Pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă Nr. 790/2013

Şedinţa publică de la 05 Martie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE L.M.P.

Grefier E.R.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul T.M., domiciliat în comuna T., sat P., judeţul G., pe pârâţii I.F.M., domiciliat în comuna T., sat Ş., judeţul G., şi S.C. U.A. S.A. Sucursala T-J., cu sediul în T-J., bd. C.B., bl.16, mezanin, judeţul G., şi pe chemata în garanţie S.C. U.A. S.A. Sucursala T-J., cu sediul în T-J., bd. C.B., bl.16, mezanin, judeţul G., având ca obiect  pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la prima strigare în ordinea de pe lista de şedinţă, a răspuns reclamantul, lipsind celelalte părţi, pârâtul fiind reprezentat de avocat N.M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de câtre grefierul de şedinţă, care învederează că la dosarul cauzei au fost înaintate, prin serviciul registratură al instanţei: raportul de expertiză întocmit de expert M.A.; precizări formulate de chemata în garanţie S.C. U. S.A.

Avocat N.M. pentru pârât solicită să fie lăsat dosarul la a doua strigare, la sfârşitul şedinţei de judecată, pentru a putea observa raportul de expertiză.

Reclamantul prezent a învederat că este de acord cu lăsarea cauzei spre strigare la sfârşitul şedinţei de judecată, pentru a putea fi şi asistat de apărătorul său.

 La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns reclamantul asistat de avocat P.I., lipsind celelalte părţi, pârâtul I.F.M. fiind reprezentat de avocat N.M..

S-a făcut referatul cauzei de câtre grefierul de şedinţă, care învederează că la dosarul cauzei au fost înaintate, prin serviciul registratură al instanţei: raportul de expertiză întocmit de expert M.A.; precizări formulate de chemata în garanţie S.C. U. S.A.

Avocat N.M. pentru pârât a învederat că formulează obiecţiuni la raportul de expertiză, depunând o notă scrisă în acest sens, arătând că se impune completarea raportului de expertiză, în sensul ca expertul să menţioneze punctual toate avariile pe care maşina reclamantului le-a suferit în urma coliziunii şi să arate punctual contravaloarea lucrărilor de reparaţie; a mai arătat că, deşi calculează contravaloarea lucrărilor de reparaţii necesare la suma de 980, 80 lei, expertul nu a precizat ce reprezintă această sumă; expertul nu face trimitere la devizul de lucrări şi face vorbire de lucrări de reparaţii care nu au fost ocazionate de  accident.

Instanţa a acordat cuvântul pe obiecţiunile formulate de apărătoarea pârâtului la raportul de expertiză.

Avocat P.I. pentru reclamant a solicitat respingerea obiecţiunilor formulate de pârât, arătând faptul că expertul a răspuns la toate obiectivele, respectiv a stabilit dinamica producerii accidentului, a menţionat toate avariile cauzate autoturismului şi contravaloarea lucrărilor de reparaţii.

 Deliberând asupra obiecţiunilor formulate de pârât la raportul de expertiză, instanţa  apreciază că expertul a răspuns la toate obiectivele lucrării de specialitate, aşa cum au fost încuviinţate de instanţă, concluziile raportului de expertiză urmând a fi analizate de instanţă prin raportare la întreg materialul probator administrat în cauză, drept pentru care respinge obiecţiunile ca nefiind întemeiate.

Apărătorii părţilor au învederat că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus.

Având în vedere precizarea părţilor prin apărători, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul pe fond.

Avocat P.I. pentru reclamant a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata prejudiciului cauzat autoturismului reclamantului, arătând că, din probele administrate, a  rezultat faptul că coliziunea între cele două autoturisme s-a produs ca urmare a împrejurării că pârâtul era în stare de ebrietate şi nu a mai putut aprecia distanţa dintre cele doua autoturisme, contravaloarea prejudiciului produs fiind corect calculată prin raportul de expertiză întocmit în cauză. A solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, depunând notă de cheltuieli, având ataşate un set de opt bonuri fiscale contravaloare transport, un bon fiscal taxă redactare acţiune, copiile chitanţelor nr.3534554/1/12.02.2013 şi nr.3623298/1/01.02.2013 onorariu expertiză, chitanţa din data de 14.09.2012 onorariu avocat.

