Reîncredinţare minor

Reîncredinţare minor

Data publicarii pe portal: 12 martie 2010

Prin sentinţa civila nr. 831/09.02.2010 pronunţata in cauza nr. 10215/311/2009 Judecătoria Slatina a admis acţiunea civilă

avînd ca obiect, reîncredinţare minor, formulată de reclamanta N.M.V. în contradictoriu cu paratul N.M.J., şi în consecinţă

dispune reîncredinţarea minorei N.F.G., născută la data de 19.01.1995, spre  creştere şi  educare reclamantei.

S-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 10 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 10215/311/2009, reclamanta N.M.V. a chemat în judecată  şi personal la

interogatoriu pe paratul N.M.J. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, reîncredinţarea

minorei N.F.G., născută la data de 19.01.1995 spre creştere şi educare mamei reclamante.

În motivare se arată că prin cererea de desfacere a căsătoriei înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina, sub nr.

7949/311/2008, minora F.G., a fost incredintata spre creştere si educare tatălui parat, intrucat la acea data s-a stabilit

ca reclamanta ca urmare a activităţi pe care o prestează in baza unui contract de munca in străinătate nu poate exercita o

supraveghere exclusive asupra minorei.

Se precizează ca situaţia avuta in vedere de instanţa la momentul pronunţării hotărârii de divorţ si a celei privind

încredinţarea minorei, s-a modificat, astăzi, reclamanta având posibilitatea de a îsi exercita întrutotul obligaţiile

părinteşti ce ii incumba.

Interesul promovării acestei cereri deriva din faptul ca minora este puternic ataşata de mama ale cărei posibilităţi de

intretinere sunt net superioare cu cele ale paratului.

Mai mult decât atât cunoscând dispoziţiile legale care privesc în mod special interesul minorului, apreciază sub acest

aspect ca, reclamanta afara de cele privind raţiuni morale, ar avea posibilităţi mult mai mari fata de cele ale paratului

contribuind in mod firesc la o mai buna dezvoltare fizica si psihica precum si la o pregătire profesionala alta fata de cea

care s-ar realiza in condiţiile in care minora ar rămâne in custodia tatălui.

Trecând peste aceasta posibilitate pecuniara, care in opinia reclamantei are un rol important in buna creştere si educare a

minorului, apreciază ca si climatul in care s-ar dezvolta alături de mama ar fi unul cu mult mai favorabil, dat fiind

împrejurării ca uneori asupra minorei sunt făcute anumite presiuni tocmai pentru a se crea o stare de distanţare fata de

relaţia pe care aceasta o are cu mama sa si care credem ca pe viitor ar crea dificultăţi in dezvoltarea psihica fiind un

aspect ce da naştere la consecinţe dăunătoare.

Aşadar observând aceasta situaţie si analizând totodată oportunitatiile viitoare ale minorei pe care aceasta le-ar putea

avea alături de mama sa reclamanta, cu atât mai mult cu cat intre acestea exista o puternica ataşare reclamanta solicită a

dispune admiterea cererii privind reîncredintarea minorei spre creştere si educare mamei acesteia tinand seama si de

intersul copilului.

În drept s-a invocat dispoz.art. 42 raportat la art 100 C.fam

În susţinere s-a depus la dosar, copie certificat de naştere minoră N.F.G., veniturile realizate de reclamantă  legalizate

şi s-a timbrat  legal acţiunea.

La data de 05.01.2010 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei privind

reîncredinţarea minorei N.F.G., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată aferente soluţionării cauzei.

In motivarea întâmpinării pârâtul arată că prin Sentinţa civilă nr. 7291 din 08.12.2008, emisă de Judecătoria Slatina în

Dosarul nr. 7949/311/2008 s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor, încredinţarea spre creştere şi

educare a minorei către pârâtul N.M.- J. şi obligarea reclamantei la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei.

