Calitatea procesuală pasivă a mandatarului în cadrul acţiunii în răspundere reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006

Prin sentinţa comercială nr. 564/10.09.2008 pronunţată de secţia comercială şi contencios administrativ Tribunalului Brăila a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC D SRL, societate aflată în faliment, împotriva pârâtului C .

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut în fapt următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr. 3009/113/2008 reclamanta SC D SRL Brăila prin lichidator judiciar F a chemat în judecată pe pârâtul C să suporte din averea personală o parte din pasivul societăţii reclamante care este în cuantum total de 39.255 lei.

In fapt reclamantul susţine că în temeiul unui  contract de mandat încheiat la data de 1.08.2001 pentru o perioadă de 9 ani şi aflată încă în vigoare pârâtul C a fost mandatat de societatea reclamantă SC D SRL Brăila să efectueze fapte de comert în numele şi pe contul mandantului .

In speţă, susţine că a fost vorba de achizitionarea de cereale la punctul de colectare M din comuna T judeţul Brăila cu sume avansate de către mandant , mandatarul obligându-se să întocmească actele necesare justificării achizitionării.

In perioada 17 noiembrie 2004 – 15 septembrie 2006 mandatarul a ridicat de la societate pe bază de dispoziţii de plată sume în valoare totală de 42.000 lei, sume care nu au fost justificate în vreun fel . In opinia reclamantei, acesta este motivul care a indus starea de insolvenţă notorie a debitoarei având în vedere că în tabelul definitiv al creantelor se află înregistrată suma totală de 39.255 lei. Ori, utilizarea acestor sume în plata creantelor ar fi fost acoperitoare.

Apreciind că în speţă pârâtul se face vinovat de săvârşirea faptei  prevăzută de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006 faptă care a condus la ajungerea societăţii în stare de insolvenţă reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii materiale a acestuia .

In susţinerea acţiunii promovate reclamanta a depus la dosar contractul de mandat şi dispoziţiile de plată emise pe numele pârâtului.

Legal citat şi prezent în faţa instanţei pârâtul a solicitat respingerea acţiunii susţinând că nu se face vinovat de ajungerea societăţii în stare de insolvenţă , el a avut un mandat doar pentru îndeplinirea unor acte.

Judecătorul sindic analizând întregul material probator administrat în cauză constată că acţiunea formulată de către reclamantă este nefondată pentru următoarele considerente : fapta prevăzută de dispoziţiile art 138 alin 1 lit a din Legea nr 85/2006 presupune utilizarea bunurilor mobile sau imobile corporale sau incorporale sau a creditelor acordate debitorului persoană juridică fie de către institutiile de credit fie de către asociaţi fie de către alte persoane juridice. Textul analizat mai prevede că utilizarea acestor bunuri sau credite să se fi făcut în interes propriu sau în interesul altei persoane . Vinovat de săvârşirea acestei fapte nu poate fi decât administratorul social al debitorului persoană juridică, în speţă al reclamantei.

Faptul că pârâtul în baza contractului de mandat a încasat în baza unor dispoziţii de plată sume de bani de la societate pentru a achizitiona cereale nu poate duce la atragerea răspunderii sale materiale în temeiul disp.art 138 alin 1 lit a din Legea nr. 85/2006.

Aşa cum prevăd disp.art 374 cod comercial mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandantului . Contractul de mandat comercial dă naştere la anumite obligaţii în sarcina părţilor contractante , obligaţii ce privesc raporturile dintre mandant şi mandatar precum şi cele dintre mandant şi terţ.

Pentru îndeplinirea mandatului, mandatarul răspunde faţă de mandant , indiferent de forma culpei sale.

Această răspundere însă este total diferită de răspunderea instituită de dispoziţiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în temeiul căreia a fost promovată acţiunea. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a probat existenta vreunei legături de cauzalitate între neîndeplinirea mandatului şi ajungerea societăţii în stare de insolvenţă. Din nici o probă nu rezultă că administratorul societăţii pârâte ar fi depus diligente în vederea recuperării sumelor avansate pârâtului sau a obligării acestuia la despăgubiri pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de mandat.

In consecinţă , judecătorul sindic apreciază că în ceea ce-l priveste pe pârât nu pot fi aplicabile prevederile art 138 alin 1 lit a din Legea nr. 85/2006 , motiv pentru care urmează a respinge acţiunea.

1

Domenii speta

Spete similare