Pretentii

R O M Â N I ACod operator 3924

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

Dosar nr. 1813/317/2010

Sentinţa Civilă Nr. 34

Şedinţa publică din 12 ianuarie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE M.R.

Grefier F.D.

Pe rol judecata cauzei civile privind pe reclamantul V.L.M., domiciliat în Rovinari, str. Tineretului nr.6, bl. G3, sc. 5, et. 2, ap. 25, judeţul Gorj, şi pe pârâtul B.I.C., domiciliat în comuna Bîlteni, judeţul Gorj, având ca obiect pretenţii .

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns reclamantul personal şi pârâtul prin avocat C.C.V..

Procedura legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că SC A.M. SRL  a  răspuns adresei instanţei şi a depus contractul de amanet nr.636/2010, după care părţile arată că nu mai au alte cereri de formulat şi nici probe de administrat, situaţie în care instanţa constată cererea în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond .

Reclamantul solicită admiterea acţiunii, obligarea pârâtului să-i restituie lănţişorul din aur sau să-i achite contravaloarea acestuia, cu cheltuieli de judecată .

Pârâtul, prin avocat, solicită respingerea acţiunii, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere, în principal, lipsa vinovăţiei pârâtului şi, deci, neîndeplinirea condiţiilor art.998 C.civ, că nu există vreo dovadă că lanţul amanetat este cel din litigiu. Avocatul pârâtului depune şi concluzii scrise .

In replică, reclamantul arată că a avut un singur lanţ din aur, acesta fiind şi cel amanetat dar şi cel lăsat în posesia pârâtului .

I N S T A N T A

Asupra prezentei cauze civile, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată la 23.04.2010 şi precizată ulterior sub aspectul obiectului, reclamantul V.L.M. a chemat în judecată pe pârâtul B.I.C., solicitând obligarea acestuia să-i restituie un lănţişor de aur sau să-i plătească contravaloarea acestuia, cu cheltuieli de judecată .

In motivarea cererii, reclamantul a arătat că :

In ziua de 31.03.2010, a fost delegat ca arbitru la un meci de fotbal, pe raza comunei Turburea, judeţul Gorj, iar înaintea începerii meciului de fotbal reclamantul a lăsat colegului său, B.C., un lănţişor de aur pentru a-l ţine pe durata meciului;

După terminarea meciului, fiind ocupat cu întocmirea documentelor specifice, nu a observat că pârâtul a plecat mai repede, fără a-i restitui lănţişorul, telefonic acesta comunicându-i că ar fi pus lănţişorul într-o borsetă din vestiar;

In vestiar era o singură borsetă, de culoare verde, aceasta aparţinând conducătorului echipei Turburea în care păstra carnetele jucătorilor, că, împreună cu N. V., arbitru asistent, reclamantul a verificat borseta, fără a se găsi vreun lănţişor, după care a fost dată unui copil pentru a fi înmânată conducătorului echipei ;

După constatarea că , în borseta verde, nu se afla nici un lănţişor, reclamantul l-a sunat din nou pe pârâta, acesta schimbându-şi declaraţia, arătând că a pus lănţişorul într-o borsetă neagră, aceasta nefiind văzută de nici o persoană cu acces în vestiar ;

A mai arătat reclamantul că a mai încercat de multe ori să ia legătură cu pârâtul pentru a-i înapoia lănţişorul, fără rezultat îsă.

In dovedirea acţiunii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând adresa nr………….., emisă de BNR _ Sucursala Dolj şi extrasul de pe site-ul BNR, anexa la adresa de mai sus, ce cuprinde preţul gramului de aur, precum şi de proba cu martori, fiind audiat N. V. .

La termenul din 07.06.2010, a fost luată o declaraţie pârâtului B.I.C., aceasta fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Prin declaraţia dată, pârâtul a recunoscut că reclamantul i-a lăsat în păstrare, până la sfârşitul meciului de fotbal, un lănţişor din aur, iar la sfârşitul meciului lănţişorul a fost pus într-o borsetă neagră din vestiar, pârâtul crezând că este a reclamantului, nedându-i-l acestuia personal pentru că era ocupat cu scrierea raportului de joc, după care pârâtul a plecat.