Avocat N.M. pentru pârâtul I.F.M. a solicitat respingerea  acţiunii promovată de reclamant împotriva sa, cu motivarea că, în măsura în care se reţin ca întemeiate pretenţiile reclamantului, chemata în garanţie este cea care trebuie să suporte contravaloarea prejudiciului cauzat, întrucât autoturismul pârâtului era asigurat de răspundere civilă obligatorie. A solicitat cheltuieli de judecată, depunând chitanţa seria CABNM nr.0000327 reprezentând dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 600 lei.

I N S T A N T A

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T-C. la data de 03.09.2012, sub nr…./317/2012, reclamantul T.M. a chemat în judecată pe pârâtul I.F.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 2000 lei, şi la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că în data de 29.07.2012 se deplasa cu maşina proprietate personală în comuna T., ocazie cu care pârâtul l-a acroşat cu autoturismul său, iar după prezentarea organelor de poliţie la faţa locului s-a constatat că pârâtul avea o alcoolemie de 1,48%, fapt pentru care pârâtului i s-a întocmit proces verbal  de contravenţie, i-a fost reţinut permisul de conducere şi i-a fost deschis dosarul de urmărire penală nr.2231/P/2012.

A mai susţinut reclamantul că organele de poliţie au reţinut faptul că accidentul rutier s-a produs din vina exclusivă a pârâtului, însă, din cauza alcoolemiei extrem de ridicate a acestuia, reclamantul nu a putut beneficia de asigurarea RCA, astfel încât a fost nevoit să repare singur autoturismul D.S., suportând cheltuielile ocazionate cu piesele şi materialele necesare reparaţiei făcute într-un service autorizat, cu drumurile şi demersurile pe care le-a făcut în acest sens, toate reprezentând cheltuieli suportate de reclamant.

A mai arătat reclamantul că a încercat să ajungă la o înţelegere cu pârâtul pentru prejudiciul cauzat, însă acesta i-a sugerat să îi folosească asigurarea, deşi reclamantul i-a adus la cunoştinţă că nu poate beneficia de ea.

Acţiunea nu a fost motivată în drept.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, factura nr. 27910/15.08.2012, deviz emis de S.C. S.A.S.R.L. F. (filele 3-5).

Pentru primul termen de judecată, la solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Jud. T-C. a comunicat că dosarul de urmărire penală nr.2231/P/2012 se află  pentru cercetări la Secţia 7 Poliţie Rurală T. (fila 8).

Acţiunea fost legal timbrată cu taxă de timbru de 171 lei şi timbru judiciar de 3 lei (filele 12, 13 şi 14).

Cu adresa nr.2231/P/2012/22.10.2012 (fila 18), Parchetul de lângă Jud. T-C. a comunicat, în copie, rezoluţia de confirmare a începerii urmăririi penale pronunţate în data de 27.08.2012 în dosarul nr.2231/P/2012 (fila 19).

 La termenul de judecată din data de 26.10.2012 reclamantul a depus o completare la  cererea de chemare în judecată (fila 20 dosarul cauzei), în sensul că înţelege să cheme în judecată şi pe S.C. U.A. S.A. pentru a fi obligată în solidar cu pârâtul I.F.M. la plata prejudiciului cauzat ca urmare a avariilor produse la autoturism.

Urmare a acestei completări la acţiune, prin încheierea de şedinţă din data de 26.10.2012 Jud. T-C. a dispus introducerea în cauză şi citarea, în calitate de pârâtă, a S.C. U.A. S.A.