Reclamanta a introdus pe rolul Judecătoriei Slatina acţiunea de reîncredinţare a minorei N.F.G., născută la data de

19.01.1995, precizând faptul că minora este puternic ataşată de mamă ale cărei posibilităţi de întreţinere sunt net

superioare cu cele ale pârâtului.

De asemenea, reclamanta a precizat în acţiune faptul că a introdus această cerere întrucât situatia avută în vedere la data

pronunţării divorţului s-a modificat, aceasta având posibilitatea de a-şi exercita întrutotul obligatiile părinteşti ce i

se incumbă.

Pârâtul precizează că în realitate, situaţia nu este aşa cum o descrie reclamanta.

Astfel, din toamna anului 1998, reclamanta a plecat la muncă în America, pe vase de croazieră, aşa cum rezultă şi din

adeverinţa depusă la dosarul cauzei de aceasta, recunoscând în toamna anului 2008 (conform sentinţei civile nr.

7291/08.12.2008, pagina 2 alin 1) faptul că nu poate avea grijă de minoră, lucru probat prin martor precum şi prin faptul

că de la vârsta de 4 ani, minora a fost crescută efectiv de tată.

Faptul că în acest moment situaţia reclamantei s-a schimbat nu este adevărată, întrucât la data de 09.08.2009, aceasta a

plecat în America, întrucât are un contract de muncă pe perioadă nedeterminată, copilul minor rămânând în grija tatălui.

Reclamanta venea şi vine în România numai pentru 2-3 luni şi atunci de cele mai multe ori merge numai în excursii,

neocupându-se de educarea minorei, ba mai mult, aceasta îi acorda libertate maximă, minimalizând în totalitate autoritatea

tatălui, care după plecarea reclamantei în America trebuia să schimbe tot răul făcut de reclamantă.

Ca dovadă în acest sens este faptul că în această în luna iulie 2009, reclamanta a mers în Grecia în excursie împreună cu

minora, aceasta venind cu un tatuaj permanent (cu care pârâtul nu este de acord), vopsită în diferite culori, aflând

ulterior că reclamanta a dorit să îl ia în Grecia şi pe prietenul fiicei ei, aceasta fiind de acord şi încurajând-o, deşi

pârâtul nu îi dădea voie să aibă prieten la această vârstă, spunându-i acest lucru şi reclamantei- cum îşi respectă astfel

reclamanta obligaţiile prevăzute de art. 101 Codul familiei, când sănătatea minorei poate fi pusă în primejdie, educaţia

transformând autoritatea tatălui în cuvinte şi atât?

Reclamanta este de acord ca fiica sa minoră să facă orice dacă învaţă bine şi are note mari, însă nu se gândeşte cât

trebuie să lucrezi cu un copil, din punct de vedere educaţional pentru a obţine rezultate bune. Nu este suficient să îi

trimiţi bani, să îi cumperi tot ce vrea şi să-i faci toate poftele în cele 2-3 luni petrecute împreună pentru ca educaţia

copilului minor să nu fie afectată de mediul „nociv" care-1 poate încuraja. Un copil minor nu poate lua decizii a ceea ce

este bine şi ce este rău ca o persoană matură.

După ce s-a întors din Grecia, minora a plecat în Italia cu tatăl său la o mătuşă, unde primea multe mesaje de la mama sa

care îi amintea ceea ce i-a spus să spună pentru a fi bine pentru ea, să primească bani şi tot ce îşi doreşte. Acest lucru

1-a observat un verişor al pârâtului, N. C., din întâmplare, aflându-se împreună cu pârâtul şi minora în Italia.

De la vârsta de 4 ani pârâtul a fost cel care a crescut minora, a mers cu ea la grădiniţă, la şcoală, menţinând în

permanenţă legătura cu profesorii, atât de la şcoală cât şi la diferite meditaţii pe care le susţinea. De asemenea, minora

a participat la diferite concursuri educaţionale, fiind însoţită mereu de pârât.

