Contestaţie la executare – bun proprietate comună – admisă

Prin Sentinţa civilă nr.2427/07.04.2009 pronunţată în dosarul nr. 9972/311/2008 Judecătoria Slatina admis în parte

contestaţia la executare formulată de către contestatorii Ş.M. şi Ş.E. în contradictoriu cu intimata –

creditoare D.G.F.P. OLT – A.F.P. S. şi a anulat procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. 16577 din 17.11.2008

şi actele de executare întocmite ulterior acestuia.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele : :

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de fată, constată:

La data de 03.12.2008 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe de judecată sub nr. 9972/311/2008 contestaţia la executare

formulată de către contestatorul debitor Ş.M. şi contestatoarea Ş.E. în contradictoriu cu intimata creditoare D.G.F.P. OLT –

A.F.P. S. prin care solicită anularea procesului verbal de sechestru şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul

de executare nr. 634/05.05.2007 al DGFP OLT – AFP S.

În motivarea în fapt a cererii contestatorii au arătat prin procesul verbal de sechestru sus-menţionat s-a dispus sechestrul

 pe o clădire situată în oraş S., jud. Olt, imobil care nu este bun exclusiv al contestatorului Ş.M. ci este bun comun al

acestuia împreună cu soţia sa Ş.E., fiind dobândit în timpul căsătoriei cu aceasta. Astfel sechestrul instituit este nelegal

 şi neîntemeiat.

Precizează contestatorii că acest sechestru a fost instituit pentru datorii constând în cheltuieli judiciare şi amenzi

penale prevăzute de mai multe hotărâri şi amenzi penale aplicate de instanţele de judecată şi ordonanţe ale Parchetului,

debite pe care numai contestatorul Ş.M. le datorează. Astfel contestatoarea nu are nici o obligaţie faţă de intimată iar

sechestrul aplicat încalcă dispoziţiile Codului de procedură civilă respectiv ca bunul sechestrat să fie proprietatea

exclusivă a debitorului.

In drept, contestaţia a fost întemeiată pe disp. art. 399 şi următoarele din C.pr.civ.

In susţinerea cererii contestatorul debitor a anexat în copie următoarele înscrisuri :procesul verbal de sechestru pentru

bunuri imobile nr. 16577 din 17.11.2008 , decizie asupra capacităţii de muncă nr. 811 din 11.08.1999, decizie privind

acordarea pensiei pentru pierderea capacităţii de muncă,  certificat de căsătoriei al părţilor, 2 certificate de naştere a

copiilor  minori ai contestatorilor, certificat de urbanism nr. 20 din 22.05.1995 emis de Primăria oraşului S,

Cererea a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar.

Intimata DGFP OLT – AFP S a depus întâmpinare înregistrată la dosar la data de 29.12.2008 prin care a solicitat respingerea

contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

În motivare apărării intimata a arătat că prin procesul verbal de sechestru nr. 16577/17.11.2008 s-a instituit un sechestru

asupra imobilului – casă aparţinând debitorului Ş.M. pentru o creanţă totală în sumă de 2852 provenită din amenzi şi

cheltuieli judiciare constatate prin mai multe titluri executorii.

Mai arată, intimata, în esenţă, că, în raport de disp. art. 154 din C.pr. fiscală, respectarea condiţiei prealabile a

partajului judiciar nu este necesară în cazul în care creanţele fiscale ce provin din săvârşirea unor infracţiuni.

În speţă debitul pentru care s-a pornit executarea provine din amenzi cu caracter administrativ / judiciar şi cheltuieli de

judecată aferente acestora, creanţe fiscale care provin din săvârşirea de infracţiuni.

Învederează intimata că , chiar dacă s-ar considera că debitul nu provine din săvârşirea unor infracţiuni, sechestrul

aplicat nu împiedică nici pe debitor, nici familia acestuia să utilizeze bunul deoarece acesta are doar valoare unei

ipoteci legale, astfel încât nu este afectat dreptul de proprietate al celuilalt codevălmaş respectiv a soţiei debitorului.

In drept, intimata si-a întemeiat întampinarea pe disp legale sus-menţionate

La întampinare intimata a anexat în copie următoarele actele din dosarul de executare nr. 634/05.05.2007 al intimatei,

respectiv : adrese emise de Judecătoria Slatina, adrese emise de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, , titluri

executorii, somaţii, proces verbal de sechestru, adresă de înfiinţare a popririi.

In şedinţa publică din data de 27.01.2009 instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri respectiv cu cele depuse

deja la dosarul cauzei şi din oficiu a solicita relaţii de la OCPI Olt cu privire la persoanele ce apare în calitate de

proprietari înscrise în cartea funciară a imobilului ce face obiectul prezentei executări silite.

La dosar contestatorul a mai depus în copie adeverinţa nr. 1565/16.02.2009  emisă de Primăria oraşului S. şi adeverinţa nr.

