Vatamare corporala

VATAMARE CORPORALA

Data publicare portal: 09.12.2011

Prin sentinta penala nr 1068/23.11.2011 J.S. in baza art. 184 alin. 2 si 4 C. pen. condamnă pe inculpatul PR, , la pedeapsa de 6 luni  închisoare, pentru săvîrşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpa.

În baza art.71 C.p.interzice inculpatului drepturile prev.de art.64 alin 1 lit.a teza a II-a si lit b C.p., cu referire la art.8 CEDO şi cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, pe durata executării pedepsei principale.

In baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea conditionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani si 6 luni reprezentând termen de încercare, potrivit art. 82 Cod penal.

Atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83, 84 Cod penal in conditiile art. 359 Cod procedură penală.

In baza art. 71 alin. 5 c.p. suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

In baza art. 14 si 346 c.pr.pen obliga asiguratorul de raspundere civila SC AS SA la plata urmatoarelor sume de bani :

-6000 lei catre partea civila MG, reprezentand daune morale;

-13.496 lei catre partea civila MG, reprezentand daune materiale;

-4,554 lei catre Spitalul Clinic de Urgenta B ;

-571 lei catre Spitalul Judetean de Urgenta S .

In baza art.193 C.p.p. obliga asiguratorul de raspundere civila SC AS SA la plata sumei de 1068 lei catre partea civila MG, reprezentand cheltuieli de judecata cu onorariu de expert.

În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 1300 lei lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca prin rechizitoriul nr 1353/P/2008 din 25.09.2009 al Parchetului de pe linga Judecatoria S inregistrat pe rolul Judecatoriei S sub nr. 8789/311/2009 s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului PR pentru savirsirea infractiunii prev. de art. 184 alin 2 si 4 Cod penal.

Din continutul actului de sesizare rezultă că la data de 16.03.2008 inculpatul PR conducand autoturismul marca Dacia 1310 cu nr de inmatriculare OT 01 JPK a efectuat o manevra de virare catre stanga in directia sa de mers fara a se asigura, intrand in coliziune cu motociucleta marca Kcu nr de inmatriculare OT 17 YZI condusa de partea vatamata MG, motocicleta care intrase in depasirea autoturismului condus de inculpat.

In urma coliziunii celor doua vehicule s-au cauzat leziuni traumatice partii vatamate ce a necesitat pentru vindecare 90-100 zile de ingrijiri medicale.

In cursul cercetarii judecatoresti a fost audiat inculpatul care nu a recunoscut savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata.

In procesul penal s-au constituit parti civile:

-MG cu suma de 30.000 lei din care 10.000 lei daune morale si 20.000 lei daune materiale

-Spitalul Judetean de Urgenta S cu suma de 952 lei

-Spitalul Judetean de Urgenta B cu suma de 7589,59 lei

In cursul cercetarii judecatoresti au fost audiati si martorii PA si NG ale caror declaratii  au fost consemnate si atasate la dosar.

Dupa terminarea cercetarii judecatoresti in dosarul sus mentionat s-a dispus condamnarea inculpatului PR la pedeapsa de 6 luni inchisoare dispunandu-se ca modalitate de executare suspendarea conditionata si au fost admise in parte actiunile civile formulate retinandu-se culpa inculpatului in proportie de 60%  si a partii vatamate in proportie de 40%.

Prin d.p. nr 672/27.04.2011 pronuntata de Curtea de Apel Craiova au fost admise recursurile declarate de partea vatamata Manea Stefan si asiguratorul SC G A SA a fost casata sentinta penala si trimisa cauza spre rejudecare la instanta de fond retinandu-se ca exista lipsa de motivare a sentintei recurate si a elementelor necesare pentru exercitarea controlului judecatoresc de catre instanta de recurs , aceasta obligatie a instantelor nationale de a motiva deciziile fiind impusa si prin dispoz art 6 din Conventie, CEDO decizand ca trebuie sa fie examinate in mod real problemele esentiale care au fost supuse analizei instantei , iar in considerentele hotararii sa fie redate argumentele care au condus la pronuntarea acesteia. 