In acţiune reclamanta menţionează faptul că minora este profund ataşată de mamă. Nimeni nu a spus că o fată la o anumită

vârstă devine mai apropiată de mamă, cu atât mai mult cu cât o vede rar, nu o ceartă, nu o pedepseşte când trebuie

atenţionată, îi trimite bani şi când se văd merg numai în excursii, însă trebuie menţionat faptul că reclamanta, nu crede

pârâtul, că este capabilă să îi acorde cea mai bună educaţie, ţinând cont de cele menţionate mai sus dar şi de faptul că se

află în America, iar educaţia şi creşterea unui minor nu se poate face de la distanţă sau fracţionat.

Referitor la faptul că situaţia avută în vedere la data divorţului s-a schimbat nu este adevărat, ţinând cont de faptul că

reclamanta nu se află în ţară dar şi pentru faptul că după ce din anul 1998 reclamanta i-a cerut pârâtului se ocupe

exclusiv de minoră pentru că ea se va ocupa de cheltuielile familiei, iar la sfârşitul anului 2008 când s-a întors în ţară

i-a cerut acestuia divorţul, nu pentru că nu se mai înţelegeau, ci pentru că aceasta şi-a găsit un amant care a schimbat

într-adevăr situaţia.

Consideră pârâtul că pentru existenţa unor venituri mai mari faţă de acesta, reclamanta nu poate să se ocupe de minoră şi

nu poate să îi acorde acesteia cea mai bună educaţie, să se îngrijească de sănătatea sa, de formarea sa profesională în

conformitate cu ţelurile statului, spre a o face folositoare colectivităţii, fapt ce duce la încredinţarea acesteia spre

creştere şi educare mamei.

Ca urmare a faptului că tatăl s-a ocupat realmente de creşterea şi educarea minorei rezultă şi din declaraţiile

extrajudiciare ale fostei învăţătoare şi actuala dirigintă a minorei N.F.G.. Aceste caracterizări, numite de învăţătoare şi

dirigintă „declaraţie" duc la concluzia că minora a primit o educaţie exemplară, tatăl fiind cel care s-a ocupat de ea în

vederea obţinerii rezultatelor şcolare şi extraşcolare.

In concluzie pârâtul solicită instanţei respingerea acţiunii reclamantei privind reîncredinţarea minorei, ţinând cont de

faptul că aceasta nu poate să asigure educaţia, sănătatea, îngrijirea îndeaproape şi întrutotul a minorei, în sensul

rămânerii spre creştere şi educare a minorei acestuia, în calitate de tată, şi respingerea capătului de cerere privind

cheltuielile de judecată.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 şi următoarele Cod proc. Civ, art. 101 Codul Familiei.

Au fost atasate întâmpinării declaratiile numitelor O. A. şi S.C.

S-a dispus de către instanţă introducerea în cauză a autorităţii tutelare de la domiciliul părţilor şi efectuarea

anchetelor sociale la domiciliul acestora.

La data de 09.02.2010 reclamanta a depus la dosar un răspuns la întâmpinarea formulată de pârât, solicitând pe cale de

consecinţa admiterea cererii si reancredintarea spre creştere si educare a minorei F.G., mamei reclamante.

Se arată că deşi minora a rămas in custodia tatălui o perioada de timp indelungata, acest fapt nu a echivalat cu grija si

ocrotirea fireasca pe care un părinte trebuie sa si-o exprime fata de propriul copil, (cu atât mai mult in cazul custodiei,)

minora nefiind suficient supravegheata, si adoptând propriul program care consta in dese intalniri cu prietenii si colegii.

Reiterează acest aspect tocmai pentru a evidenţia faptul ca tatăl minorei nu are suficient timp pentru aceasta, fiind cel

mai adesea in compania concubinei si a prietenilor sai.

