Petitoriu

Sentinţă civilă 197 din 06.02.2015


Prin acţiunea înregistrată sub numărul 4495/260/2011, pe rolul Judecătoriei Moinesti,reclamanta U.A.T.C.  a chemat în judecată pârâta SC O.P. S.A.,  solicitând în contradictoriu cu acesta ca instanţa să stabilească  cuantumul rentei anuale la care O.P. SA să fie obligată,începând cu anul 2004 şi până în prezent,  în baza dispoziţiilor Legii petrolului nr. 238/2004 .

În fapt, reclamanta a arătat că, la sfârşitul anului 2010, în urma controlului efectuat de către C.C., s-a constatat că pârâta SC O.P. SA, avea obligaţia de plată a unei rente anuale în exercitarea dreptului de servitute potrivit Legii petrolului nr.238/2004, conform procesului verbal nr. 59152/08.12.2010.

Aceasta a mai precizat că, în urma constatărilor efectuate de C.C., S.U. din cadrul UAT C., prin adresa nr. 26679 din 04.03.2011 a informat pârâta că este obligată să plătească anual o rentă către proprietarii terenurilor afectate, conform prevederilor legale şi deoarece pârâta în urma negocierii rentei anuale, nu a fost de acord să achite retroactiv sumele datorate, faţă de dispoziţiile art. 7 alin.3 din Legea petrolului nr. 238/2004 a fost nevoită să introducă prezenta acţiune.

Potrivit  art.17 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile formulate de instituţiile publice, ce au ca obiect venituri publice.

În drept , reclamanta a invocat dispoziţiile art. 112 Cod pr. civ, Legea petrolului nr. 238/2004, legea Finanţelor publice nr. 273/2006 .

Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată întrucât reclamanţii nu au precizat cuantumul sumelor pe care le pretind, nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului afectat de conductele subterane si nici nu au făcut dovada identificării terenului ca făcând parte din domeniul public sau privat al oraşului.

Pe cale de excepţie, pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei C.L.C., deoarece proprietarul terenurilor este U.A.T. a or. C.

Pârâta a invocat şi excepţia  prescripţiei dreptului material la acţiune, având în vedere că reclamanta solicită obligarea la plata rentei anuale începând cu anul 2004 şi până în prezent, astfel încât pretenţiile reclamanţilor pentru perioada 2004-23.05.2008 sunt prescrise.

Prin încheierea din data de 26.04.2012, Judecătoria Moinesti  în baza art. 155 ind.1 Cod pr. civ. a dispus suspendarea cauzei deoarece reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, de a indica cuantumul obiectului cererii, cauza fiind repusă pe rol la data de 16.05.2013.

Prin adresa  înregistrată sub nr. 39096 din 26.06.2013, reclamanta a precizat că  renta anuală pe care o solicită de la pârâta SC O.P. S.A.  este în cuantum de 603.000 lei, suma totală solicitată fiind de 3.015.000 lei.

La termenul de judecată din data de 27.06.2013, pârâta SC O.P. S.A., a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Moineşti în soluţionarea cauzei iar instanţa a stabilit ca, in prezenta cauza competenţa de soluţionare  a cererii revine Tribunalului Bacău, potrivit art. pct.1 lit. b Cod procedură civilă, în care se arată că tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă, al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, precum şi procesele şi cererile în această materie al căror obiect nu este evaluabil în bani.

In consecinţa, prin sentinţa civila 2067/27 06 2013 s-a dispus declinarea competentei in favoarea Tribunalului Bacau.

Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Bacau la data de 26 08 2013.

La aceasta instanţa nu au fost administrate probe, la ultimul termen s-a acordat părţilor posibilitatea de a pune concluzii pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie invocata de pârâta prin notele scrise depuse la data de 16 10 2013 –f. 4 ds.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa retine cele ce urmează.

Prin Încheierea din 18 10 2013, tribunalul a pus in vedere reclamantei să depună la dosar precizări la acţiune din care să rezulte cuantumul redevenţei anuale solicitate, având în vedere  Hotărârea Consiliului Local C. în baza căreia a fost calculată redevenţa, hotărâre care a fost anulată,  să precizeze dacă terenul pretins afectat servituţii face parte din domeniul public sau privat al U.A.T.  C.  cu arătarea specifică a categoriei de teren şi temeiul legal în baza căruia terenul este declarat public sau privat , să precizeze natura  conductelor ce traversează terenul proprietatea sa, să depună la dosar acte de proprietate cu privire la terenul în litigiu.