Dosarul a fost inregistrat la Judecatoria S sub nr 6900/311/2011.

Analizind materialul probatoriu al cauzei administrat in prima instanta si in cursul rejudecarii instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 13.03.2008 inculpatul PR in timp ce se deplasa cu autoturismul sau marca Dacia 1310 cu nr de inmatriculare OT 01 JPK pe DJ 677 in directia C – S pe raza localitatii S, jud Olt a redus viteza intentionand sa intre cu autoturismul intr-o statie GPL care se afla pe partea stanga a directiei sale de deplasare virand la stanga pentru a patrunde in statia respectiva.

In momentul efectuarii virajului catre stanga autoturismul condus de catre inculpat a intrat in coliziune cu motocicleta marca Kcu nr de inmatriculare OT 17 YZI condusa de partea vatamata MG care se angajase in depasirea autovehiculului condus de inculpat.

In urma coliziunii celor doua vehicule acestea au fost avariate iar partea vatamata MG a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 90-100 zile de ingrijiri medicale de la data producerii leziunilor conform raportului de constatare medico legala nr 588/E/29.04.2008 completat prin raportul nr 1475/E/23.09.2008 emise de Serviciul Judetean de Medicina legala Olt.

Urmare a leziunilor suferite partea vatamata a fost internata in Spitalul Judetean de Urgenta S si Spitalul Clinic de Urgenta B pentru ingrijiri medicale.

Declaratiile date de partea vatamata si inculpat pe parcursul procesului penal au fost contradictorii in sensul ca partea vatamata a sustinut ca in timp ce se deplasa cu motocicleta pe DJ 677 pe directia C – S in apropierea localitatii S jud Olt a observat in fata sa circuland pe aceeasi directie de mers autoturismul cu nr de inmatriculare OT 01 JPK care a redus  viteza de deplasare si apreciind ca acest autoturism intentioneaza sa vireze catre stanga la statia GPL din apropiere a redus si el viteza de deplasare constatand ca inculpatul ce conducea autoturismul sus mentionat nu semnalizase intentia de a vira catre stanga asa cum initial anticipase ca va proceda inculpatul , partea vatamata a precizat ca s-a angajat in depasirea autoturismului condus de inculpat si inainte de a ajunge in dreptul acestuia inculpatul a virat brusc catre stanga moment in care motocicleta a intrat in partea stanga fata a autoturismului condus de inculpat fara a avea posibilitatea sa mai franeze sau sa evite in alt mod producerea coliziunii.

La randul sau inculpatul care nu a recunoscut savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata a prezentat o alta varianta decat cea prezentata de partea vatamata constand in aceea ca in timp ce se deplasa pe DJ 677 pe directia C – S aproape de intrarea in comuna S intentionad sa vireze catre stanga la statia GPL din apropiere  a pornit semnalizarea autoturismului si a redus viteza asteptand sa treaca un autoturism ce circula din sens opus si dupa ce acest autoturism a trecut a virat catre stanga pentru a intra in statia Peco moment in care autoturismul sau a fost acrosat in partea stanga fata de motocicleta condusa de partea vatamata.

In cauza in cursul urmaririi penale au fost efectuate 3 expertize tehnice auto acestea prezentand ca si concluzii solutii contradictorii cu privire la persoana care a generat starea de pericol ce a dus la producererea accidentului concluzionandu-se pe de o parte ca in cauza culpa apartine in exclusivitate inculpatului prin aceea ca nu a respectat dispozitiile legale referitoare la circulatia pe drumurile publice in sensul ca inainte de a schimba directia de mers nu a semnalizat acest lucru, punand-o pe partea vatamata in imposibilitate de a evita coliziunea cu autoturismul condus de inculpat.

