâtul fusese obligat prin sentinţa civilă nr.2724/2008. că prima instanţă nu şi-a exercitat rolul activ, nesolicitând probe suplimentare, dacă a apreciat ca nesatisfăcător modul de calcul prezentat de reclamantă.

Recurenta şi-a întemeiat cererea pe disp.art.304 pct.8, 9 C.pr.civ.

Intimatul pârât nu a depus întâmpinare.

Examinând sentinţa atacată atât sub aspectul susţinerilor din motivele de recurs, cât şi din oficiu în baza art.304/1 Cod Procedură Civilă, Tribunalul constată următoarele:

Recursul este nefondat, Tribunalul apreciind că prima instanţă a dat o dezlegare justă cauzei, respingând acţiunea reclamantei, chiar dacă în considerentele sale nu se referă la dobânzile comerciale solicitate de reclamantă, ci la contravaloarea utilităţilor facturate, încălcând astfel disp.art.304 pct.7 C.pr.civ.

Disp.art.312 C.pr.civ nu se referă decât la situaţiile în care instanţa de recurs constată că hotărârea (dispozitivul) instanţei de fond este necesar a fi modificat, nu şi la situaţiile în care acest dispozitiv este corect, însă motivarea în fapt şi în drept a primei instanţe este deficitară. Prin urmare Tribunalul va înlocui motivarea primei instanţe.

Astfel, se constată că prin sentinţa civilă nr.2724/14.05.2008 pronunţată de Judecătoria Petroşani în dosarul nr.4649/97/2007 s-a dispus obligarea pârâtului E.D. la plata la plata sumei de 62,98 lei contravaloarea apei potabile livrate şi neachitate şi 9,13 lei dobânzi comerciale.

Obiectul acţiunii de faţă îl constituie obligarea pârâtului la plata sumei de 7,90 lei, reprezentând dobânzi comerciale aferente debitului principal care a fost stabilit prin sentinţa susmenţionată, calculate însă de la data pronunţării sentinţei 14.05.2008.

Tribunalul apreciază că în condiţiile în care reclamanta a obţinut deja un titlu executoriu asupra debitului principal şi dobânzilor comerciale, aceasta trebuia să-l pună în executare, nu să aştepte mai mult de un an pentru a solicita în continuare alte dobânzi comerciale. Neprocedând la punerea în executare, şi preferând să formuleze o nouă acţiune aceasta şi-a exercitat abuziv drepturile procesuale. Acţiunea acesteia este deci neîntemeiată.

Oricum calculul depus de reclamantă se referă la perioada 01.10.2007-30.06.2009, pornind de la o altă bază de calcul respectiv 66,73 lei din care se arată că pârâtul achitase 16,35 lei, rămânând neachitată suma de 50,38 lei din debitul principal, însă niciuna dintre aceste două sume nu coincide cu cea stabilită prin sentinţa anterioară.

Prin urmare, în baza art.312 Cod Procedură Civilă se va respinge recursul de faţă ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de către reclamanta  SC …. impotriva sentintei civile nr. 5080/2009 pronuntata de Judecatoria  Petroşani, judeţul Hunedoara.

IREVOCABILA.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 04.01.2010.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

……………… ………………….. …………………

Incetat activitatea

Preşedinte Tribunal,

………………..

GREFIER

……………

4 ex.IAC/LR

25.02.2010

Jud fond PEE

Domenii speta

Spete similare