Plângere contravenţională. Nulitate relativă. Necesitatea dovedirii vătămării pricinuite

Plângere contravenţională. Nulitate relativă. Necesitatea dovedirii vătămării pricinuite.

În raport de caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, inclusiv cele referitoare la consemnarea distinctă a obiecţiunilor contravenientului, la conţinutul lui, nulitatea procesului verbal  de constatare a contravenţiei nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit pârâtei o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com., de cont. adm. şi fiscal, dec. nr. 6/2008, nepublicată)

Prin sentinţa civilă nr. 1163/2007 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis plângerea formulată de petenta SC A. I. SRL şi s-a constatat nulitatea procesului verbal de contravenţie seria A/2006 nr. 0030377 încheiat la data de 7 februarie 2007 de către D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs petentul M. G. în calitate de împuternicit cu procură al administratorului SC A. I. SRL şi DGFP Bistriţa-Năsăud.

Recursul este fondat.

Constatarea nulităţii procesului verbal de contravenţie pentru că la rubrica „alte menţiuni” agentul constatator a scris „nu este cazul”, încălcându-se dispoziţiile art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 este greşită.

Prin decizia nr. XXII din 19 martie 2007 publicată în M.Of. nr. 833/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general a statuat că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată, în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, inclusiv cele referitoare la consemnarea distinctă a obiecţiunilor contravenientului, la conţinutul lui, nulitatea procesului verbal de constatare a contravenţiei nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit pârâtei o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.

De aceea, se arată în decizia citată, nerespectarea de către agentul constatator a cerinţelor de a aduce la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului şi de a consemna distinct acele obiecţiuni astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenţiei.

Prin prisma dispoziţiilor acestei decizii, obligatorii pentru toate instanţele în temeiul art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, urmează a se constata că motivul de nulitate absolută reţinut de instanţa de fond în temeiul căruia a constatat nulitatea procesului-verbal, precum şi celelalte neregularităţi ale procesului verbal reţinute şi care privesc locul efectuării controlului, sediul social al societăţii şi codul de identificare fiscală, domiciliul şi codul numeric personal al contravenientului, ocupaţia şi locul de muncă al acestuia, nu pot constitui temeiuri de anulabilitate a procesului verbal, decât în măsura în care s-ar fi pricinuit contravenientului o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, vătămare ce nu rezultă din actele şi lucrările dosarului.

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază procesul verbal de contravenţie atacat ca îndeplinind cerinţele legale prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.

Sub aspectul conţinutului contravenţiei reţinute în sarcina administratorului societăţii, cea prevăzută de art. 41 pct. 2 lit. e din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată, comisă prin nedepunerea raportărilor contabile la 30.06.2006 urmează a se constata din actele şi lucrările dosarului că aceasta este reală şi persoana sancţionată se face vinovată de comiterea ei.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, respectiv amenda de 1.500 lei, tribunalul o apreciază ca fiind excesivă în condiţiile în care reţine că administratorul societăţii este plecat în străinătate, iar persoana desemnată cu ţinerea evidenţei contabile a avut o serie de probleme de sănătate, astfel că se va admite plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenţie în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii aplicate de 1.500 lei cu sancţiunea „avertisment” apreciată ca suficientă pentru evitarea săvârşirii unor asemenea contravenţii în viitor, menţinând celelalte constatări ale procesului verbal (judecător Părăuan Ioan)

Domenii speta

Spete similare