Pe de alta parte s-a retinut ca vinovat de producerea accidentului este partea vatamata care prin comportamentul in trafic a generat starea de pericol care a dus la producerea accidentului.

O a treia expertiza a concluzionat ca producerea accidentului s-a datorat urmatoarelor cauze: respectiv manevra de virare spre stanga ce a fost initiata de catre inculpat fara o prealabila asigurare de catre acesta ca manevra se poate efectua fara a periclita circulatia celorllati participanti la trafic in speta autovehiculelor care veneau din spate  astfel incat inculpatul ar fi avut posibilitatea de prevenire a accidentului daca s-ar fi asigurat temeinic de oportunitatea de schimbare a directiei de mers inainte de inceperea manevrei de viraj stanga in conditiile in care din spate venea un alt autovehicul.

A doua ipoteza retinuta in cea de a treia expertiza referitor la vinovatia pentru producerea accidentului are in vedere nepastrarea de catre partea vatamata a unei distante suficiente fata de autoturismul condus de inculpat care se deplasa inaintea sa, aceasta distanta nefiind corelata cu viteza de deplasare a motocicletei cu care partea vatamata circula.

In cursul cercetarii judecatoresti s-a mai dispus efectuarea unei alte expertize tehnice auto de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice B, concluzionandu-se  ca nu se pot determina cu certitudine posibilitatile de evitare sau prevenire a accidentului de catre inculpat sau partea vatamata, nu se poate stabili cu exactitate cauza producerii accidentului si nici viteza de deplasare a autovehiculelor implicate in accident.

In raport de intregul material probator administrat in cauza instanta retine ca situatie de fapt aceea ca in data de 16.03.2008 in timp ce inculpatul PR se deplasa cu un autovehicul pe DJ 677 avand directia de deplasare C - S in apropiere de intrarea in loc. S a efectuat o manevra de schimbare a directiei de mers virand catre stanga pentru a intra cu masina la o statie Peco aflata in afara partii carosabile in acelasi sens de mers, fara a se asigura in prealabil ca aceasta manevra poate fi efectuata fara a putea periclita circulatia celorllati participanti la trafic producandu-se astfel coliziunea cu motocicleta condusa de partea vatamata .

Impactul intre cele doua vehicule a avut loc pe contrasens in timp ce masina condusa de inculpat virase catre stanga cu intentia de a intra la statia Peco, motocicleta condusa de partea vatamata aflandu-se in acel moment in efectuarea unei manevre de depasire a autoturismului inculpatului .

Pentru producerea accidentului o parte a vinovatiei apartine si partii vatamate  care s-a deplasat cu motocicleta fara a pastra fata de autovehiculul condus de inculpat ce se deplasa in fata sa o distanta corelata cu viteza de deplasare.

In raport de circumstantele concrete de producere a accidentului instanta va retine in sarcina inculpatului ca si grad de vinovatie o proportie de 60% diferenta de 40% apartinand partii vatamate.

Relevant pentru retinerea situatiei de fapt sus mentionate atat in ceea ce priveste efectuarea de catre inculpat a manevrei de virare catre stanga cat si de catre partea vatamata a manevrei de depasire a autovehiculului inculpatului este declaratia martorului NG A acesta declarand ca la acea data in timp ce isi desfasura activitatea la statia GPL in apropierea careia s-a produs impactul celor doua vehicule a observat autoturismul condus de inculpat reducand viteza in apropierea statiei fara a semnaliza schimbarea directiei de mers insa nu a vazut momentul eefctuarii virajului catre stanga si a impactului celor doua vehicule pentru a putea preciza daca la momentul efectuarii virajului catre stanga inculpatul semnalizase schimbarea directiei de mers.

Martorul a mai precizat ca dupa impact a auzit pe partea vatamata reprosandu-i inculpatului ca nu a semnalizat schimbarea directiei de mers, nici el neobservand dupa impact ca autoturismul condus de inculpat sa fi avut pornita semnalizarea.

