Plângere contravenţională împotriva procesului verbal sancţionator întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă

Sentinţă civilă 2359 din 23.10.2013


Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci petentul  a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria GL nr. 0030302 întocmit la data de 15.05.2013, de intimatul Inspectoratul Teritorial de muncă Gl, precum şi exonerarea de sancţiunile aplicate, sau în subsidiar aplicarea sanctiunii contraventionale a avertismentului .

Verificand actele şi lucrarile dosarului instanta reţine urmatoarele:

În fapt, se arata în motivarea plângerii contravenţionale de catre petent,  la data de 14.05.2013 a fost sanctionat contraventional cu amenda de 40.000 lei în baza art 260 alin1 lilt e) din Legea  53/2003 pentru savarsirea contravenţiei prev. de art 16 alin 1-3 din Legea  53/2003.

Susţine petentul ca descrierea faptelor din procesul verbal de contravenţie este cu totul alta, adica agentul constatator s-a prezentat la ferma în data de 14.05.2013 unde nu se afla prezent R M, s-a încheiat procesul verbal de contravenţie şi s-a lăsat o informare sa se prezinte a doua zi la sediul ITM.

Arata petentul ca agentul constatator a retinut ca nu exista contracte de munca pentru anumite persoane care ar lucra la ferma, adica pentru numitii D N,  R M C, C I şi G A S, dar ca exista contract pentru I G, insa aceasta situatie nu este reala.

Astfel, în data de 07.05.2013 au fost adusi pentru angajare numitii R M C, C I şi G A S, au fost luati în evidenta la politie în data de 08.05.2013 şi s-a convenit cu cei trei ca dupa 2 săptămâni de lucru sa se încheie contracte de munca daca aceştia se vor acomoda.

Pe data de 14.05.2013 s-a prezentat agentul constatator care a consemnat în mod nereal ca persoanele menţionate lucrează la ferma de mai bine de o luna de zile şi ca nu s-a discutat despre incheierea contractelor de munca.

Mai arata petentul ca dupa control aceste persoane au plecat de la ferma, sunt de negasit în prezent, iar în ceea ce-l priveste pe D N, acesta este o persoana fara familie, la anumite perioade de timp vine la ferma şi cere de mancare, dar nu a lucrat niciodata la ferma.

Despre procesul verbal de contraventie, arata petentul, ca incalca prevederile art 16 din OG 2/2001, în sensul ca nu s-a inserat posibilitatea achitarii în termen de 48 ore a jumatate din minimul amenzii aplicate.

În subsidiar petentul doreste a se inlocui sanctiunea amenzii cu cea a avertismentului  în conditiile în care instant poate considera ca sanctiunea avertismentului este suficienta.

Plângerea contravenţională nu a fost motivata în drept.

Potrivit prevederilor art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art.15 lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art.1 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravenţională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale, ca nefondată, arătând în motivare că prin procesul-verbal menţionat s-a aplicat petentei amendă contravenţională conform art. 260 alin.1 lit. e din Codul muncii, pentru fapta de a fi primit la muncă, fără a fi încheiat contracte individuale de muncă cu aceștia, pe D N, R M C, C I şi GA S.

În urma controlului efectuat la data de 14.05.2013, orele 14,00, la ferma de animale apartinand lui R M, au fost identificati prestand activitate de ciobani, fara forme legale de angajare, D N, R M C, C I şi G A S, precum şi I G, acesta  declarand că a semnat un contract individual de muncă.

Se mai arata în intampinare ca R M C a declarat în scris ca presteaza activitate pentru R M, ca cioban din data de 08.05.2013 cu un program de 8 pe/zi şi 8 ore suplimentar în intervalul orar 4,30-21,00, inclusiv cate 16 ore în timpul repausului saptamanal, ca primeste un salariu de 1200 lei şi ca nu a  semnat contract de munca.