Pârâta U.A. S.A. a formulat întâmpinare (filele 31-32 dosarul cauză), prin care, pe cale de excepţie, a invocat prematuritatea introducerii acţiuni, având în vedere lipsa efectuării procedurii concilierii directe prevăzute  de art. 7201 C.pr.civ., iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În susţinerea excepţiei invocate, pârâta a invocat disp. art.3 alin.1 Cod civil, art.8 alin.1 din Legea 71/2011 şi art.7201 C.pr.civ., solicitând să fie analizate prin coroborare cu disp. art.109 alin.2 C.pr.civ., şi, pe cale de consecinţă, să fie respinsă acţiunea ca prematur introdusă. Pe fond, pârâta a arătat că, urmare a accidentului rutier din data de 29.07.2012 şi a faptului că autoturismul vinovat de producerea accidentului era asigurat RCA la S.C. U.A. S.A., reclamantul a avizat dauna prin serviciul de relaţii cu clienţii ai acestei societăţi, fiind programat pentru constatare, însă ulterior, reclamantul a revenit cu un telefon şi a comunicat că doreşte să anuleze avizarea daunei pentru că se va înţelege pe cale amiabilă cu vinovatul de producerea accidentului rutier fără a apela la asigurarea RCA a acestuia. A susţinut pârâta că, în acest mod, reclamantul a înţeles să renunţe la dreptul său de a recurge pe cale amiabilă la efectele juridice ale asigurării de răspundere civilă a autoturismului condus de şoferul vinovat şi a înţeles să se adreseze direct instanţei de judecată, motiv pentru care se impune respingerea cererii acestuia privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât societatea pârâtă nu are culpă procesuală în acest litigiu. În drept, pârâta a invocat disp. art.115-118 C.pr.civ., art.7201 C.pr.civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.01.2013 (filele 40-41), instanţa a respins excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, invocată de pârâta S.C. U.A. S.A. pentru considerentele din cuprinsul încheierii menţionate. 

Pârâtul I.F.M. a formulat întâmpinare (fila 34), prin care a susţinut că starea de fapt descrisă în acţiune de către reclamant nu corespunde realităţii, întrucât i-a dat reclamantului asigurarea RCA valabilă la acea dată pentru a fi despăgubit de către asigurător, pârâtul ataşând întâmpinării copia poliţie de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria RO/12/S5/KX nr.002637605/13.04.2012. Prin nota de şedinţă depusă la dosarul cauzei (fila 39), pârâtul a completat întâmpinarea, învederând că solicită respingerea acţiunii promovate împotriva sa, întrucât, în măsura în care reclamantul va proba temeinicia pretenţiilor sale, cel care trebuie să suporte contravaloarea prejudiciului suferit de acesta este asigurătorul.

De asemenea, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie (fila 38), prin care a învederat că înţelege să cheme în garanţie pe asiguratorul SC U.A. SA, întrucât autoturismul său, implicat în evenimentul rutier, era asigurat de răspundere civilă obligatorie la această societate de asigurare. În drept, cererea a fost motivată pe disp. art.60 C.pr.civ.

La solicitarea instanţei, Postul de Poliţie Ţ. a înaintat la dosarul cauzei adresa nr.372027/16.01.2013 (fila 43), prin care a comunicat că în data de 29.07.2012, ora 16.00, numitul T.M. a sesizat, prin SNUAU 112, că în timp ce conducea autoturismul Dacia Super Nova cu nr. de înmatriculare GJ 11 AMI, pe DJ 661, pe raza satului T., a fost lovit din spate de autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare GJ …, condusă de I.F.M., iar în urma testării celor doi conducători auto cu aparatul alcooltest, a rezultat că I.F.M. avea o îmbibaţie alcoolică de 1,48 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar BAT nr.269/05.12.2012 emis de SML Dr. Tr. Severin a indicat o îmbibaţie alcoolică de 2,40, respectiv 2,20 mg/l alcool în sânge, în cauză întocmindu-se dosarul penal nr.1160534/29.07.2012, în prezent în lucru la Postul de Poliţie Ţ.. La adresa de înaintare au fost ataşate, în copie, procesul-verbal din 29.07.2012, declaraţiile date de T.C.M.şi T.I., rezultatul verificării cu aparatul alcooltest pentru I.F.M., declaraţia dată de I.F.M. în data de 29.07.2012, declaraţia dată de I.F.M. înregistrată sub nr.1160534/29.08.2012, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 475-476 emis de SML Dr. Tr. Severin (filele 44-50).