Reclamanta nu a îndeplinit obligaţiile mai sus-stabilite, astfel că, prin încheierea din 21 0 2 2014 s-a dispus suspendarea judecării cauzei in conf. Cu prev. art. 155 ind. 1 c. pr. civ.

La data de 5 03 2014 s-a solicitat repunerea cauzei pe rol, prin precizările la acţiune din 27 02 2014 reclamanta determinând suprafaţa aferenta conductelor ce străbat oraşul Comanesti este de 7700 mp teren ce aparţine domeniului public si 5700mp teren domeniu privat,fără a depune insa înscrisuri din care sa rezulte proprietatea supra terenurilor  iar prin precizările din 8 05 2014 , reclamanta depune la dosar o serie  de înscrisuri –copie a HCL 36/2009 , copii ale unor contracte de închiriere pe doua suprafeţe de teren si planurile de situaţie aferente, contracte încheiate de reclamanta si de care înţelege să se folosească in cauza.

La data de 5 09 2014 , apreciind că cererea de repunere pe rol este întemeiată, instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol considerând că,precizările făcute de reclamantă cu privire la obiectul cauzei, chiar dacă sunt destul de vagi, trebuie coroborate şi cu obiectul acţiunii principale iar în cauză sunt suficiente elemente pentru continuarea judecăţii. În ce priveşte dovada dreptului de proprietate pentru terenurile pentru care se solicită redevenţa precum şi natura acestor terenuri, instanţa a considerat că acestea sunt aspecte ce ţin de fondul cauzei. La acelaşi termen s-a dispus administrarea de probe la solicitarea ambelor părţi.

La solicitarea instanţei, pârâta a arătat la data de 9 01 2015 ca insista in soluţionarea excepţiei invocate la fila 4 dosar iar reclamanta a formulat concluzii asupra acestei excepţiei prin care si justifica calitatea procesuala activa prin înscrisurile depuse la filele 70-91 dosar :HG 1347/2001-inventarul bunurilor din domeniul public al  oraşului Comanesti si OP 253/2003 si 224/2009  care atesta domeniul privat al oraşului. Or, fata de aceste înscrisuri, din care nu rezulta ca suprafeţele de 7700 mp (domeniu public) si  5700mp (domeniu privat)despre care reclamanta afirma ca sunt in proprietatea sa  sunt incluse in terenurile înscrise in aceste titluri, nefiind clar individualizate cu schiţa si vecinătatea, nu se poate considera ca reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, in condiţiile in care unitatea administrativ teritoriala  are aceleaşi drepturi si obligaţii ca si un subiect obişnuit de drept civil .Or, o condiţie obligatorie de exercitare a unei acţiuni civile  în justiţie este reprezentata de justificarea calităţii procesuale active, in cauza pendinte existenta calităţii de proprietar astfel cum a fost afirmata, trebuie dovedita prin acte de proprietate, potrivit legii. Reclamanta deşi a depus la dosar o multitudine de precizări si de înscrisuri, nu a individualizat in nici un moment procesual terenurile despre care susţine ca ar fi traversate de conducte si pentru care solicita plata redevenţei in acţiunea de faţă, , cu atât mai mult cu cit pentru o parte din acestea exista litigii pe rolurile altor instanţe, teoretic, obiectul acţiunilor putând fi acelaşi in toate aceste dosare raportat la titlurile de proprietate exhibate si din care nu se poate determina in mod strict pentru care teren se solicita fie redevenţa , fie închirierea .

Instanţa considera ca reclamanta avea posibilitatea de a efectua astfel de individualizări si de a le depune la dosar dată fiind existenta serviciilor de specialitate din cadrul Primăriei –cadastru, urbanism etc. care puteau efectua schiţe sau individulizări ale terenurilor.

Aşa fiind, cum instanţa este pusa in imposibilitatea de a putea verifica daca reclamanta este intr-adevăr titulara dreptului de proprietate afirmat, înscrisurile de mai sus nefiind suficiente pentru o deplina dovada a dreptului de proprietate, urmează a considera întemeiata excepţia lipsei calităţii procesuale active si pe cale de consecinţa a respinge acţiunea.