A mai arătat pârâtul că a fost sunat de reclamant care l-a întrebat ce a făcut cu lănţişorul.

Pârâtul a solicitat proba cu doi martori, s-a obligat să-i prezinte necitaţi, dar aceştia nu s-au prezentat în instanţă pentru a fi audiaţi .

Având în vedere că reclamantul a arătat că a avut lănţişorul amanetat de către tatăl său, V. M.,, dar că de la Casa de amanet i se refuză orice detalii, arătând că va răspunde numai la cererea instanţei, la cererea reclamantului instanţa a dispus emiterea unei adrese către Casa de Amanet SC „A.M.”SRL, solicitându-i să comunice gramajul lănţişorului amanetat şi data la care a fost scos din amanet respectivul lănţişor.

Casa de Amanet a răspuns prin adresa înregistrată la instanţă la data de 15.12.2010, aceasta comunicând că V. M. a făcut mai multe contracte de amanet, ultimul fiind cel cu numărul ……….., având ca obiect amanetarea unui lănţişor de 15,7 gr. Aur, contractul fiind achitat la ….03.2010, depunându-se şi copia contractului de amanet .

Prin concluziile scrise depuse de avocatul pârâtului, s-a făcut o analiză a temeiul de drept invocat de reclamant, 998 C.civ., arătându-se că pârâtul a acţionat fără vreo formă de vinovăţie, prin punerea lănţişorului în borseta din vestiar, acesta crezând că va ajunge în posesia reclamantului.

A mai arătat pârâtul, prin avocat, că reclamantului îi incumbă sarcina de a dovedi că prejudiciul s-a datorat faptei pârâtului, dar şi vinovăţia acestuia, dar că reclamantul nu a făcut nici o dovadă că lanţul dat pârâtului era unul din aur, că nu şi l-a primit înapoi, că nu există vreo dovadă că lanţul amanetat este acelaşi cu cel la care se referă reclamantul, că era posibil ca lanţul în litigiu să fi fost amanetat chiar de reclamant iar pentru că nu a avut suma necesară de scoatere de la amanet, sa fi justificat părinţilor că i-ar fi fost luat de pârât.

In  continuarea concluziilor, avocatul pârâtului a mai arătat că martorul audiat în cauză a arătat, contrar susţinerilor reclamantului, că borseta verde era goală, iar dispariţia lanţului a aflat-o de la preşedintele clubului şi nu în vestiar, concluzionând că există mai multe contradicţii între susţinerile reclamantului şi declaraţia martorului, în final arătându-se că singurul scop al reclamantului este acela de a face rost de o anumită sumă de bani, precum şi evidenţiindu-se că aproape o lună de zile reclamantul nu a acţionat în vreun fel, prin plângere legală etc.

Examinând cererea în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale în materie, instanţa apreciază că este întemeiată, motivat de următoarele considerente :

Susţinerile  reclamantului, cele esenţiale pentru soluţionarea cauzei, au fost dovedite prin chiar recunoaşterea pârâtului , făcută prin declaraţia dată în instanţă, dar şi prin declaraţia martorului N. V. .

Astfel, predarea de către reclamant a lănţişorului de aur, înainte de începerea meciului de fotbal din comuna Turburea, pentru a fi păstrat de pârât până la terminarea jocului, precum şi nerestituirea acestuia de către pârât către reclamant ,după terminarea jocului, sunt fapte recunoscute cert de către pârât, fiind arătate şi de martor .

Fapta ilicită, deci, constând în nerestituirea de către pârât a lanţului primit spre păstrare temporară, există şi este dovedită.

Neprimind lanţul, evident că reclamantul a suferit şi un prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu fiind foarte clară, nepresupunând analize suplimentare .

Chiar dacă pârâtul ar fi pus lănţişorul într-o borsetă din vestiar, verde sau neagră, cu privire la care pârâtul a „considerat că.. aparţine reclamantului”  acest fapt nu poate echivala cu restituirea bunului, mai ales în condiţiile în care pârâtul a plecat de la locul faptei fără a-l atenţiona măcar pe reclamant că ar fi pus obiectul în acea borsetă .