La cererea de chemare în garanţie a formulat întâmpinare S.C. U.A. S.A. (fila 54), prin care a solicitat: anularea cererii de chemare în garanţie ca netimbrată; respingerea cererii de chemare în garanţie, pe cale de excepţie, ca prematur introdusă, iar pe fond, ca neîntemeiată. În susţinerea excepţiei invocate, chemata în garanţie a invocat disp. art.7201 C.pr.civ. şi disp. art.109 alin.2 C.pr.civ., solicitând, pe cale de consecinţă, să fie respinsă acţiunea ca prematur introdusă. Pe fond, chemata în garanţie a arătat că, urmare a accidentului rutier din data de 29.07.2012 şi a faptului că autoturismul vinovat de producerea accidentului era asigurat RCA la S.C. U.A. S.A., reclamantul a avizat dauna prin serviciul de relaţii cu clienţii ai acestei societăţi, fiind programat pentru constatare, însă ulterior, reclamantul a revenit cu un telefon şi a comunicat că doreşte să anuleze avizarea daunei pentru că se va înţelege pe cale amiabilă cu vinovatul de producerea accidentului rutier fără a apela la asigurarea RCA a acestuia. A susţinut pârâta că, în acest mod, reclamantul a înţeles să renunţe la dreptul său de a recurge pe cale amiabilă la efectele juridice ale asigurării de răspundere civilă a autoturismului condus de şoferul vinovat şi a înţeles să se adreseze direct instanţei de judecată, motiv pentru care se impune respingerea cererii acestuia privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât societatea pârâtă nu are culpă procesuală în acest litigiu. În drept, chemata în garanţie a invocat disp. art.115-118 C.pr.civ., art.7201 C.pr.civ., Legea 146/1997.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.01.2013 (filele 64-65) instanţa a respins excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în garanţie, invocată de chemata în garanţie S.C. U.A. S.A. pentru considerentele din cuprinsul încheierii menţionate. 

Reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, certificatul de înmatriculare  G00068772J din 12.03.2003 şi autorizaţia de reparaţii seria CR nr. 0531606 (filele 60-61).

La solicitarea părţilor, instanţa a încuviinţat acestora proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar la solicitarea reclamantului, instanţa a încuviinţat proba cu expertiza tehnică auto, stabilind următoarele obiective: 1. să se stabilească dinamica evenimentului rutier din data de 29.07.2012, în care au fost implicate autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare GJ … şi autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare GJ ….., având în vedere actele şi lucrările dosarului, inclusiv materialul înaintat de Postul de Poliţie Ţ. (filele 43-50), avariile celor două autoturisme, indicatoarele rutiere existente în zonă; 2. în funcţie de răspunsul la obiectivul nr. 1, să se stabilească ce reguli de circulaţie a încălcat fiecare conducător auto şi care dintre cei doi conducători auto a creat starea de pericol în producerea evenimentului rutier; 3. să se stabilească contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantului, proprietar al autoturismului Dacia cu numărul de înmatriculare GJ …, având în vedere avariile consemnate în procesul-verbal de constatare încheiat în 29.07.2012 de Secţia de Poliţie Rurală nr. 7 T. (fila 44), autorizaţia de reparare seria CR nr. 0531606 din 29.07.2012 (fila 61), factura şi devizele depuse de reclamant la dosarul cauzei (filele 3-5); 4. Să se precizeze dacă reparaţiile constatate a fi fost efectuate prin devizele de lucrări depuse de reclamant (filele 4-5) au fost determinate de evenimentul rutier din 29.07.2012 şi dacă se poate stabili o legătură de cauzalitate între aceste reparaţii şi evenimentul rutier din 29.07.2012. 5. să se precizeze dacă, ţinând seama de dinamica producerii accidentului de circulaţie, puteau rezulta şi alte avarii decât cele menţionate de agentul de poliţie în autorizaţia de reparaţie, în caz afirmativ să se arate care sunt acestea şi care este contravaloarea lucrărilor de reparaţie a lor. A fost numit expert auto, prin tragere la sorţi, dl expert M.A..

Raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei în data de 25.02.2013 (filele 83-92).

Împotriva concluziilor lucrării de specialitate a formulat obiecţiuni pârâtul I.F.M., respinse de instanţă pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri judecătoreşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din susţinerile părţilor, înscrisurile depuse de părţi la dosarul cauzei, relaţiile comunicate la solicitarea instanţei de către Parchetul de pe lângă Jud. T-C. şi Postul de Poliţie Ţ., şi concluziile raportului de expertiză întocmit de expert M.A., rezultă că în data de 29.07.2012, în jurul orelor 16.00, pe drumul judeţean 661, pe raza comunei T., autoturismul marca … cu nr. de înmatriculare GJ …., condus de către reclamantul T.M., a fost lovit din spate de către autoturismul Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare GJ 93 FAN, condus de către pârâtul I.F.M., care se deplasa în spatele autoturismului reclamantului, pe aceeaşi bandă de mers.