2181 emisă de Primăria oraşului S. şi autorizaţia de construcţie nr. 19/19.05.1995 emisă de Primăria oraşului S.

Analizând probele administrate în cauză, , instanţa reţine următoarele:

În dosarul cu nr. 634/05.05.2007 al intimatei s-a început executarea silită împotriva debitorului Ş.M. în vederea

recuperării unei creanţe totale de 2852 lei constând în amenzi penale, amenzi administrative şi cheltuieli judiciare

datorate de către debitor în baza unor titluri executorii emise de Judecătoria Slatina şi Parchetul de pe lângă Judecătoria

Slatina.

În cadrul acestei executări, creditorul DGP Olt – AFP S. a instituit un sechestru asupra unui imobil în suprafaţă de 168 de

m.p. situat în S. În procesul verbal de sechestru cu nr. 16577/17.11.2008 s-a consemnat că acest imobil aparţine debitorului

Ş.M.

În speţă, din analiza coroborată a certificatului de căsătorie a contestatorilor Ş. şi Ş.E. cu certificatul de urbanism,

autorizaţia de construcţie şi adeverinţa  nr. 2181/06.03.2009 emisă de Primăria oraşului S., rezultă că imobilul asupra

căruia s-a instituit sechestrul nu aparţine în exclusivitate debitorului Ş.M. ci este bun comun al acestuia cu soţia sa Ş.E.,

 fiind proprietate comună devălmaşă a celor doi soţi.

Reţine instanţa că dat fiind natura creanţei a cărei executare se urmăreşte în speţă, în raport de art. 2 din C.pr.fiscală,

se aplică dispoziţiile privitoare la executarea silită prevăzute de Codul de procedură fiscală care se completează cu cele

prevăzute în Codul de procedură civilă, în măsura în care Codul de procedură fiscală nu dispune într-o anumită materie.

Potrivit art. 154 din C..pr.fiscală ,,  - Executarea silită a bunurilor imobile :

(1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situaţia în care debitorul deţine

bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului

în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.

(3) În cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia

sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.

(4) Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanţelor

fiscale rezultate din săvârşirea de infracţiuni.

(5) Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 151 alin. (9) şi

(10) şi ale art. 152 alin. (1) şi (2) fiind aplicabile ,,

Potrivit art. 493 din C.pr.civ. -,, Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să

urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora.

Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără

a mai fi necesar să ceară împărţeala ,,

Din analiza acestor texte legale rezultă cu claritate că pentru o datorie personală a debitorului nu se pot face

acte de executare asupra unui imobil în integralitatea sa şi care se află în proprietatea comună a debitorului cu o altă

persoană. Astfel creditorul trebuie fie să urmărească cota parte determinată din bunul comun, fie, după partajarea bunului

comun, să urmărească bunul atribuit debitorului la partaj, ori sulta obţinută de acesta.

În cauza de faţă a fost instituit un sechestru asupra unui bun comun al debitorului S.M şi Ş.E. fără ca în procesul verbal

de sechestru să se menţioneze faptul că acesta se află în proprietate comună.

Astfel este posibil ca urmărirea silită să îşi urmeze cursul iar bunul comun să fie scos la licitaţie si vândut în

integralitatea sa, deşi o cotă parte din acest bun aparţine şi contestatoarei Ş.E. , cota parte care în situaţia de faţă nu

poate fi stabilită decât prin partaj dat fiind faptul că în cazul proprietăţii comune şi devălmaşe a soţilor o astfel de

cotă nu poate fi stabilită decât în urma ieşirii din indiviziune.

Mai reţine instanţa că în materie fiscală se poate face executarea silită asupra spaţiului minim de locuit de debitor şi

familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare, atunci când creanţa fiscală provine din săvârşirea de

infracţiuni, însă chiar şi în cazul unor astfel de creanţe nu se poate face executarea asupra unui bun comun în

integralitatea sa. Acest lucru rezultă cu claritate din cuprinsul alin. 4 raportat la alin. 3 al art. 154 din C.pr.fiscală.

Astfel, procesul verbal de sechestru este nul absolut deoarece acest act de executare s-a efectuat cu încălcarea legii,

aspect invocat de către cei doi contestatorii.

Mai reţine instanţa că celelalte actele de executare efectuate anterior emiterii acestui proces verbal sunt valabile şi

numai cele ulterioare şi care privesc acest imobil sunt nule, deoarece nu s-au invocat motive de nulitate a acestor acte

anterioare şi nici din oficiu instanţa nu a constatat motive de nulitate absolută , astfel încât va respinge cererea

contestatorilor de anulare a tuturor actelor de executare

În concluzie, pentru motivele de fapt şi de drept sus-menţionate instanţa va admite în parte contestaţia la executare

Domenii speta

Spete similare