Fond funciar. Punere in posesie.Obligare la daune

Pe rol  fiind judecarea recursului civil declarat de pârâţii COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR P. şi S.N.  în calitate de  PRIMAR al comunei P. împotriva sentinţei civile nr.738/15.05.2009 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr. 16/277/2009,  având ca obiect fond funciar şi daune interese în contradictoriu cu reclamantul M.C.

Prezenţa şi dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11.01.2010 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta ,când pentru a da posibilitatea recurenţilor să depună la dosar note de concluzii scris s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, deliberând astfel :

T R I B U N A L U L

Asupra prezentului recurs civil.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr. 16/277/2009 reclamantul M.C., a chemat în judecată Comisia Locală P. de aplicare a legilor fondului funciar şi pe Primarul comunei P., solicitând instanţei obligarea acestora la daune interese pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligaţiei de punere în posesie instituită prin sentinţa civilă nr.143/11.02.2008 a Judecătoriei Pătârlagele. Solicită de asemenea obligarea pârâţilor la plata de daune cominatorii pe perioada de când sentinţa menţionată a rămas irevocabilă şi până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei de punere în posesie.

În motivarea cererii reclamantul arată că i s-a eliberat titlul de proprietate nr.58304/79 din 01.03.2004 în care figurează înscrisă şi suprafaţa de 15200 m.p. livadă, pe raza comunei P.. Cu toate acestea, Comisia Locală de fond funciar şi Preşedintele acestei comisii nu au procedat la punerea efectivă în posesie a reclamantului pentru terenul menţionat, privându-l astfel de exercitarea atributelor ce decurg din dreptul de proprietate şi în special acela de a beneficia de recoltele de pe acel teren.

Prin sentinţa civilă nr.143/11.02.2008, Judecătoria Pătârlagele a obligat pârâţii Comisia Locală P. şi pe Preşedintele acestei comisii, Primarul comunei P., să pună efectiv în posesie pe reclamant pe toate terenurile cuprinse în titlul de proprietate menţionat, respectând întocmai suprafeţele şi amplasamentul terenurilor şi să întocmească proces-verbal de punere în posesie, conform dispoziţiilor art.34 din HG nr.890/2005.

Sentinţa a rămas irevocabilă prin decizia nr.653/24.09.2008 a Tribunalului Buzău, care a respins ca nefundat recursul Comisiei Locale P.

Cu toate acestea nici până la data promovării acţiunii nu s-a efectuat punerea in posesie a reclamantului, cauzându-i-se prejudicii materiale constând în contravaloarea recoltelor de care nu a beneficiat de pe terenul respectiv.

Solicită reclamantul daune interese în sumă de 15000 lei şi anume, câte 3000 lei pe an pentru o perioadă de 5 ani de la data eliberării titlului de proprietate şi până în prezent.

A depus la dosar copia sentinţei civile nr.143/2008 a Judecătoriei Pătârlagele, copia deciziei civile nr.653/24.09.2008 a Tribunalului Buzău şi un set de înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 27.02.2009 pârâţii, prin apărător, au ridicat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada ce excede celei de 3 ani calculată în raport cu data introducerii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului comunei P. în privinţa daunelor interese şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale P. în privinţa daunelor cominatorii.

Excepţiile au fost unite cu fondul, prin încheierea din data de 27.02.2009.

Pe fondul cauzei s-au administrat probatorii, în sensul că, reclamantul a depus la dosar un calcul cu privire la producţia medie ce ar fi putut fi realizată pe suprafaţa de 15200 m.p. teren livadă pe perioada de 5 ani, iar la solicitarea instanţei, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Buzău, a comunicat date statistice privind media anuală a recoltei de mere şi fân, pe terenurile ce au aparţinut fostei SCPP C. – Ferma Tega in perioada anilor 2004-2008.

Pârâta Comisia Locală P. a depus la dosar înscrisuri arătând că s-a încercat punerea în posesie a reclamantului, însă nu s-a putut realiza acest lucru pentru că acesta fie a formulat obiecţiuni de fiecare dată, fie nu s-a prezentat.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, prin sentinţa civilă nr. 738 din 15.05.2009 Judecătoria Pătârlagele a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului comunei P., unită cu fondul la data de 27.02.2009; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale P., în privinţa daunelor cominatorii; a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în privinţa daunelor interese, pentru perioada ce excede celei de 3 ani anterioară promovării acţiunii.