Nefiind îndeplinită obligaţia de restituire a lănţişorului, evident că răspunderea pârâtului există .

Potrivit art.998 C.civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art.999 C.civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.

Susţinerea pârâtului, prin avocat, din concluziile scrise, în sensul că , în speţă, lipseşte orice formă de vinovăţie a acestuia, că nu putea să prevadă consecinţele faptei sale, sunt contrazise chiar de aceste dispoziţii legale.

Astfel, dacă în dreptul penal se subliniază în mod special distincţia dintre intenţie şi culpă, în dreptul civil , indiferent că fapta a fost săvârşită cu intenţie sau din culpă, răspunderea este, în principiu , aceeaşi – obligaţia de reparare integrală a prejudiciului , întrucât simpla culpă, chiar cea mai uşoară, alături de celelalte condiţii , este suficientă pentru angajarea răspunderii.

Dacă situaţia de fapt este cea relatată de pârât, răspunderea sa subzistă, pentru neglijenţa sau imprudenţa sa constând în a pune lanţul într-un loc despre care nu a avut certitudinea că este al reclamantului, coroborat cu lipsa comunicării către reclamant a acestui fapt.

Primirea lanţului spre păstrare temporară a determinat şi naşterea unei obligaţii în sarcina pârâtului, aceea de restituire, obligaţie care nu a fost îndeplinită.

Reclamantul a arătat că a avut un singur lanţ de aur, pe care el sau tatăl său l-au amanetat atunci când au avut nevoie de bani. In speţă, ultima amanetare a avut loc la data de 23.01.2010, prin contractul nr.636, încheiat între tatăl reclamantului , V. M., şi Casa de Amanet SC „A.M.”SRL, având ca obiect un lanţ de aur în greutate de 15,7 g, acesta fiind achitat la 08.03.2010.

Meciul de fotbal a avut loc la data de 31.03.2010, deci după scoaterea lanţului de la amanet.

BNR, filiala Dolj, a comunicat valoarea unui gram de aur, astfel că paguba efectivă suferită de reclamant s-a calculat prin raportarea acestei valori per gram la gramajul din contractul de amanet  - 15,7 x 136,4117 = 2141,66 lei. In speţă, având în vedere că reclamantul nu a solicitat efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii reale a lănţişorului, suma stabilită de instanţă cuprinde  exclusiv valoarea aurului, nu şi cea a manoperei.

In aceste condiţii, chiar dacă preţul comunicat de BNR este pentru un gram de aur de altă calitate decât cel din lănţişorul reclamantului, diferenţa compensează parţial manopera, diferenţa de manoperă rămânând ca pagubă în patrimoniul reclamantului care nu a înţeles să solicite proba de evaluare de către un expert tehnic.

A prezuma că ar fi putut fi un alt lanţ , aşa cum solicită pârâtul prin concluziile scrise, fără ca prezumţia să aibă puterea de a naşte probabilitatea, ar echivala cu încălcarea legii .

Oricum, diferenţa de gramaj a lanţului arătată în acţiune şi cea din contractul de amanet, diferenţă evidenţiată de pârât tot în concluziile scrise, este una foarte mică şi favorizează pârâtul nu pe reclamant .

Faţă de toate aceste considerente, în baza art.998-999 C.civ., instanţa va admite acţiunea, va obliga pârâtul să restituie lanţul de aur sau contravaloarea acestuia , în sumă de 2141,66 lei , iar în temeiul art.274 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 195 lei .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul V.L.M., domiciliat în R., str. T. nr.6, bl. G3, sc. 5, et. 2, ap. 25, judeţul Gorj, împotriva pârâtului B.I.C., domiciliat în comuna B., judeţul Gorj .

Obligă pârâtul să restituie reclamantului lanţul din aur în greutate de 157 g sau contravaloarea acestuia de … lei .

Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 195 lei cheltuieli de judecată .

Cu recurs în 15 zile de la comunicare .

Pronunţată în şedinţa publică din 12.01.2011 .

PRESEDINTE  GREFIER

M.R. F. D.

Red. MR – 14.01.2011

Thn. MR – 4 ex

Domenii speta

Spete similare