Tot în intampinare se arata ca numitii G A S şi C I au declarat în scris ca lucreaza pentru R M din data de 07.04.2013, respectiv 08.05.2013 cu un program de 8 pe/zi şi 8 ore suplimentar în intervalul orar 4,30-21,00, inclusiv cate 16 ore în timpul repausului saptamanal, ca primesc un salariu de 700 lei, respectiv 1200 lei şi ca nu au  semnat contracte de munca.

Se invoca în intampinare disp art 16 alin 1 din Legea  53/2003 privind Codul Muncii, precum şi art 31 alin 1 din Legea  53/2003 în sensul ca şi pentru perioada de proba trebuie sa existe incheiat contractul, iar art 32 alin 3 din Legea  53/2003 prevede ca perioada de proba constituie vechime în munca.

Prin intampinare se arata ca fapta a fost descrisa pe larg, s-au respectat disp art 16 şi 17 din OG 2/2001, iar sanctiunea aplicata reflecta gravitatea ridicata a contraventiei.

Întâmpinarea a fost întemeiată  pe dispoziţiile Codului Muncii, HG 500/2011,  O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

La intampinare s-au atasat inscrisuri doveditoare: fise identificare, anexa la procesul  verbal, instiintare, nota de relaţii data de R M,  fisa angajat I G, copie contract individual de munca pentru I G .

În dovedirea susţinerilor din plângerea contravenţionala petentul a propus proba testimoniala.

A fost audiat martorul xxxxxxxxxxxxx care a declarat ca este vecin cu petentul, îl ajuta ori de cate ori are nevoie pentru a efectua cate un transport, iar în luna mai a mers împreuna cu petentul în Judeţul Vs de unde au adus 3 oameni pentru munca la stana pe care petentul o are organizata în zona satului F din comuna M. Arata martorul ca aceste persoane au fost inregistrate la postul de politie, ca cele 3 persoane erau venite pentru o perioada de proba.

Martorul S D a declarat ca este cumatru al petentului şi il ajuta ori de cate ori are nevoie, mai ales în perioadele cand petentul nu are ciobani. Sustine martorul ca petentul nu are curaj sa incheie contracte de munca pentru ca toate persoanele care vin sa munceasca, dupa ce primesc banii în avans parasesc ferma fara nicio explicatie. Martorul ii cunoaste pe GA F, D N şi R M, ca petentul avea de gand sa incheie contractele de munca dupa ce le verifica aptitudinile.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie întocmit în urma controlului efectuat a fost verificata stana de oi şi capre apartinand numitului xxxxxx  şi au fost depistati D N, R M C, C I şi G A F desfăşurând activitatea de ciobani-ingrijitori animale la stana fără ca angajatorul să le întocmească formele legale de angajare.

Petentul  a refuzat sa  semneze procesul-verbal de contravenţie.

Instanta va reţine că, pentru a putea fi sancţionată o faptă contravenţională, se impun a fi îndeplinite două tipuri de cerinţe: intrinseci, constand în încălcarea cu vinovăţie a unei norme de drept, faptă care va atrage dupa sine o sancţiune prevăzută de lege, dar şi extrinseci constând în constatarea corespunzatoare a faptei respective de către o persoană abilitată în acest sens - agentul constatator. În plus, agentului constatator îi incumbă obligaţia de a respecta o serie de forme expres prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, ce au menirea de a proba dincolo de orice îndoială existenţa faptei, vinovaţia contravenientului şi legalitatea actului realizat în acest sens.

Sub aspectul condiţiilor de formă, instanţa apreciază că procesul-verbal de contravenţie este legal întocmit, respectând dispoziţiile art.16-17 din O.G. nr.2/2001.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că faptele imputate petentului au fost încadrate juridic în mod corect, de către agentul constatator potrivit dispoziţiilor art.16 alin.1 din Legea 53/2003  Codul muncii şi art 4 alin 1 lit a din HG 500/2011.

 Primul text legal prevede că încheierea contractului individual de muncă se face în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română şi că obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.

Petentului i s-a aplicat, în temeiul art.260 alin.1 lit.e din acelaşi act normativ, amenda contravenţională în cuantum de 40.000 lei , având în vedere că primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1, se sancţionează cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei.