Organele de poliţie deplasate la faţa locului, în urma sesizării făcute de către reclamantul T.M. prin SNUAU 112, au constatat că, la momentul impactului rutier, pârâtul I.F.M. conducea autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice, la testarea alcooltest rezultând pentru acesta o valoare de 1,48 mg/l alcool pur în aerul expirat. De asemenea, prin buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.475-476 emis de SML Dr. Tr. Severin s-a stabilit că valoarea alcoolemiei în sânge la momentul testării pentru pârât era de 2,40 – 2,20 g%/l (fila 50 dosarul cauzei).

Urmare a valorii alcoolemiei constatate pentru pârât, a fost întocmit dosarul de urmărire penală nr.2231/P/2012, în care Parchetul de pe lângă Jud. T-C. a dispus începerea urmăririi penale faţă de I.F.M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 rep. (filele 18-19 dosarul cauzei).

Se reţine, de asemenea, că în urma evenimentului rutier, agentul constatator a eliberat autorizaţia de reparaţii seria CR nr. 0531606/29.07.2012 (fila 61 dosar), pe care a consemnat următoarele avarii constatate la autoturismul reclamantului T.M.: lampă ceaţă stânga spate spartă, aripă stângă spate uşor deformată.

Mai constată instanţa că prin expertiza tehnică specialitatea auto întocmită în cauză expertul tehnic M.A. a stabilit dinamica producerii evenimentului rutier din data de 29.07.2012. Potrivit celor consemnate în raportul de expertiză, dinamica evenimentului rutier a fost stabilită de expert fiind avute în vedere procesul verbal întocmit la faţa locului de lucrătorii Postului de Poliţie Ţ., declaraţiile de accident ale celor doi conducători auto, declaraţia martorului ocular T.I., consemnată de agentul de poliţie, susţinerile părţilor prezente la cercetarea la faţa locului, avariile celor două autoturisme şi indicatoarele rutiere existente în zonă. În urma stabilirii dinamicii evenimentului rutier, expertul auto a concluzionat că starea de pericol a fost creată de către conducătorul auto Dacia 1310, adică de către pârât, care a reacţionat cu întârziere la situaţia de trafic creată prin manevra efectuată de reclamant (reducerea vitezei şi virajul spre dreapta, în scopul de a opri în afara părţii carosabile), posibil coroborat şi cu nepăstrarea unei distanţe suficiente faţă de autoturismul reclamantului, din cauza faptului că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, încălcând astfel prevederile art.51 şi 87 din OUG 195/2002 rep.

Este de observat că nici una din părţile cauzei nu a formulat obiecţiuni împotriva concluziilor raportului de expertiză, sub aspectul dinamicii evenimentului rutier şi a stabilirii persoanei vinovate de producerea coliziunii, pârâtul I.F.M. criticând lucrarea de specialitate doar din perspectiva contravalorii prejudiciului rezultat din impact.

De altfel, nici unul din pârâţi (I.F.M. şi S.C. U.A. S.A.) nu a combătut starea de fapt expusă de reclamant în ceea ce priveşte vinovăţia pârâtului I.F.M. în producerea evenimentului rutier şi nici unul din cei doi pârâţi nu a solicitat administrarea de probe sub acest aspect.

Faţă de cele expuse rezultă că, prin atitudinea sa în trafic de a conduce sub influenţa băuturilor alcoolice, împrejurare care i-a determinat o scădere a puterii de concentrare şi o încetinire a vitezei de reacţie, şi prin nepăstrarea unei distanţe suficiente faţă de autoturismul care circula înaintea sa, pârâtul I.F.M. a determinat producerea coliziunii sale cu autoturismul condus de către reclamantul T.M..

Se mai reţine că reclamantul a depus la dosarul cauzei factura nr. 27910/15.08.2012 şi devizul de reparaţii emis de S.C. S.A.S.R.L. F. (filele 3-5), în dovedirea întinderii prejudiciului ce i-a fost cauzat prin avarierea autoturismului, iar expertul auto M.A., în urma analizării devizului de reparaţie, a constatat că preţul pieselor şi materialelor este la nivelul celor comercializate pe piaţă, preţul orei de manoperă este la nivelul minim practicat în prezent de unităţile de reparaţii auto autorizate RAR, iar manopera este în concordanţă cu normativele de timp pentru autoturismele din gama D.S.N., S., iar cu privire la componentele auto care figurează în deviz ca înlocuite, în plus faţă de cele consemnate în autorizaţia de reparaţii eliberată de organul de poliţie, expertul a concluzionat că, prin raportare la avariile autoturismului, este probabilă avarierea componentelor trecute în plus în deviz, astfel că valoarea totală înscrisă în deviz, respectiv 980,83 lei poate reprezenta contravaloarea reparaţiilor necesare autoturismului reclamantului.