S-a admis în parte acţiunea civilă având ca obiect daune cominatorii şi daune interese,  formulată de reclamantul M.C., în contradictoriu cu pârâţii COMISIA LOCALĂ P. de aplicare a legilor fondului funciar şi S.N. - în calitate de primar al comunei P., judeţul Buzău şi a obligat pe pârâţii Comisia Locală P. de aplicare a legilor fondului funciar şi Primarul comunei P., în calitate de preşedinte al acestei comisii, să plătească, în solidar reclamantului suma de 9000 lei daune interese pentru prejudiciul cauzat, prin neexecutarea  obligaţiei de punere în posesie pe terenul de 15200 m.p. livadă, aferent perioadei 07.01.2006 – 07.01.2009 (data introducerii acţiunii).

A fost obligat pârâtul Primarul comunei P. la daune cominatorii, în cuantum de 50 lei pe zi de la data rămânerii irevocabile a sentinţei civile nr.143/11.02.2008 (24.09.2008) şi până la îndeplinirea efectivă a obligaţiilor instituite prin sentinţa menţionată şi a fost respins capătul de cerere privind obligarea Comisiei Locale P. la daune cominatorii, fiind obligaţi pârâţii, în solidar, la 632,26 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie:

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului comunei P., în privinţa daunelor interese, instanţa fondului a apreciat că aceasta nu este întemeiată întrucât, reclamantul solicită despăgubiri atât de la Comisia Locală P. de fond funciar, cât şi de la Primarul comunei P., în calitate de Preşedinte al acestei comisii, deoarece aceştia sunt debitorii obligaţiei de punere în posesie instituite prin sentinţa civilă nr.143/11.02.2008.

Într-adevăr, din dispozitivul sentinţei menţionate rezultă că instanţa a obligat pe pârâţii Comisia Locală P. şi pe Preşedintele acestei comisii – Primarul comunei P., să pună efectiv în posesie pe reclamant pe terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr.58304/79 din 01.03.2004 (inclusiv pentru suprafaţa de 15200 m.p. livadă arătată în acţiunea de faţă).

În atare situaţie, pârâtul Primarul comunei P. are calitate procesuală pasivă decurgând din obligaţia instituită în sarcina sa prin sentinţa menţionată.

Pentru aceste motive s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului comunei P. ca fiind neîntemeiată.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Locală P. în privinţa daunelor cominatorii, a fost admisă întrucât, chiar dacă obligaţia de punere în posesie este stabilită în sarcina Comisiei de fond funciar şi a Primarului ca Preşedinte al acestei comisii, textul art.64 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicată dispune că „Primarul va fi obligat să execute deîndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere anume stabilite de instanţă”.

În consecinţă, s-a respins capătul de cerere privind obligarea Comisiei Locale P. la daune cominatorii, aceasta neavând calitate procesuală pasivă.

În privinţa excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru daunele interese, instanţa a reţinut că, fiind vorba de o acţiune având un obiect patrimonial, aceasta este prescriptibilă în termenul general de 3 ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripţia extinctivă.

În consecinţă, a admis excepţia şi a constatat prescripţia dreptului la acţiune în privinţa daunelor interese pentru perioada ce excede celei de 3 ani anterioară promovării acţiunii.

Pentru perioada de 3 ani calculată de la data introducerii acţiunii şi anume, 07.01.2006 – 07.01.2009,  instanţa fondului a apreciat că reclamantul se găseşte în termenul de prescripţie, iar pe fond, cererea de obligare a pârâţilor la daune interese este întemeiată, după cum urmează.

Reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr.58304/79 din 01.03.2004, în care figurează înscrisă şi suprafaţa de 15200 m.p. livadă pe raza comunei P., satul T. Cu toate acestea reclamantul nu a beneficiat de punerea în posesie, de atribuirea efectivă a terenului, pentru ca în calitate de proprietar să se bucure de toate atributele conferite de acest drept, inclusiv de cel de a culege fructele de pe respectivul teren. Deşi a insistat în numeroase rânduri, reclamantul nu a obţinut punerea în posesie. Mai mult decât atât, prin sentinţa civilă nr.143/11,02.2008, Comisia Locală P. şi Preşedintele acestei comisii – Primarul comunei P., au fost obligaţi să pună efectiv în posesie pe reclamant pe toate terenurile cuprinse în titlul de proprietate, respectând întocmai suprafaţa şi amplasamentul terenurilor înscrise în acest titlu. Sentinţa a rămas irevocabilă la data de 24.09.2008 prin decizia civilă nr.653/2008 a Tribunalului Buzău.

Oricum, obligaţia nu s-a instituit de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, ci a existat în virtutea legii, pârâţii fiind obligaţi în punerea în aplicare a legilor fondului funciar, să efectueze punerea în posesie în cel mai scurt timp a persoanei îndreptăţită, în speţă a reclamantului.

 Neprocedând astfel, este indubitabil că reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu efectiv constând în lipsa de folosinţă a terenului şi contravaloarea recoltei ce ar fi putut fi obţinută de pe acel teren.

Reclamantul solicită suma de 3000 lei pe an pentru repararea prejudiciului material cauzat.

A apreciat instanţa fondului că deşi nu s-au putut administra probe concludente asupra acestui prejudiciu întrucât pe bună dreptate reclamantul a arătat că nu poate efectua o expertiză deoarece nu cunoaşte efectiv amplasamentul pe care ar urma să fie pus în posesie, din datele comunicate de Direcţia pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală Buzău se reţine că în orice situaţie, contravaloarea recoltei de mere pe suprafaţa de 15200 m.p. nu ar putea fi mai mică de 3000 lei pe an, suma solicitată de către reclamant fiind o despăgubire echitabilă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs Comisia Locală P. de aplicare a legilor fondului funciar şi Primarul comunei P., criticând-o pentru nelegalitate , solicitând în principal admiterea recursului casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond , iar în subsidiar admiterea recursului modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea recursului s-a învederat instanţei de către recurenţi , că :

1. în baza art.304 pct. 7,9 şi art. 304 ind. 1 c.p.c., apreciază că sentinţa recurată este nelegală , instanţa de fond dând o interpretare greşită raportului juridic dedus judecăţii , cu o interpretare exclusivistă şi evident eronată a înscrisurilor – singurele de altfel probatorii administrate .

Instanţa de fond nu a dat eficienţă , cererii exprese de renunţare la capătul de cerere privind obligarea la daunele cominatorii, manifestare de voinţă învederată instanţei la termenul de judecată din 8.05.2009 şi expuse prin nota de şedinţă la data de 28.04.2009.

Instanţa de judecată era obligată să pună în vedere reclamantului să-şi precizeze , pe fiecare unitate de timp preţuirea obiectului cererii, în lipsa acestei preţuiri ajungându-se la o apreciere arbitrară de 3000 lei / an , fără a exista o solicitare în acest sens .

În calea de atac , precizează recurenţii , invocă lipsa calităţii pasive a Primarului comunei P., cu privire la capătul de cerere ce priveşte obligarea la plata de daune interese , în condiţiile în care obligaţia de punere în posesie incumbă comisiei locale de fond funciar, în componenţa căreia intră în calitate de preşedinte primarul unităţii administrativ – teritoriale respective.

2. soluţia este criticabilă în condiţiile în care în cauză se impunea în concret efectuarea unei expertize tehnice , în primul rând pentru identificarea suprafeţelor litigioase , iar pe de altă parte fiind necesară o evaluare în concret pe suprafaţa în litigiu , în raport de vechimea culturii, intensitatea acesteia , posibila afectare de intemperiile naturii.

3. pe fondul cauzei , instanţa de fond pronunţă o hotărâre prin care apreciază în mod superficial şi lipsit de consistenţă situaţia de fapt şi de drept supusă judecăţii. Instanţa a fost investită cu o acţiune de obligare la plata de daune interese motivată de nerespectarea obligaţiei de punere în posesie instituită de sentinţa civilă 143/2008 a Judecătoriei Pătârlagele, cerere pe care trebuia să o cenzureze cu privire la orice altă pretenţie , la data pronunţării acestei sentinţe.

