Reziliere contract

Prin sentinta civila nr 6205/26.11.2009 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr 3423/311/2009 respinge cererea de chemare în judecată formulată reclamanta  N.G., în contradictoriu cu pârâta  C.I., ca neîntemeiată.

Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 10.04.209, sub nr. 3423/311/2009 reclamanta a solicitat instanţei, ca prin hotărâre pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta, să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2506/15.02.1994 de Notariatul de Stat al Judeţului Olt.

În fapt a arătat, în esenţă, că prin contractul de vânzare cumpărare anterior menţionat, îmreună cu soţul său, N.N., le-a vândut fiicelor C.I. şi V.C. un imobil compus din casă de locuit şi terenul aferent situat în localitatea Scorniceşti, sat Jitaru, acesta asumându-şi în schimb oblligaţia  de a le presta întreţinere. A mai arătat că, prin sc nr. 7470/24.11.1999 pron. De Judecătoria Slatina, s-a dispus rezoluţionarea contractului mai sus menţionat faţă de numita V.C., contractul păstrându-şi efectele faţă de pârâtă. A mai arătat că, ulterior decesului soţului său, pârâta nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de întreţinere asumată, fiind astfel nevoită reclamanta să se îngrijească  şi gospodărească singură. Totodată că a încercat să o determine pe pârâtă să-şi îndeplinească obligaţia a sumată, dar fără rezultat.

În drept cererea nu a fost motivată.

În dovedire reclamanta a solicitat iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii B.V. şi S.D., depoziţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei( f.35-36). În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse, în fotocopie, următoarele acte:  sc nr. 7470/24.11.1999 pron de jud. Slatina( f.4), contrcat de vânzare cumpărare( f.5), adeverinţă( f.16), certificat deces( f.33).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Legal citată pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

În fapt a arătat, în esenţă, că de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare şi până în prezent şi-a îndeplinit toate obligaţţile asumate faţă de reclamantă. De asemenea că în anul 1999 contractul sus mneţionat a fost desfiinţat cu privire la sora sa V.C.. A mai arătat că, după decesul tatălui său, sora sa s-a împăcat cu reclamanta, determinând-o să introducă cererea de chemare în judecată. Totodată că, chiar şi după promovarea cererii de chemare în judecată a continuat să-şi îndeplinească obligaţia de întreţinere faţă de reclamantă.

A solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a soţului său Ciorteanu Emil.

În contraprobă a solicitat, iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei( f.37-38) şi proba testimonială cu martorii R.E. şi D.D., depoziţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei( f.39-40). În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus, în fotocopie, certificat căsătorie( f.34).

În şedinţa publică din data de 26.11.2009 pârâta a învederat că nu mai înţelege introducerea în cauză a numitului  C.E..

Din oficiu, în temeiul rolului activ, instanţa a dispus efectuarea unei adrese către Primăria Oraşului Scorniceşti pentru a comunica valoarea de imopunere a suprafeţei de teren de 2.000 mp, relaţiile solicitate fiind înainatate cu adresa nr. 10888/13.10.2009( f.21).

Analizând coroborat ansamblul materialului probator adminsitrat instanţa reţine următoarele:

 La data de 25.02.1994 s-a încheiat între reclamantă şi soţul său, pe de o parte, în calitate de vânzători şi pârâtă împreună cu numita  V.C., pe de altă parte, în calitate de cumpărătoare, contractul  de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2506 de Notariatul de Stat al Judeţului Olt, având ca obiect imobilul situat în localitatea Scorniceşti, sat. Jitaru, jud.Olt, compus din suprafaţa de 2000 mp şi o casă de locuit construită din bârne, acoperită cu ţiglă, având patru camere şi anexe gospodăreşti,  pentru un  preţ de 120.000 lei ( ROL) potrivit contractului de la fila 5. Prin acelaşi contract cei dintâi şi-au rezervat dreptul de  a locui în imobil şi de a se folosi de anexele gospodăreşti până la încetarea din viaţă.

Astfel cum rezultă din cuprinsul contractului mai sus menţionat reclamanta şi soţul său au primit de la pârâtă şi numita V.C., din preţul total de 120.000 lei ROL suma de 40.000 lei ROL, pentru diferenţa de 80.000 lei ROL obligându-se  să presteze întreţinere celor dintâi, sub toate aspectele şi la nivelul lor de trai, până la încetarea din viaţă.

În privinţa naturii juridice a contractului încheiat se impune a se determina obligaţia principală, scopul principal urmărit de către părţi la încheierea acestuia. Astfel, întrucât proporţia între preţul în bani şi cel în natură nu poate fi calculată, valoarea întreţinerii fiind aleatorie, în lipsă de alte criterii, urmează ca prestaţia în bani să fie raportată la valoare bunului. Literatura juridică de specialitate, ca de altfel şi practica judiciară, sunt constante în a afirma că un astfel de contract va fi considerat ca fiind unul de întreţinere dacă prestaţia în bani reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, în caz contrar având natura unui contract de vânzare cumpărare

Deşi contractul  autentificat sub nr. 2506/25.02.1994 de Notariatul de Stat al Judeţului Olt poartă denumirea de contract de vânzare cumpărare instanţa,  faţă de cele expuse, având în vedere şi faptul că prestaţia în bani reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea imobilului ce a format obiectul acestuia, constată că în realitate părţile contractante au înteles să încheie un contract de întreţinere, obligaţia principală a „cumpărătorilor” fiind de a asigura întreţinere „ vânzătorilor”.