Prin prezenta acţiune, reclamantul T.M., în calitate de proprietar al autoturismului marca Dacia Super Nova cu nr. de înmatriculare GJ …, solicită obligarea pârâţilor I.F.M. şi S.C. U.A. S.A. la repararea prejudiciului constând în contravaloarea avariilor cauzate autoturismului său.

Se constată că reclamantul nu a indicat temeiul de drept al acţiunii, nici în motivarea pretenţiilor îndreptate împotriva lui I.F.M., nici în motivarea pretenţiilor îndreptate împotriva S.C. U.A. S.A., dar, dată fiind starea de fapt dedusă judecăţii, precum şi calitatea pârâtului I.F.M. de persoană vinovată de producerea accidentului şi calitatea pârâtei S.C. U.A. S.A. de asigurător de răspundere civilă auto obligatorie pentru persoana vinovată de producerea evenimentului rutier, instanţa reţine următoarele:

Potrivit disp. art.1357 C.civ., „cel care a cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”. Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: a) existenţa unui prejudiciu; b) existenţa unei fapte ilicite; c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; d) existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul. În speţă, condiţiile răspunderii civile delictuale sunt întrunite, după cum urmează: prejudiciul constă în avariile produse autoturismului reclamantului, fiind cert şi ca existenţă şi ca întindere, şi  nu a fost încă reparat încă; fapta ilicită constă în aceea că I.F.M. a condus sub influenţa băuturilor alcoolice un autoturism, pe drumul public, împrejurare care i-a determinat o scădere a puterii de concentrare şi o încetinire a vitezei de reacţie, şi nu a păstrat o distanţă suficientă faţă de autoturismul care circula înaintea sa; existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu rezultă din succesiunea acţiunilor persoanelor implicate. În ceea ce priveşte vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul, se reţine că răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai uşoară culpă, iar obligaţia de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăţiei. Aplicând un criteriu obiectiv de apreciere a culpei, al omului normal, avizat, prudent, precum şi elemente subiective, instanţa reţine că I.F.M. ar fi avut posibilitatea evitării accidentului dacă ar fi respectat imperativul legii de a nu conduce sub influenţa băuturilor alcoolice şi dacă ar fi păstrat o distanţă suficientă faţă de autoturismul condus de reclamant.

Potrivit art. art. 49 din Legea 136/1995, “Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund fata de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu: a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectiva şi cel prevăzut în contractul de asigurare; b) legislaţia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu exista birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.”

De asemenea, art. 50 din acelaşi act normativ prevede că  “Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.”

Conform art. 51 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 si 50, se acordă si în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o alta persoana decât asiguratul.

Mai mult decât atât, art. 54 din Legea 136/1995 prevede că „Despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.”

Astfel, instanţa constată ca legiuitorul a înţeles să înlăture dreptul de opţiune al persoanelor păgubite între a chema în judecată direct pe cel răspunzător de producerea accidentului, ori pe succesorii lui în drepturi, sau a se îndrepta împotriva asiguratorului de răspundere civilă, apreciind, în mod întemeiat, că este mai indicat ca cererea să fie îndreptată în toate cazurile împotriva asiguratorului, care prezintă garanţii de solvabilitate, fiind realizat astfel interesul public constând în despăgubirea promptă si efectivă a celor păgubiţi prin accidente rutiere.

Persoana răspunzătoare este citată în calitate de intervenient forţat pentru a putea formula apărări cu privire la întrunirea elementelor răspunderii delictuale, însă precizarea expresă a calităţii procesuale, care nu este aceea de pârât, relevă intenţia fără echivoc a legii de a nu mai permite obligarea sa directă, conjunct sau în solidar cu asiguratorul.

Deşi aceasta soluţie în drept rezultă din formularea actuală a legii, ea este susţinuta si de abrogarea expresă prin O.U.G. nr. 61/2005 a fostelor art. 54 alin. 3 si art. 57, care dispuneau în esenţă că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se puteau exercita fie împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, fie direct împotriva asiguratorului de răspundere civila, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.

