Revendicare imobiliară. Respingere ca rămasă fără obiect

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 23 iunie 2003 sub nr. 4753 (nr.ecris 27/102/2003), reclamanţii M A, S L Mşi M E, cheamă în judecată în calitate de pârâţi pe Consiliul Local Reghin şi Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentanţi ai Statului Român, Consiliul Judeţean Mureş, H V, H M, S A, S M, T Mşi T A solicitând instanţei următoarele: să se constate că imobilul înscris în CF 4893 Reghin, nr. top 428/I, 429/I/I/I/I, aparţinând reclamantului Mezler Eugen, nr. top 428/III, nr. top 429/I/I/I/III, aparţinând reclamantei Shmuel lucia Mariana, nr. top 428/III, 429/I/I/I/III, aparţinând reclamantei M Aşi cotele  indivize  ale acestui  imobil au trecut, fără titlu sau cu titlu nevalabil în proprietatea Statului Român; să se dispună nulitatea deciziilor de preluare a acestui  imobil în baza  decretului 223/1974 şi a încheierilor de intabulare în cartea funciară a acestora cu  revenirea  la  situaţia  anterioară de carte funciară; cu  cheltuieli de judecată.

Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Roman, prin Administraţia Finanţelor Publice Reghin a formulat întâmpinare (filele 41-42 dosar), prin care solicită a se constata lipsa calităţii procesuale pasive. În subsidiar, pârâtul solicită respingerea acţiunii civile formulata de reclamanţi ca inadmisibilă.

În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în calitatea sa de reprezentant al Statului Roman, arată că actele administrative atacate emise în baza Decretului nr.223/1974, au fost emise de un organ administrativ jurisdicţional (la acea data Consiliul Popular al Judeţului Mureş), astfel că acţiunea în anulare a acestor acte este de natura contenciosului administrativ. Pentru aceleaşi considerente (şi anume că împotriva actelor administrative atacate trebuie urmată procedura contenciosului administrativ), pârâtul solicită respingerea prezentei cereri de chemare în judecată, ca inadmisibila. În subsidiar, pe fondul cauzei, pârâtul susţine că cererea reclamanţilor este nefondată, întrucât aceştia au recunoscut că au solicitat plecarea din România, având cunoştinţă de prevederile legale de la acel moment.

Pârâtul Consiliul Judeţean Mureş a formulat întâmpinare (filele 43-46 dosar), prin care solicită respingerea acţiunii formulată de reclamanţi, ca nefondată. Pârâtul arată în esenţă că cele trei apartamente au fost preluate de Statul Român de la foştii proprietari M E Eh (apartamentul 1), M As (apartamentul 2) şi de la S L M (apartamentul 3), în baza Decretului nr.223/1974, preluarea făcându-se contra plată, iar la acea data nu a fost încălcată nicio normă juridică in vigoare. Pârâtul aminteşte în argumentarea poziţiei sale şi de prevederile pct.1.4 lit.b din HG 498/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitara a Legii 10/2001 (în vigoare la momentul formulării întâmpinării).

Pârâtul Consiliul Judeţean Mureş a anexat la întâmpinare, următoarele înscrisuri: Deciziile nr. 195/21.04.1976 şi 622/28.11.1977; emise de Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular al  judeţului Mureş în temeiul  Decretului  nr. 223/1974, dispoziţiile  de plată nr. 389/20.11.1976 şi 545/20.12.1977; declaraţia  de  consemnare colectivă anexă  la DP nr. 389/20.11.1976; procura autentificată în Israel, prin care reclamanta Samuel Lucia a  mandatat-o pe reclamanta M Aîn vederea ridicării sumei de bani primite  cu titlu de  despăgubire, precum  şi traducerea  acesteia  în limba română; dovada faptului că mandatara a primit  sub semnătură  recipisa de consemnare a  respectivei sume de bani pe numele mandantei sale; declaraţia de consemnare a  sumei de 40.000 lei la CEC pe numele  reclamanţilor Melzer  Eugen şi Ana, anexă  la DP 545/20.11.1977; adresele  nr. 5146 şi 5147/14.11.1977 emise de către  fostul  Consiliu Popular Reghin urmare  cererilor  depuse  de reclamanţii M E şi Ana şi înregistrate la această instituţie sub  acelaşi număr, prin care au fost  făcute propuneri de  trecere  în proprietatea  statului  a apartamentelor nr. 1 şi 2  din imobil. (filele 47-58 dosar).