În consecinţă obligaţia principală  a dobânditorilor fiind prestarea întreţinerii, contractul încheiat este unul de întreţinere.

Prin sentinţa civilă nr. 7470/24.11.1999 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 7471/1999 s-a dispus rezoluţiunea contractului mai sus menţionat în sensul că acesta îşi va menţine efectele numai cu privire la vânzătorii N.N. şi N.C. şi cumpărătoarea C.I.. Pe cale de consecinţă obligaţia de a asigura întreţinere reclamantei şi soţului acesteia a rămas doar în sarcina pârâtei.

Întrucât există o pluralitate de creditori obligaţia de întreţinere a pârâtei faţă de aceştia este indivizibilă, obligaţia asumată  fiind considerată îndeplinită numai în măsura în care a fost executată integral faţă de ambii creditori, în funcţie de necesităţile şi durata vieţii fiecăruia. Drept consecinţă a indivizibilităţii, neexecutarea faţă de unul dintre creditori, conduce la rezoluţiunea întregului contract, iar nu pro parte.

Literatura juridică de specialitate a definit rezoluţiunea ca fiind o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.

Din cuprinsul disp. Art. 1020-1021 C.civ. raportate la natura contractului încheiat între părţi instanţa constată că pentru admisibilitatea rezoluţiunii contractului de întreţinere ce face obiectul litigiului dedus judecăţii de cer a fi întrunite, cumulativ, două condiţii – debitorul să nu-şi fi îndeplinit obligaţia sumată, respectiv neexecutarea  să fie imputabilă acestuia.

În speţă, din analiza coroborată a depoziţiilor martorilor R.E.( f.39), D.D.( f.40) şi S.D.( f.36) instanţa constată că pârâta i-a prestat întreţinere atât reclamantei cât şi  celuilalt creditor al întreţinerii -  N.N.( decedat la data de 14.03.2004- potrivit certificatului de deces de la fila 33). Astfel, aceştia veneau săptămânal în imobilul ce a format obiectul contractului şi în care reclamanta a continuat să locuiască cu soţul său, aducându-le diverse alimente, îmbrăcăminte dar şi efectuând diferite munci în cadrul gospodăriei, reclamanta fiind dusă în diverse staţiuni de către pârâtă şi soţul acestei.

Astfel cum rezultă  din declaraţiile martorilor R.E.( f.39) şi D.D.( f.40), cheltuielile ocazionate de decesul defunctului N.N. au fost suportate, în cea mai mare parte de către pârâtă, ca de altfel şi cheltuielile pentru parastasele ulterioare. Declaraţii în acelaşi sens făcând şi martorul S.D.( f.36).

Relativ la susţinerea reclamantei că după decesul soţului său pârâta nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de întreţinere, fiind nevoită să se îngrijească şi gospodărească singură va fi înlăturată de instanţă, ca neîntemeiată, pe de o parte datorită faptului că nu a făcut nicio dovadă în acest sens, deşi avea  această obligaţie în condiţiile art. 1169 Cod civil potrivit căruia „ cele ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească” şi art. 129 alin.1 C.p.c. „ părţile au îndatorirea (…) să-şi probeze pretenţiile şi apărările”, iar pe de altă parte  datorită faptului că este combătută de depoziţiilor martorilor mai sus menţionaţi.

Mai  mult decât atât, din analiza  coroborată a declaraţiilor martorilor S.D.( f.36) şi R.E.( f.39) constată că reclamanta este cea care a refuzat întreţinerea prestată de pârâtă, refuzând primirea alimentelor. De asemenea aceasta a refuzat şi primirea lemnelor pentru care pârâta i-a dat bani numitului B.V.( f.35) să I le aducă.

De reţinut faptul că reclamanta, astfel cum rezultă din analiza martorilot audiaţi( f.36, 39-40) a început să aibă o astfel de atitudine faţă de pârâtă, de refuzare a întreţinerii tocmai pe considerentul că aceasta din urmă nu este de acord ca reclamanta să-i de o porţiune din terenul ce a format obiectul contrcatului sus menţionat  numitei V.C., cealată fiică a reclamantei şi faţă de care contrcatul a fost rezoluţionat prin sentinţa civilă nr. 7470/24.11.1999 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 7471/1999( f.5).

Faţă de cele expuse instanţa constată că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere atât faţă de reclamantă cât şi faţă de defunctul său soţ. Faptul că în ultima perioadă s-a aflat în imposibilitate de a-i mai presta întreţinere reclamantei se datorează culpei exclusive a acesteia care, în mod nejustificat a refuzat primirea întreţinerii.

În privinţa cererii pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, deşi instanţa reţine culpa procesuală a acesteia în promovarea cererii ca urmare a respingerii acţiunii, va respinge cererea pârâtei, ca neîntemeiată, întrucât nuc făcut nico dovadă cu privire la cheltuielile ocazionate şi suportate de litigiu dedus judecăţii, deşi avea această obligaţie în condiţiile art. 1169 Cod civil potrivit căruia „ cele ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească” şi art. 129 alin.1 C.p.c. „ părţile au îndatorirea (…) să-şi probeze pretenţiile şi apărările”.

Domenii speta

Spete similare