Aşadar programul zilnic al minorei consta in aceea ca tatăl o însoţeşte doar dimineaţa la cursuri, si de doua ori pe

săptămâna la meditaţie, după care asa cum arăta anterior aceasta este lăsata sa isi facă propriul program locuind mai mult

singura decât in compania tatălui, care in virtutea rolului pe care îl are de părinte si respective de custode, ar fi

necesar sa facă o verificare amănunţita a temelor, sa analizeze anumite probleme si griji pe care minora le-ar avea, sa se

ocupe de asemenea de hrana zilnica sau sa ii spele obiectele de vestimentaţie, asa cum ar face o mama sau o bunica.

La momentul la care reclamanta a promovat aceasta cerere, a avut in vedere tocmai aspectul ca minora este efectiv

terorizata psihic de propriul tata, care face presiuni asupra acesteia tocmai cu scopul vădit de a o indeparta de propria

mama, facand uneori afirmaţii care vor creea grave repercursiuni asupra unui mod normal de dezvoltare, expresii ce constau

in dorinţa nesăbuita a paratului de a fi exonerate cat mai repede de răspunderea acestei custodii odată ce copila va

implini vârsta de 18 ani.

Arăta ca de fiecare data tot in acelaşi context i se reproşează minorei cat de costisitoare este.

Dealtfel in aceasta vara când minora s-a bucurat de prezenta mamei a trebuit să găsească fel si fel de argumente pentru a

isi determina tatăl sa petreacă mai mult timp alături de reclamanta, (existând intre aceştia chiar un pact in sensul ca

daca va spune la momentul efectuării anchetei sociale ca va dori sa ramana cu el se va putea bucura si de mama pana când

aceasta va paraşi tara).

Credem pe de alta parte chiar in raport de discuţia purtata de minora cu mama acesteia, ca insasi aceasta a refuzat efectiv

a merge si a locui cu bunica materna pana la sosirea in tara a mamei,tocmai pentru considerentul ca in imobilul in care

locuieşte alături de tatăl ei a cărui prezenta lipseşte cu desăvârşire aceasta isi poate face propriul program, navigând

foarte mult timp pe internet si nedorind sa dea nici un fel de explicaţie despre programul zilnic, explicaţie pe care

evident ar fi nevoita sa o dea mamei sau bunici daca ar ramane cu aceasta.

Interesul pentru care tatăl minorei isi doreşte in continuare custodia copilului este in mare parte de ordin material,

cunoscut fiind ca reclamanta este cea care o intretine pe minora sumele de bani cuvenite acesteia fiind cheltuite de fapt

de către parat după bunul sau plac.

Menţionează reclamanta că tocmai pentru a sprijini ideea ca interesul custodiei este numai unul material, pârâtul in luna

decembrie a acestui an s-a folosit de toate sumele (considerabile de altfel) de pe poliţa de asigurări de viata ING ce erau

depuse de reclamanta pe numele minorei de şapte ani, acesta fiind împuternicitul.

Un lucru pe care ii critica si in acelaşi timp i se pare de neacceptat in relaţia de viata dintre părinţi si copii este ca

minora se teme, probabil in urma discuţiilor purtate cu tatăl ei, ca după ce va fi incredintata mamei nu va mai fi vizitata

de acesta.

De a lungul timpului ca urmare a faptului ca paratul nu s-a comportat corespunzător fata de minora si nu si-a exprimat in

mod firesc afectiuna aceasta a căpătat o personalitate introvertita, si nu poate fi de acceptat ideea pe care paratul

incearca sa o imprime adică aceea ca minora are o situaţie şcolara buna datorita lui, fiind de notorietate ca cei mai

pregătiţi copii provin uneori si din rândul acestora pentru care părinţi nu isi exprima un interes scolastic deosebit.

Dealtfel pentru discuţiile si afecţiunea pe care minora si-o exprima fata de mama sa, era nevoita atât timp cat mama nu era

in tara sa suporte de fiecare data comportamentul defectuos al tatălui care o marginalizeaza in sensul ca nu discuta cu

aceasta zile intregi deşi o are in custodie.