Pârâta Regia Autonoma de Gospodărie Comunală şi Locativă Reghin a formulat întâmpinare (filele 78-83 dosar), prin care invocă excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Mureş şi declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reghin. Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă.Pârâta RAGCL Reghin  arată că instanţa de fond a fost investită cu o acţiune de drept comun, competenţa materială aparţinând Judecătoriei Reghin. Pârâta susţine că acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă întrucât aceştia au de urmat procedura prevăzută de Legea 10/2001, şi nu procedura dreptului comun. În cazul în care se respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor, pârâta RAGCL Reghin solicită respingerea acesteia ca nefondată, susţinând că apartamentele în litigiu au fost preluate cu titlu valabil astfel cum este definit de art.6 alin.1 din Legea 213/1998.

Reclamanţii M A, S L Mşi M E, au depus un răspuns la întâmpinările formulate în cauză (fila 142 dosar), în care arată că prin prezenta cerere de chemare în judecată au înţeles să readucă în patrimoniul lor bunurile preluate de Statul Român. Reclamanţii susţin că au investit instanţa cu o acţiune în realizare, şi nu cu o acţiune în  constatare. Reclamanţii anexează decizia nr.V din 20 noiembrie 2000 prin care s-a stabilit de Curtea Suprema de Justiţie, că instanţele de judecată sunt competente să soluţioneze pe calea dreptului comun, acţiunile în revendicare cu privire la bunuri imobile preluate de Statul Roman în temeiul Decretului nr.223/1974 (fila 144 dosar). Reclamanţii susţin că litigiul are o natură civilă, şi nu de contencios administrativ. Se susţine în continuare că Tribunalului Mureş îi revine competenţa materială de soluţionare a cauzei întrucât reclamanţii apreciază că valoarea imobilului este mai mare de 200.000 lei Ron (fila 142 dosar).Pârâţii T Mşi H Vşi-au exprimat poziţia la termenul de judecata din data de 21 ianuarie 2004, arătând că solicită respingerea acţiunii formulată de reclamanţi. Pârâţii au arătat că ei sunt actualii proprietari ai apartamentelor 1 si 3, cumpărate de la Statul Roman (pârâtul H Vfiind proprietarul apartamentului 1 iar pârâtul T Mfiind proprietarul apartamentului 3) – fila 183 dosar .

La termenul de judecată din data de 07 noiembrie 2003 (fila 147 dosar), instanţa a calificat obiectul cauzei ca fiind o acţiune în revendicare a imobilului naţionalizat, ce se susţine că a fost preluat abuziv, fără titlu.

Pârâta RAGCL Reghin prin reprezentant, a precizat la termenul de judecată din data de 05 decembrie 2003 (fila 168 dosar), că revine asupra excepţiei necompetenţei materiale a tribunalului invocate prin întâmpinare şi este de acord cu susţinerea reclamanţilor, că imobilul în litigiu are o valoare mai mare de 2 miliarde Rol, arătând că valoarea imobilului în litigiu este de cca.3 miliarde lei rol (300.000 Ron).

Instanţa apreciază că raportat la obiectul cauzei (acţiune în revendicare) şi la valoarea bunului în litigiu după preţuirea reclamanţilor, competenţa materială de soluţionare a cauzei revenea Tribunalului Mures, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. a  din Codul de procedură civilă (în formă în vigoare la momentul introducerii acţiunii).