În consecinţă, instanţa constată că, potrivit noii reglementări din Legea nr. 136/1995, ce are un caracter mixt, deopotrivă de drept material si procedural, cel care are obligaţia să despăgubească proprietarul autoturismului pentru avariile pricinuite în trafic prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România este asigurătorul de răspundere civilă, temeiul obligaţiei reprezentându-l răspunderea contractuală a asiguratorului.

Pentru toate aceste considerente, avându-se în vedere dispoziţiile 42, 50, 54 şi art. 55 din Legea nr. 136/1995, precum şi cele ale art. 1357 C.civ., instanţa va admite în parte acţiunea împotriva pârâtei S.C. U.A. S.A. şi va obliga pârâta S.C. U.A. S.A. la plata către reclamant a sumei de 980,83 lei, reprezentând despăgubiri civile.

Instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul T.M. împotriva pârâtului I.F.M., dat fiind că, faţă de dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, persoana vinovată nu poate fi obligată la despăgubiri către persoana vinovată, de altfel neexistând temei pentru chemarea în judecată a acestuia în calitate de pârât.

Persoana răspunzătoare este citată în calitate de intervenient forţat pentru a putea formula apărări cu privire la întrunirea elementelor răspunderii delictuale, însă precizarea expresă a calităţii procesuale, care nu este aceea de pârât, relevă intenţia fără echivoc a legii de a nu mai permite obligarea sa directă, conjunct sau în solidar cu asigurătorul. În consecinţă, instanţa constată că, în speţă, calitatea procesuală pasivă aparţine exclusiv asigurătorului, iar persoana vinovată nu poate fi obligată direct prin hotărâre judecătorească să îl despăgubească pe reclamant, în condiţiile existenţei unei asigurări valabile, urmând a fi respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta.

Având în vedere respingerea acţiunii reclamantului împotriva pârâtului I.F.M., faţă de disp. art.60 C.pr.civ., potrivit cărora „partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire”, constatând că pârâtul nu a căzut în pretenţii, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul I.F.M. împotriva chematei în garanţie S.C. U.A. S.A.

În speţă, instanţa constată că au formulat cereri pentru acordarea cheltuielilor de judecată atât reclamantul T.M., cât şi pârâtul I.F.M., pe care instanţa le va analiza în cadrul raporturilor procesuale legate între părţi, după cum urmează:

Având în vedere că acţiunea reclamantului T.M. împotriva pârâtei S.C. U.A. S.a. a fost admisă, faţă de disp. art.274 C.pr.civ., se constată culpa procesuală a pârâtei, astfel încât instanţa o va obliga pe pârâta S.C. U.A. S.A. la plata către reclamantul T.M. a sumei de 2411,14 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (chitanţă fila 108), cheltuieli de transport (bonuri fiscale filele 99-107), onorariu expert (chitanţe filele 72 şi 79 ), taxă de timbru conform pretenţiilor admise (chitanţe şi timbre mobile filele 12-14).

Având în vedere că acţiunea reclamantului T.M. împotriva pârâtului I.F.M. a fost respinsă, faţă de disp. art.274 C.pr.civ., se constată culpa procesuală a reclamantului, astfel încât instanţa va obliga reclamantul T.M. la plata către pârâtul I.F.M.a sumei de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (chitanţă fila 97).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

  Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul T.M., domiciliat în comuna T., sat P., judeţul G., împotriva pârâtei S.C. U.A. S.A. Sucursala T-J., cu sediul în T-J., bd. C.B., bl.16, mezanin, judeţul G..

Obligă pârâta S.C. U.A. S.A. la plata către reclamant a sumei de 980,83 lei, reprezentând despăgubiri civile.

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul T.M. împotriva pârâtului I.F.M., domiciliat în comuna T., sat Ş., judeţul G..

 Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul I.F.M. împotriva chematei în garanţie S.C. U.A. S.A. Sucursala T-J., cu sediul în T-J., bd. C.B., bl.16, mezanin, judeţul G.

Obligă pârâta S.C. U.A. S.A. la plata către reclamantul T.M. a sumei de 2411,14 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Obligă reclamantul T.M. la plata către pârâtul I.F.M. a sumei de 600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 05.03.2013.

Preşedinte,

L.M.P.

Grefier,

E.R.

Domenii speta

Spete similare