Comparativ cu atmosfera pe care o creează tatăl- parat, mama are un cu totul alt comportament, demn de un părinte nefolosind

cuvinte jignitoare la adresa fostului sot, si permitandu-i minorei sa isi exprime in mod liber sentimentele sale si fata de

tata si fata de mama.

Se mentionează ca după revenirea in tara reclamanta a fost uimita efectiv  de insalubritatea ce domneşte in imobilul in

care locuieşte minora si de cat era de frig, arătând tot cu aceasta ocazie ca paratul fiind interpelat de reclamanta de ce

este asa de frig i s-a răspuns ca nu are cu ce sa incalzeasca imobilul.

Fata de aceste considerente pe care ar dori ca instanţa sa le aprecieze ca si concluzii scrise in sprijinul cereri

reclamantei solicita a se dispune prin hotărârea ce se va pronunţa admiterea cereri si încredinţarea spre creştere si

educare a minorei France Gabriela mamei reclamante.

 S-a dispus de către  instanţă audierea minorei  N.F.G.  în Camera de Consiliu.

În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martora S. C. şi proba cu interogatoriu

pentru pârât iar pârâtul a solicitat în apărare încuviinţarea  probei testimoniale cu martorii N.C.C. şi G. V.şi

interogatoriu pentru reclamantă.

Având în vedere  înscrisurile existente la dosarul cauzei, susţinerile părţilor, instanţa apreciază că acţiunea promovată

de  reclamantă având ca obiect reîncredinţare  minor, este  întemeiată pentru următoarele considerente :

Potrivit  art.  44  pct.1. C fam. în cazul  schimbării împrejurărilor la  cerere a oricăruia  dintre părinţi  sau a 

copilului  , dacă  acesta a împlinit  vîrsta de 14  ani autorităţii tutelare  sau a  vreunei  instituţii de  ocrotire ,

instanţa  judecătorească  va  putea  modifica  măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile  personale sau 

patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii.

Instanţa  constată că prin  sentinţa  civilă  nr  7291/08.12.2008 a Judecătoriei Slatina  pronunţată în  dosarul nr

7949/311/2008, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre  părti din vina ambilor soţi, s-a încredinţat  spre  creştere  şi

educare  minora N.F.G., născută la data de 19.01.1995 tatălui, şi obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreţinere

în favoarea  acesteia.

Astfel, instanţa  apreciază că în situaţia în  care se  pune  problema reîncredinţării spre  creştere şi  educare a 

minorei trebuie  să se  aibă în  vedere că această schimbare a condiţiilor care în ansamblu au  determinat  încredinţarea 

minorei unuia dintre părinţi îşi găseşte  justificarea şi poate fi luată  numai atunci când se stabileşte că interesele

minorei o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire  se  află nu-i mai poate a sigura  condiţiile necesare

pentru o dezvoltare corespunzătoare.

Astfel, în speţă revenirea  asupra acestei măsuri în sensul de a se  lua  copilul de la părintele căruia i-a fost

încredinţat se apreciază  de către instanţă ca  fiind  justificată temeinic bazată în primul rând pe  motive puternice

care  au demonstrat că menţinerea la acel părinte ar avea anumite consecinţe asupra  copilului, asupra bunei lui dezvoltări

fizice, creşterii şi educării sale, astfel că în raport de aceste considerente şi în conformitate  cu dispoz. art. 44  din 

Codul familiei raportat la dispoz. Legii nr. 272/2004 va  dispune  reîncredinţarea  minorei  N.F.G., născută la data de

19.01.1995, spre  creştere şi  educare reclamantei în  vederea  respectării principiului  interesului  superior  al  minorei

având  în  vedere  vârsta  acesteia, ataşamentul  afectiv  faţă  de  reclamantă şi  condiţiile  materiale  şi  morale 

asigurate de către  aceasta  în  domiciliul său, situatie pe care instanta o retine şi din optiunea exprimată de către

minoră cu ocazia audierii în Camera de Consiliu.

In baza art.274 C.p.civ. instanţa va dispune obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 10 lei cu titlul de

cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare