Recurs Plângere contravenţională

Decizie 79 din 22.01.2009


1)Prin Decizia civila nr. 79/R/22.01.2009 a Tribunalului Arad, s-a respins recursul declarat de petenta – primar, împotriva Sentintei civile nr.  6309/24.09.2008 a Judecatoriei Arad,  prin care s-a respins plângerea contraventionala a aceleiasi petente.

În considerentele hotarârii tribunalului s-a retinut ca în mod corect a retinut judecatorul fondului savârsirea de catre petenta a contraventiei prevazute de art.1101 lit. a din Legea nr.18/1999 republicata, cu modificarile ulterioare, în conditiile în care în mod nejustificat a fost întârziata reconstituirea dreptului de  proprietate, respectiv întocmirea documentatiei în vederea eliberarii titlurilor de proprietate persoanelor îndreptatite potrivit hotarârilor judecatoresti definitive si irevocabile în discutie.

Este indeniabil, în raport cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului si jurisprudenta Curtii de la Strasbourg, ca statul, în calitate de gardian suprem al ordinii publice, prin organismele sale reprezentative, are obligatia de a asigura respectarea hotarârilor judecatoresti (cauza „Zwiezynski contra Polonia”, cauza „Paduraru contra România” s.a.), iar nesocotirea, prin amânarea punerii lor în executare într-un termen rezonabil este de natura sa înfrânga art.1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului ce obliga statele semnatare sa respecte proprietatea privata, ceea ce nu poate sa fie acceptat.

Or, astfel fiind, petenta, în calitatea sa de primar si presedinte al Comisiei locale de fond funciar trebuia sa ia orice masura legala care se impunea pentru punerea în executare a respectivelor hotarâri judecatoresti si în orice caz înscrisurile depuse la dosar de catre acesta în apararea sa nu sunt concludente, în sensul dorit de petenta, si nu fac dovada efectuarii unor maxime diligente în acest scop.

În acest context, nu pot fi acceptate sustinerile petentei din motivele de recurs referitoare la inexistenta unor terenuri agricole disponibile în acest scop, câta vreme din chiar aceste motive rezulta, si este de altfel necontestat, ca la nivelul comunei exista disponibil de teren agricol aflat în proprietatea privata a unitatii administrativ teritoriale, or de vreme ce art.3 alin.1) din Legea nr.1/2000 modificata si completata prin Legea nr.247/2005, statueaza într-un mod expres si lipsit de echivoc ca „comisia locala dispune de totalitatea terenurilor proprietate personala a unitatii administrativ teritoriale respective” este vadit ca punerea în executare a hotarârilor judecatoresti putea fi realizata din acest disponibil, iar asertiunile recurentei privitoare la momentul intrarii acestor terenuri în proprietatea sa apar ca fiind superflue fata de considerentele deja enuntate.