Instanta apreciaza ca fapta inculpatului PR care in ziua de 16.03.2008 a generat un accident de circulatie din cauza nerespectarii regulilor de circulatie coroborate si cu nerespectarea regulilor de circulatie de catre partea vatamata in urma caruia s-a produs vatamarea corporala a partii vatamate MG intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art 184 alin 2 si 4 Cod penal.

Se apreciaza ca actionind in acest mod inculpatul nu a prevazut rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada retinindu-se sub aspect subiectiv ca forma de vinovatie culpa.

Vinovatia inculpatului sub aceasta forma este probata cu cercetare la fata locului, plansele foto, declaratii martori, schita locului faptei, avariile suferite de autovehiculele implicate in accident, actele medico legale eliberate partii vatamate, rapoarte de expertiza tehnico auto, declaratiile partii vatamate, declaratia inculpatului.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicata inculpatului instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 c.p. respectiv dispoz. partii generale limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savirsite, persoana infractorului si atitudinea acestuia in timpul desfasurarii procesului penal.

Fata de aceste elemente, respectiv atitudinea nesincera a inculpatului in cursul urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti, lipsa antecedentelor penale, urmarile produse, gradul de pericol social sporit al faptei inculpatului constand in aceea ca in urma neglijentei sale s-a adus atingere unui drept al omului respectiv integritatea corporala, tinand seama si de forma de vinovatie cu care a actionat inculpatul respectiv culpa in varianta prev de art 19 alin 2 lit b c.p. si de faptul ca o parte din vinovatie apartine si partii vatamate, instanta apreciaza ca aplicarea unei pedepse cu inchisoarea, este de natura sa realizeze scopul educativ si preventiv prev de art 52 c.p.

Avand in vedere aceste argumente in baza art 345 alin 2 c.p.p. instanta va dispune condamnarea inculpatului PR  pentru savarsirea infractiunilor prev de art 184 alin 2 si 4 Cod penal la pedeapsa de 6 luni inchisoare.

Potrivit disp art 71 alin 1 c.p. pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prev de art 64 c.p., iar condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev de art 64 lit a - c din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa or pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

Astfel in baza art 71 c.p. vor fi interzise inculpatului drepturile prev de art 64 alin 1 lit a teza II si lit b c.p. cu referire la art 8 CEDO si cauza Sabou si Parcalab impotriva Romaniei, pe durata executarii pedepsei principale.

Cât priveşte conţinutul şi modul de executare a pedepselor accesorii, şi acestea au suferit modificări esenţiale, de natură a le pune de acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului (Hotărârea Sabou şi Pîrcălab contra României, M. Of., Partea I, nr. 484 din 08.05.2005). In acest sens, art. 71 alin. (2) C. pen. prevede că interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a)-c) C. pen.) este atrasă de drept de condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, de la rămânerea definitivă a condamnării până la executarea pedepsei, graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. Interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. nu mai operează de drept, ca urmare a condamnării, ci este supusă aprecierii judecătorului în funcţie de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana infractorului, interesele copilului sau ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

In ceea ce priveşte interzicerea de drept a drepturilor electorale, cf. art. 71 alin. (2) C. pen. modificat, se impune a fi valorificată jurisprudenţa Curţii Europene a drepturilor omului, respectiv Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6 octombrie 2005 care a statuat că interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art. 3 al Protocolului nr. 1. In motivarea hotărârii s-a arătat că acest articol garantează drepturi individuale, cum ar fi, de pildă, dreptul la vot, recunoscând în acelaşi timp că aceste drepturi individuale nu sunt absolute, ci pot face obiectul unor limitări implicite şi care sunt supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor care, la rândul ei, este supusă unei verificări din partea Curţii Europene pentru a se asigura că aceste limitări nu reduc dreptul pe care îl vizează într-o manieră care să îi atingă substanţa însăşi sau să îl priveze de efectivitate (a se vedea şi Hotărârea Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei din 2 martie 1987). Astfel, jurisprudenţa CEDO a stabilit că orice restricţie trebuie să vizeze un scop legitim şi mijloacele restrictive utilizate să fie proporţionale. Referitor la interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 64 lit. c) C. pen. se impun următoarele precizări din punct de vedere al concordanţei cu dreptul comunitar. Astfel, limitările impuse liberei circulaţii a persoanelor şi serviciilor ca urmare a interzicerii ope legis a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. pot intra în contradicţie cu directivele comunitare. Astfel conform principiului teritorialităţii legea română se aplică faptelor săvârşite pe teritoriul României, chiar dacă făptuitorul este cetăţean străin.

O condamnare trebuie să fie proporţională cu scopul legitim urmărit, iar autorităţile naţionale să ofere motive pertinente şi suficiente pentru a o justifica.

Interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii se aplică, potrivit normei naţionale, automat şi absolut, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absenţa controlului cu privire la proportionalitate exercitat de o instanţă

Sistemul sancţionator nu trebuie sa conducă ia compromiterea libertăţilor prevăzute de tratate ca în cazul în care o sancţiune ar fi vădit disproporţionată faţă de gravitatea infracţiunii încât ar conduce la o restrângere a libertăţilor garantate de dreptul comunitar.

Curtea de la Luxemburg a considerat (CJCE 29 febr. 1996-Skanavi et Chryssarthakopoulos 193/94, Rec. CJCE partea 1 929, 955) că statele membre nu sunt libere să prevadă sancţiuni disproportionate de natură să împiedice libera circulaţie a persoanelor serviciilor, ceea ce este de natură sa întărească faptul ca, şi in aprecierea limitarii drepturilor ca urmare a aplicării unei pedepse accesorii, trebuie avut in vedere proportoonalitatea consecintelor juridice cu situatia care le-a generat.

In raport de cele sus mentionate se apreciaza ca inculpatul este nedemn in ceea ce priveste exercitarea drepturilor prev de art 64 alin 1 lit a teza a II a si lit b c.p. respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, astfel ca pe durata executarii pedepsei principale vor fi interzise inculpatului aceste drepturi.

In ceea ce priveste individualizarea modalitatii de executare a pedepsei aplicate instanta apreciaza ca scopul sanctionator si preventiv al pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.

Avind in vedere ca inculpatului urmeaza sa i se aplice o pedeapsa mai mica de 3 ani inchisoare iar acesta nu a mai fost condamanat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, exceptind cazul cind condamnarea intra in vreunul din cazurile prev de art 38 c.p., scopul pedepsei putind fi atins chiar fara executarea acesteia, instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prev de art 81 c.p. in baza acestor prevederi legale urmeaza sa dispuna suspendarea conditionata a executarii pedepsei fixind conform art 82 c.p. termen de incercare pe o durata de 2 ani la care se va adauga durata pedepsei ce va fi aplicata .

In baza art 359 c.p.p. atrage atentia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendarii conditionate a  pedepsei prev de art 83, 84 c.p. 

Potrivit disp art 71 alin 5 c.p. pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii sau a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii se suspenda si executarea pedepselor accesorii.

Astfel in baza art 71 alin 5 c.p. instanta va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate inculpatului in conditiile art 71 rap la art 64 alin 1lit a teza a II a si b c.p. pe durata suspendarii conditionate a pedepsei.

In cauza s-au constituit parti civile Spitalul Judetean de Urgenta S, Spitalul Clinic de Urgenta B si partea civila MG.

In raport de situatia de fapt retinuta prin prisma probelor administrate si disp art 998 – 999 c.civ conform carora “orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara”, acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar si de acela ce a cauzat prin imprudenta sa, instanta apreciaza ca sunt indeplinite conditiile pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a inculpatului respectiv existenta faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu,  implicarea in comiterea acesteia a inculpatului precum si legatura de cauzalitate dintre aceste elemente.

Inculpatul va raspunde in conformitate cu dispoz. art.14 C.p.p. si art. 998 – 999  C.civ. pentru prejudiciul pe care l-a produs prin fapta comisa, fiind obligat sa suporte atit daunele materiale, cit si cele morale, conform art.14 alin.5/1 C.p.p.

Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezulta ca autovehiculul condus de inculpat era asigurat la O G A SA, societate devenita ulterior SC AS SA

Potrivit deciziei în interesul legii nr. 1/28.03.2005 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi  Justiţiei , societatea de asigurare are în procesul penal numai calitatea de asigurător, răspunderea acesteia putînd fi angajată în mod direct potrivit art. 55 alin.1. din Legea 136/1995.

Prin această decizie instanţa supremă a statuat caracterul limitat derivat din contract al obligaţiei asumate de societatea de asigurare, fapt ce exclude asimilarea poziţiei sale cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant , cît timp nici o prevedere legală nu prevede o altfel de interpretare.

S-a considerat că răspunderea civilă a asiguratorului este reglementată prin dispoziţiile speciale ale legii civile – legea nr. 136/1995 – fără a se face trimitere la vreo dispoziţie care să permită să i se atribuie calitatea de parte responsabilă civilmente ori garant , concluzionîndu-se că , în cazul producerii unui accident de circulaţie avînd ca urmare cauzarea unui prejudiciu produs prin accident de autovehicul pe teritoriul României în care a fost implicat un autoturism pentru care s-a încheiat contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie, coexistă răspunderea civilă delictuală a inculpatului care prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare cu răspunderea contractuală a asigurătorului întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile prevăzute de legea specială.

Este de mentionat că răspunderea civilă delictuală solidară reglementată de dispoz. art. 1003 Cod civil este caracteristică părţii responsabilă civilmente avînd în vedere şi dispoz. art. 1000 Cod civil pentru prejudiciile cauzate părţii civile .

Ori ,în cazul societăţilor de asigurare nu se poate face aplicarea dispoz. art. 1003 Cod civil întrucît între societatea de asigurare şi inculpat nu există nici unul dintre raporturile prev. în art. 1000 Cod civil neputînd fi antrenată răspunderea civilă delictuală a societăţii de asigurare nici chiar pentru fapta altuia conform mentiunilor anterioare retinute şi de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, ci numai o răspundere civilă contractuală, guvernată de principiul consensualismului juridic.

Mai mult , autovehiculul nu se afla în paza juridică sau materială a societăţii de asigurare . nefiind astfel incidente dispoz. art. 1000 alin.1 Cod civil, întrucît contractul de asigurare nu conduce la un transfer al pazei juridice pentru ca asigurătorul să răspundă în solidar.

Pe de altă parte potrivit art. 1041 Cod civil  solidaritatea pasivă nu se prezumă , ci aceasta trebuie prevăzută expres de lege sau prin convenţia părţilor fiind necesară o exprimare clară şi neîndoelnică a intenţiei părţilor în acest sens, respectiv ca debitorii  să se oblige în solidar.Ori, în cauză asemenea mentiuni nu există iar răspunderea civilă solidară se constată că nu este prevăzută în contractul de asigurare reglementat în cap. II din legea nr. 136/1995.Acest act normativ nu cuprinde nici o dispoziţie care să stabilească  responsabilitatea asigurătorului pentru faptele asiguratului în alte condiţii decît cele stipulate în contractul de asigurare.

Nu în ultimul rînd , un alt argument pentru lipsa solidarităţii pasive îl constituie şi faptul că partea responsabilă civilmente poate recupera întreaga sumă plătită, pentru fapta inculpatului , în vreme ce asigurătorul, dimpotrivă, cu excepţia celor 5 cazuri expres prevăzute în art. 58 , cazuri cu privire la care nu există nici un indiciu că s-ar regăsi în cauza de faţă, unde este vorba de o singură infracţiune săvîrşită din culpă şi nu vreuna dintre cele reglementate de aceste dispoziţii legale, nu are posibilitatea exercităţii acţiunii în regres.

Pe de altă parte potrivit art. 26. pct. 7, din Normele tehnice de aplicare a Legii nr. 136/1995 ,  asigurătorul nu datorează despăgubiri pentru “ cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi latura civilă “ .Ori, dacă s-ar reţine solidaritatea pasivă în ceea ce priveşte despăgubirile civile – ceea ce nu este prevăzut pentru calitatea acestuia de asigurator - ci ar fi fost posibilă numai în situaţia în care societatea de asigurare ar fi avut calitatea de parte responsabilă civilmente şi numai în această situaţie potrivit art. 191 alin.3.c.p.p. s-ar fi mentinut această solidaritate pasivă şi cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.

Potrivit  art.55 alin.1din Legea nr. 136/1995 “ despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite “ şi potrivit art. 50 alin.l din acelaşi act normativ “ despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămate corporală sau deces precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri “

Concluzionînd , instanţa reţinînd că nu există solidaritate între inculpat pe de o parte şi asigurătorul de răspundere civilă , pe de altă parte , în temeiul dispoziţiilor legale mai sus citate, admiţînd in parte acţiunile civile promovate de partile civile va obliga numai asiguratorul de raspundere civila la plata sumelor de bani ce vor fi stabilite in cauza.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civila MG, instanta apreciaza ca acestea au fost dovedite doar in parte si cum actiunea civila chiar promovata in procesul penal ramine supusa regulilor civile, in lipsa unor probe concludente pentru dovedirea integrala a daunelor materiale solicitate, asa cum impun dispoz.art.1169 C.civ.si art.129 C.p.c., instanta nu poate admite in totalitate actiunea civila formulata de aceasta cu privire la despagubirile civile. De aceea instanta urmeaza sa admita actiunea civila in ceea ce priveste repararea prejudiciului material pentru suma de 13.496 lei calculata in raport de devizul de lucrari existent la dosarul de fond (f. 91), in raport de gradul de vinovatie al inculpatului in producerea accidentului.

In ceea ce priveste prejudiciul moral suferit instanta apreciaza ca despagubirile solicitate sunt justificate urmand sa admita in parte actiunea formulata de partea civila MG pentru suma de 6.000 lei, avand in vedere traumele psihice suferite de partea vatamata, de asemenea raportat la gradul de vinovatie al inculpatului.

Incalcarea acestor valori genereaza dreptul si obligatia la repararea consecintelor si, chiar daca este adevarat ca prejudiciul nepatrimonial nu are un continut economic, evaluarea acestuia nu inseamna stabilirea echivalentei in bani a valorilor incalcate  prin fapta ilicita dar s-a statuat ca atingerile aduse acestei valori manifestindu-se concret permit aprecierea intensitatii si gravitatii lor in raport de toate imprejurarile cauzei, de modul de actiune, de consecinte.

S-a statuat, de asemenea,  ca repararea trebuie sa fie justa, dar ca nu s-ar putea acorda mai mult decit dauna suferita, deoarece savirsirea unei infractiuni nu este un prilej de imbogatire pentru persoana lezata.

Tinand insa seama de faptul ca pentru producerea accidentului culpa apartine atat partii vatamate cat si inculpatului PR, instanta apreciaza ca in raport de aceasta situatie daunele morale la care este indreptatita partea civila in cauza sunt in cuantum de 6.000 lei prejudiciu nepatrimonial pentru traumele fizice si psihice suferite de aceasta.

Vazind si dispoz art 191 alin 1 c.p.

Domenii speta

Spete similare