Pârâtul RAGCL Reghin a invocat şi excepţia de netimbrare a acţiunii (excepţie invocate la termenul de judecată din data de 05 decembrie 2003 şi apoi la termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2004  - filele 168 si 183 dosar). Instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor acesta excepţie la termenul de judecata din data de 11 februarie 2004. Instanţa a respins excepţia amintită, apreciind că acţiunea în revendicare formulată de reclamanţi este scutită de plata taxei judiciare de timbru fiind aplicabile prevederile art.15 lit.r din Legea 146/1997 (fila 203 dosar).

Ulterior, la termenul de judecată din data de 10 martie 2004, instanţa a dispus în temeiul art. 47 (1) din Legea nr. 10/2001, suspendarea judecării acţiunii civile în revendicare formulată şi precizată de reclamanţii M A, S L M şi M E în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Reghin, prin Primar, ministerul Finanţelor Consiliul Judeţean Mureş, RAGCL Reghin,  H V, H M, S A şi S Mn şi Angela.

Instanţa a reţinut că pentru revendicarea imobilului în litigiu sunt demarate 2 proceduri - o procedură specială prevăzută de Legea nr.10/2001 care se află în prezent în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi o procedură de drept comun ce  formează obiectul prezentei cauze.

Instanţa a apreciat că sunt  aplicabile prevederile art.47 din Legea 10/2001chiar dacă prezenta acţiune de drept comun  a fost înregistrată după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 în ideea respectării principiului  accesului liber la justiţie. Instanţa a avut  în vedere prevederile art.21 din Constituţie şi faptul că o diferenţiere între situaţia acţiunii de drept comun înregistrată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 şi acţiunii de drept comun, înregistrată după intrarea în vigoare a acestei legi ar duce la  o discriminare între persoanele îndreptăţite , ceea ce ar care ar contraveni principiului  egalităţii în drepturi a cetăţenilor . Din aceste motive instanţa a apreciat că se impune suspendarea  prezentei cauze, urmând ca cererile în probaţiune şi excepţia de fond a inadmisibilităţii acţiunii invocată de reprezentantul pârâtei-RAGCL Reghin să fie discutate ulterior.

Judecata a fost redeschisă din oficiu, părţile fiind citate pentru termenul de judecată din data de 24 februarie 2009.

Pentru termenul de judecată amintit, doamna avocat Bogos E.C. în calitate de reprezentanta a reclamanţilor, a trimis prin fax la dosarul cauzei, o cerere prin care arată ca reclamanţii renunţă la judecata prezentei cereri, arătând că problema restituirii imobilului a fost soluţionată prin litigiul care a generat suspendarea judecăţi prezentei cauzei (contestaţie la Legea 10/2001).

Pentru acelaşi termen de judecată din data de 24 februarie 2009, pârâţii T A, T Msi H M, H V, au depus la dosarul cauzei în copie, acte de stare civila si contractele de închiriere deţinute anterior cumpărării, cu privire la imobilele în litigiu (apartamentele nr.3 si respectiv nr.1).

Instanţa nu va lua act de renunţarea le judecată a reclamanţilor, întrucât cererea amintită mai sus a fost semnată de avocatul reclamanţilor, fără ca aceasta să facă dovada faptului că a fost mandatata de reclamanţii a face un act de dispoziţie procesuală.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa apreciază că la acest moment cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi a rămas fără obiect.

Instanţa are în vedere în acest sens că, aşa cum au precizat reclamanţii în răspunsul la întâmpinările formulate în cauză, obiectul prezentei cereri de chemare în judecată l-a constituit revendicarea imobilului (descris în acţiune şi redat la începutul prezentelor considerente) susţinându-se preluarea abuziva, fără titlu, de către Statul Român. S-a urmărit aşadar repararea privării de proprietate prin readucerea imobilului în patrimoniul reclamanţilor.