În mod eronat instanţa fondului a apreciat că aceste daune se pot acorda pe o perioadă de 3 ani de zile, în condiţiile în care obligaţia ca titlu executoriu s-a născut la momentul pronunţării sentinţei civile 143/2008.

În condiţiile în care reclamantului i s-a emis titlu de proprietate , acesta putea folosi suprafeţele de teren înscrise în titlul de proprietate , acesta neprecizând ce suprafaţă din titlul de proprietate reprezintă suprafaţa în litigiu.

4. instanţa de fond a data dovadă de superficialitate , nefiind apreciate sau înlăturate motivat înscrisurile prezentate de ei, care dovedeau netemeinicia cererii.

În momentul pronunţării sentinţei civile 143/2008 nu a fost administrată o expertiză tehnică care să lămurească amplasamentul terenurilor litigioase şi nici în prezenta cauză, astfel că nu se poate vorbi de o faptă ilicită.

Intimatul M.C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este legală şi temeinică.

În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că instanţa a motivat atât în fapt , cât şi în drept sentinţa , în conformitate cu situaţia de fapt concretă descrisă de el şi dovedită şi cu prevederile legale în vigoare. 

În dovedirea întâmpinării intimatul a depus la dosar: istoricul litigiului în justiţie, declaraţiile numiţilor : S.N., B.J., T.A., decizia penală nr.114 din 23.02.20007 a Tribunalului Buzău, adresa din dosarul nr.16/2009, din 20.03.2009, plângerea înaintată Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, plângerile penale formulate, procesul verbal din 2.04.2009.

Recurenta Comisia Locală P. a depus la dosar înscrisurile existente la filele 49-64, adresa nr. 2044 din 22.10.2009 a OCPI Buzău, şi nr. 2254 din 27.11.2009 emisă de aceeaşi instituţie.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului , evaluarea dovezilor administrate , în raport de conţinutul cererii de chemare în judecată , a hotărârii recurate şi a motivelor de recurs invocate, analizând cauza şi sub toate aspectele , potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat , că nu există nici unul din motivele prev . de art.304 c.p.c., nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:

1. Instanţa de fond , în mod corect nu a dat eficienţă precizării din memoriul aflat la fila 101 a dosarului, privind renunţarea la capătul de cerere în ceea ce priveşte obligarea la daunele cominatorii, întrucât astfel cum se poate observa , aceste precizări nu reprezintă o manifestare de voinţă efectivă de renunţare, ci reclamantul a condiţionat renunţarea de acordarea despăgubirilor pentru o perioadă de 6 ani , în loc de 5 , astfel că nu se poate aprecia asupra renunţării reclamantului la acest capăt de cerere.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului comunei P. în privinţa daunelor interese , această excepţie a fost invocată de recurenţi la fond, iar instanţa în mod corect a respins-o  , întrucât, reclamantul solicită despăgubiri atât de la Comisia Locală P. de fond funciar, cât şi de la Primarul comunei P., în calitate de Preşedinte al acestei comisii, deoarece aceştia sunt debitorii obligaţiei de punere în posesie instituite prin sentinţa civilă nr.143/11.02.2008, f- 4 dosar fond.

Din dispozitivul sentinţei menţionate mai sus rezultă că instanţa a obligat pe pârâţii Comisia Locală P. şi pe Preşedintele acestei comisii – Primarul comunei P., să pună efectiv în posesie pe reclamant pe terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr.58304/79 din 01.03.2004 (inclusiv pentru suprafaţa de 15200 m.p. livadă arătată în acţiunea de faţă).

În atare situaţie, Primarul comunei P. are calitate procesuală pasivă decurgând din obligaţia instituită în sarcina sa prin sentinţa menţionată.

2. În ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor privind necesitatea efectuării unei expertize tehnice de identificare a suprafeţelor de teren litigioase , această solicitare este cel puţin bizară, atâta timp cât sentinţa civilă 143 din 11.02.2008 a Judecătoriei Pătârlagele obligă recurenţii să pună efectiv în posesie pe intimat pe toate terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr.58304/79/2004, respectând întocmai suprafaţa şi amplasamentul terenurilor înscrise în acest titlu, ori atâta timp cât recurenţii nu şi-au îndeplinit această obligaţie , în mod logic expertul nu ar fi avut cum să identifice suprafeţele de teren litigioase .