Petentul a susţinut, prin plângerea contravenţională că procesul-verbal nu este temeinic încheiat, întrucât  persoanele gasite la stana erau în perioada de proba, ca se convenise cu aceste persoane ca dupa doua saptamani da proba sa fie angajate, ca aceste persoane fusesera luate în evidenta la postul de politie.

Din declaraţiile date de C C şi S D, audiati în calitate de martori, rezultă că au fost aduse în luna mai niste persoane la stana petentului pentru angajare, dar dupa efectuarea unei perioade de proba.

Mai mult decat atat, martorul  S D a putut da relatii despre fiecare dintre persoanele mentionate în procesul verbal de contraventie de catre agentul constatator, ceea ce a format convingerea instantei ca aceste persoane sunt foarte bine cunoscute de martor, ca sunt obisnuiti ai stanei.

Instanţa constată că menţiunile procesului-verbal de contravenţie cu privire la existenţa faptelor contravenţionale, săvârşirea faptelor de către petent şi vinovăţia acestuia în comiterea contravenţiilor, nu au fost infirmate de probele administrate.

Din punct de vedere al forţei probante, procesul-verbal de contravenţie face dovadă asupra situaţiei de fapt reţinute şi asupra încadrării în drept a faptei numai dacă este legal şi temeinic întocmit, iar cele constatate de catre agentul rutier sunt susţinute cu alte mijloace de probă.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art.16 şi art.34 din O.G. nr.2/2001 reiese că procesul-verbal face dovada situaţiei de fapt până la proba contrară, probă care trebuia făcută de petent. Art. 16 prevede că procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu data şi locul unde este încheiat, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Art. 34 - care cuprinde dispoziţii cu caracter procedural - prevede că instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat şi administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Textele de lege citate nu contravin în nici un fel prevederilor art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg  care includ în noţiunea de „acuzaţie în materie penală” şi materia contravenţională, având în vedere calificare dată în dreptul intern, câmpul de aplicare general al normei, gravitatea faptei, cât şi preeminenţa caracterului represiv al sancţiunii contravenţionale (hotărârile din cauzele Engel c. Olandei . şi Campbell şi Fell c. Regatului Unit). Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanţiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care şi a prezumţiei de nevinovăţie a petentului, ce priveşte şi aspectul sarcinii probaţiunii în cadrul soluţionării unei plângeri contravenţionale, care fără îndoială profită persoanei acuzate şi incumbă intimatei.

În Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku c. Franţei, Curtea Europeană a reţinut, nuanţat, că prezumţiile sunt permise de Convenţie, dar nu trebuie să depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei şi prezervând drepturile apărării (paragraful 28). Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deşi din probele administrate de „acuzare” instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei - întocmit de un agent constatator aflat în exerciţiul funcţiunii, are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, până la proba contrară.

Prin urmare, instanţa constată existenţa faptelor contravenţionale reţinute în sarcina petentului prin procesul-verbal întocmit, aspectele consemnate în cuprinsul procesului-verbal fiind conforme cu realitatea.

În ceea ce priveşte sancţiunea, aplicată  instanţa constată că potrivit art. 260 alin 1 lit.e  din Legea 53/2003 privind Codul Muncii,  contravenţia reţinută în sarcina petentului se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Faţă de aceste dispoziţii legale, având în vedere şi dispoziţiile art. 21 alin.3 din O.G.2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, reţinând şi gradul de pericol social ridicat al faptei, amploarea unor astfel de fapte în randul societatii,  frecventa unor astfel de fapte, instanţa reţine că sancţiunea aplicată de către agentul constatator pentru fapta reţinută, respectiv amenda în cuantum de  40.000 lei este legală  şi proporţională cu gradul de pericol social al faptei.

Faţă de cele expuse mai sus, întrucât din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în faţa instanţei, rezultă că faptele contravenţionale reţinute în sarcina petentului  sunt conforme cu realitatea, au fost săvârşite cu vinovăţie şi prezintă pericol social, iar sancţiunea aplicată este legală şi temeinică, instanţa va respinge plângerea contravenţională, ca nefondată.