În paralel cu procedura de drept comun demarată în prezenta cauză, reclamanţii au urmat şi procedura speciala reglementata de Legea 10/2001.

În cadrul acelui litigiu, în rejudecare (prin urmare în al doilea ciclu procesual), prin decizia civila nr.35/A din data de 13 martie 2007 pronunţată în apel de Curtea de Apel Tg.Mureş (dosar nr. 909/2005/C),  s-a  admis apelul reclamanţilor şi s-a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 385/2002 a Tribunalului Mureş, în sensul admiterii acţiunii reclamanţilor. S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de RAGCL Reghin cu pârâţii  H V, H M (autentificat sub nr. 662 din 12.06.2001), T M, T A (autentificat  sub nr. 768 din 16.05.2001), având ca obiect apartamentele  din  imobilul  situat în Reghin, str. Petru Maior, nr. 14, jud. Mureş, înscris în CF nr. 4893, nr. top 428/1, 429/1/1/1/1; s-a dispus restituirea  în natură  către  reclamanţi a apartamentelor nr. 1- 2 indicate anterior.; s-a dispus  restituirea  în natură către  reclamanţi a  terenului  aferent  imobilului (cu datele  de carte  funciară  arătate) în suprafaţa  totală  de 13500 mp;  s-a dispus acordarea  în favoarea  reclamanţilor  a  despăgubirilor  aferente  pentru  apartamentul  nr. 3, parţial vândut  familiei S A  şi M prin contract de  vânzare- cumpărare  autentificat  sub  nr. 85 din 24 martie 1997, parţial  demolat;  s-a dispus  acordarea  despăgubirilor  către  reclamanţi  pentru suprafaţa  de 852 mp teren  nerestituit  în natură, despăgubirile arătate mai sus  constatând în  diferenţa dintre  sumele încasate, actualizate şi valoarea actuală  a imobilului (teren  şi apartament  nerestituit) conform  titlului VII din Legea  nr. 247/2005, cu obligarea  pârâţilor  la plata  sumei de 3900 lei, cheltuieli  de judecată în favoarea reclamanţilor.

Această soluţie a rămas irevocabilă, prin decizia civila nr. 2511 din 14 aprilie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în dosar nr 3719/1/2007. În decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie s-a analizat şi situaţia juridică a terenului de 852 mp teren şi a spaţiului comercial de la parterul construcţiei, arătându-se că  din raporturile de expertiză topo şi construcţii efectuate înîn cauză, rezultă că suprafaţa de 852 mp menţionată în recursul formulat de reclamanţi, nu este liberă în înţelesul Legii 10/2001, fiind necesară în vederea bunei utilizări a  unui bloc de locuinţe situat în imediata vecinătate, aşa încât nu poate fi restituită în natură. Spaţiile comerciale aflate la parterul  construcţiei şi terenurilor aferente au fost restituire reclamanţilor prin deciziile ne. 72/08.07.2004, nr. 72/1 din 10.03.2005 şi nr. 72/2 din 07.07.2005 emise de RAGCL Reghin . aceste decizii au fost puse în executare, aşa cum a rezultat  din procesul – verbal încheiat de părţi, astfel  neavând suport probator solicitarea  reclamanţilor recurenţi de  a li  se  restitui  în  natură încă un spaţiu  comercial.

S-a mai precizat de asemenea, că pentru partea de imobil care nu a putut fi restituită în natură, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri, conform Legii 10/2001.

În aceste condiţii, având în vedere hotărârile judecătoreşti amintite mai sus, care au intrat în puterea de lucru judecat şi având în vedere faptul că obiectul prezentei cauze îl constituie revendicarea aceluiaşi imobil, instanţa apreciază că în urma soluţionării irevocabile a contestaţiei formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prezenta cauza a rămas fără obiect.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge prezenta cerere de chemare în judecată, apreciind că nu se mai impune analiza susţinerilor şi aparţinând formulate de pârâţi, prin întâmpinare.

Domenii speta

Spete similare