Plângere contravenţională

Dosar nr. …/317/2011

Cod operator 3924

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă Nr. 13/2012

Şedinţa publică de la 09 Ianuarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE ABP

Grefier IA

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul SI şi pe intimata DSG, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a fost prezent petentul fiind asistat de avocatul BA, lipsă fiind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Serviciul registratură a fost depusă dovada de înaintare a mandatului de aducere privind pe martorul MA.

Din oficiu, instanţa a trecut la audierea martorului MA, a cărui declaraţie a fost consemnată şi ataşată la fila 25 a prezentului dosar.

Nemaifiind alte probe de administrat, cereri de formulat sau excepţii de invocat, instanţa a acordat cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.

Avocat BA pentru petent a solicitat admiterea plângerii aşa cum a fost formulată, anularea procesului-verbal contestat şi exonerarea petentului de măsurile luate prin acesta, cu cheltuieli de judecată.

]În susţinerea celor solicitate, avocatul petentului a făcut trimitere la declaraţia martorului asitent MA, care a susţinut că atelajul petentului era tractat de un cal de culoare neagră, iar la fila 16 a prezentului dosar agentul constatator precizează culoarea calului ca fiind roşie, aşa încât există o contradicţie evidentă între aceste susţineri.

De asemenea, martorul asistent a declarat că fapta s-a petrecut în timpul verii, însă cele imputate petentului s-au petrecut în luna septembrie.

Totodată, a mai precizat că diametrul arborilor nu a fost măsurat de către agentul constatator, iar lemnele, potrivit declaraţiilor martorilor, erau doar crengi cu diametru redus.

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.10.2011, sub nr. …/317/2011, petentul SI, în contradictoriu cu intimata R.N.P. ROMSILVA- DSG, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria DSGJ nr. A 117/04.10.2011 întocmit de către agentul intimatei, exonerarea sa de plata amenzii contravenţionale aplicate prin acesta şi înlăturarea măsurilor complementare luate ca urmare a încheierii procesului-verbal contestat.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal contestat s-a reţinut în sarcina că, la data de 17.09.2011, ora 20.00, în locul denumit T ar fi transportat cu căruţa un număr de 4 arbori specia gorun, cu diametrul 28-30 cm, făcându-se astfel vinovat de săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 lit. a din Legea nr. 171/2010, fiind sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 2.000 lei şi obligarea la plata cuantumului despăgubirii, 444, 76 lei.

A susţinut petentul că cele reţinute prin procesul-verbal contestat sunt neîntemeiate, întrucât la momentul controlului nu transporta arbori, ci doar crengi cu diametru mult mai mic, care însă nu au fost identificate şi măsurate corespunzător de către agentul constatator.

De asemenea, a mai precizat petentul că identificarea şi măsurarea lemnelor nu a fost realizată nici în locul de unde se susţine că acestea au fost tăiate, fiind nereală consemnarea că s-ar fi tăiat arborii menţionaţi în procesul-verbal contestat.

A mai arătat petentul că între el şi martorul asistent consemnat în cuprinsul procesului-verbal există o vădită stare de duşmănie, iar sancţiunea amenzii contravenţionale este greşit individualizată faţă de dips. art.  8 alin. 2 din Legea nr. 171/2010.

În drept, petentul a invocat disp. O.G. nr. 2/2001, Legii nr. 171/2010.

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, iar în susţinere a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat.

Plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Deşi legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, depunând însă, cu adresa nr. 9051/02.12.2011, materialul probator de la baza întocmirii procesului-verbal contestat.

Analizând ansamblul materialului probator, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenţie seria DSGJ nr. A 117/04.10.2011 întocmit de către agentul intimatei, petentul SI a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 2.000 lei şi obligat la plata cuantumului despăgubirii de 444, 76 lei, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. a din Legea nr. 171/2010, întrucât la data de 17.09.2011, ora 20.30, în locul denumit T, a tăiat un număr de 4 arbori specia gorun cu diametrele 1x28, 1x30, 1x30, 1x34, volum 2, 511 metri cubi pe care i-a transportat cu căruţa.

Petentul a refuzat să semneze procesul-verbal contestat, fapt confirmat de către martorul asistent MA, iar la rubrica Obiecţiuni agentul constatator a consemnat „Refuză să colaboreze cu mine”.

Instanţa constată că plîngerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 24.10.2011, împotriva procesului-verbal de contravenţie comunicat la data de 11.10.2011.

Instanţa sesizată cu soluţionarea plângerii contravenţionale, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal contestat.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa va avea în vedere prevederile art. 8 alin. 1 lit. a din Legea nr. 171/2010 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, potrivit cărora constituie contravenţie silvică tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum şi distrugerea ori vătămarea de arbori, puieţi sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 108 alin. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, instanţa arată că, potrivit Ordinului nr. 1343/2010 al Ministrului Mediului şi Pădurilor, în vigoare la data constatării faptei, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este de 74 lei.

Totodată, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, acesta face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Instanţa constată că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reţine în mod clar şi constant ca indiferent de distincţiile care se fac în dreptul intern între contravenţii şi infracţiuni, persoana acuzata de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenţie trebuie sa beneficieze de garanţiile specifice procedurii penale.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţia intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenţia Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancţionează astfel de fapte are caracter general întrucât se adresează tuturor cetăţenilor, iar pe de altă parte, sancţiunile contravenţionale aplicabile urmăresc un scop preventiv şi represiv.

În jurisprudenţa sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenţie.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic v. Suedia).

Forţa probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispoziţiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil  în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România).

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de contravenţie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate şi autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanţă condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de verdicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridiciate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

Instanţa, analizând probele pe care agentul constatator le foloseşte în dovedirea situaţiei de fapt reţinute prin procesul-verbal contestat, le apreciază ca fiind concludente întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârşirii contravenţiei de către petent. 

Astfel, din declaraţia martorului asistent MA, consemnat în cuprinsul procesului-verbal,  rezultă că acesta a perceput momentul când agentul constatator a surprins petentul coborând din pădure cu o căruţă plină cu lemne cu diametrul peste 1x20 cm, menţionând totodată că petentul era singur la momentul respectiv, neputând fi aşadar reţinute suţinerile petentului că lemnele aflate în căruţă erau doar crengi cu diametre mici.

De asemenea, nu pot fi considerate concludente declaraţiile martorilor UN şi CG, întrucât aceştia nu au perceput direct momentul surpinderii petentului de către agentul constatator, aşadar nu au putut vedea ce fel de lemne erau în căruţa petentului la acel moment.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate petentului, vâzând şi dispoziţiile art. 5 alin. 5, alin. 6, art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, coroborate cu art. 8 alin. 2 lit. c din Legea nr. 171/2010, instanţa constată că sancţiunea amenzii contravenţionale a fost corect individualizată de către agentul constatator la nivelul sumei de 2.000 lei, adică limita minimă prevăzută de lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere şi dispozi?iile art. 34 alin. 1 O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că procesul-verbal contestat a fost încheiat în mod legal şi temeinic, iar plângerea contravenţională formulată de petent este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.

Întrucât petentul a căzut în pretenţii, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod pr. civ, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată cererea acestuia privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul SI, domiciliat în …., în contradictoriu cu intimata R.N.P. ROMSILVA- DSG, cu sediul în …., împotriva procesului-verbal de contravenţie seria DSGJ nr. A 117/04.10.2011 întocmit de către agentul intimatei.

Menţine procesul-verbal contestat, ca legal şi temeinic.

Respinge ca neîntemeiată cererea petentului privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09.01.2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red., tehnored P.A.B.- jud./ 13.01.2012, 4 ex.

Domenii speta

Spete similare