Nici susţinerea recurenţilor că s-ar fi impus o expertiză tehnică specialitatea agricultură nu este întemeiată, motivat de faptul că , nu se cunoaşte amplasamentul suprafeţelor de teren ce ar fi putut fi cultivate de intimat, dacă ar fi fost pus în posesie, astfel că expertul agricol de asemenea nu ar fi avut cum să stabilească cultura şi recolta aferentă unei suprafeţe de teren ce nu se cunoaşte unde este amplasată.

Instanţa de fond s-a pronunţat pe ceea ce s-a cerut şi nu plus petita, ea acordând , în limitele prescripţiei, despăgubirile solicitate de intimatul reclamant în acţiune, apreciind asupra atitudinii culpabile a recurenţilor în punerea în posesie a intimatului cu suprafaţa de teren de 15200 m.p. livadă .

Astfel în mod corect instanţa fondului a apreciat că intimatului reclamant i s-a eliberat titlul de proprietate nr.58304/79 din 01.03.2004, în care figurează înscrisă şi suprafaţa de 15200 m.p. livadă pe raza comunei P., satul T. Cu toate acestea acesta nu a beneficiat de punerea în posesie, de atribuirea efectivă a terenului, pentru ca în calitate de proprietar să se bucure de toate atributele conferite de acest drept, inclusiv de cel de a culege fructele de pe respectivul teren. Deşi a insistat în numeroase rânduri, intimatul reclamant nu a obţinut punerea în posesie. Mai mult decât atât, prin sentinţa civilă nr.143/11,02.2008, Comisia Locală P. şi Preşedintele acestei comisii – Primarul comunei P., au fost obligaţi să pună efectiv în posesie pe reclamant pe toate terenurile cuprinse în titlul de proprietate, respectând întocmai suprafaţa şi amplasamentul terenurilor înscrise în acest titlu. Sentinţa a rămas irevocabilă la data de 24.09.2008 prin decizia civilă nr.653/2008 a Tribunalului Buzău.

Prin calitatea lor recurenţii pârâţii aveau obligaţia să pună în aplicare legile fondului funciar, să efectueze punerea în posesie în cel mai scurt timp a persoanei îndreptăţite, în speţă a reclamantului intimat, obligaţia acestora nesurvenind la momentul rămânerii irevocabile a sentinţei, ci ea existând în virtutea legii.

Nu-i poate fi imputabilă intimatului reclamant neîndeplinirea acestei obligaţii, întrucât, pe de o parte, această obligaţie poate fi executată fără concursul acestuia, iar pe de altă parte, din înscrisurile depuse la dosar fondului (filele 73 – 97) rezultă că demersuri în sensul de a efectua punerea în posesie s-au făcut abia după promovarea acţiunii de faţă şi că acestea nu au fost concretizate.

Neprocedând astfel, este indubitabil că intimatului reclamant i s-a cauzat un prejudiciu efectiv constând în lipsa de folosinţă a terenului şi contravaloarea recoltei ce ar fi putut fi obţinută de pe acel teren.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, de asemenea , în mod corect , instanţa fondului a reţinut că , în speţă, nu se poate efectua o expertiză tehnică, deoarece nu se cunoaşte amplasamentul terenului, stabilind cuantumul despăgubirilor raportat la datele comunicate de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Buzău, instituţie care a precizat că recolta de mere pe o suprafaţă de 15200 m.p. nu ar putea fi mai mică de 3000 lei pe an.

Faţă de cele reţinute mai sus, tribunalul, în baza art.312 c.p.c. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenţii –pârâţi COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR P. şi S.N.  în calitate de  PRIMAR al comunei P. împotriva sentinţei civile nr.738/15.05.2009 pronunţată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr. 16/277/2009,  având ca obiect fond funciar şi daune interese în contradictoriu cu intimatul  reclamant M.C., domiciliat în comuna P. , sat S., judeţul BUZĂU.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 18 Ianuarie 2010

Domenii speta

Spete similare