Vătămare corporală, art. 181 alin.1 Cod penal

Sentinţă penală 81 din 11.03.2010


Obiect: vătămare corporală, art. 181 alin.1 Cod penal

Sentinţa penală nr. 81/11.03.2010

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Neamţ a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului X., cu datele de stare civilă din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.1 Cod penal, constând în aceea că la data de 20.05.2008, urmare a unei dispute verbale, între inculpat şi partea vătămată Y. a avut loc o altercaţie fizică, în urma căreia inculpatul a lovit pe partea vătămată cu o ţeavă metalică, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 21-24 zile de îngrijiri medicale şi care au fost consemnate în certificatul medico-legal nr. xxx/21.05.2008.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând c/val. cheltuielilor ocazionate de îngrijirea medicală şi a venitului nerealizat în perioada în care a fost imobilizat, precum şi cu suma de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, respectiv pentru suferinţa psihică cauzată urmare a faptei ilicite a inculpatului.

Iniţia, partea vătămată a solicitat şi obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice lunare, sens în care a cerut efectuarea unei expertize medico-legale pentru aprecierea capacităţii de muncă, pe parcursul judecăţii a renunţat la acest capăt de cerere.

Prin declaraţia dată în instanţă (fila 20 din dosar), inculpatul a recunoscut că a avut un conflict cu partea vătămată, însă a învederat instanţei că acesta a avut un comportament necorespunzător, respectiv l-a lovit cu pumnul în zona pieptului, i-a adresat injurii şi ameninţări şi l-a lovit cu o ţeavă motiv pentru care i-a luat ţeava din mână şi i-a aplicat două lovituri peste umărul stâng; în consecinţă, inculpatul a apreciat că a fost provocat de partea vătămată şi că s-a apărat faţă de violenţele exercitate de acesta.

Au fost audiaţi martorii A., C., D., E., F., G. şi H., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

Examinând probele administrate în dosarul cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

Inculpatul şi partea vătămată sunt vecini, locuind în case alăturate în com. U., jud. Neamţ.

La data de 20 mai 2008, cei doi s-au întâlnit şi au mers împreună spre casă; pe drum, au avut o discuţie în contradictoriu, partea vătămată a intrat în curtea locuinţei sale, inculpatul a rămas în drum, continuând să-i adreseze injurii. La un moment dat, partea vătămată a ieşit la rândul său în drum, cearta a continuat, inculpatul a smuls o ţeavă din faţa locuinţei părţii vătămate şi i-a aplicat acesteia mai multe lovituri. Incidentul a fost observat de soţia părţii vătămate, dar şi de alte persoane aflate la distanţă, care nu au intervenit pentru aplanarea conflictului.

Astfel, din depoziţia martorei A. (fila 21 din dosar), rezultă că inculpatul lovea cu o scândură în gardul porţii, după ce partea vătămată a intrat în curte şi-l îndemna pe acesta să iasă în drum, când partea vătămată a ieşit din curte, inculpatul l-a lovit cu scândura în spate, partea vătămată a căzut, moment în care inculpatul a luat o ţeavă metalică de la poartă şi a continuat să lovească pe partea vătămată, aproximativ 15 minute, aşa cum declară martora; din cauză că maşinile care treceau pe stradă avertizau sonor pe cei doi, aceştia s-au despărţit.

Martorul C. trecea pe drum cu motoscuterul, i-a văzut pe cei doi încăieraţi şi pe soţia părţii vătămate atenţionându-l pe inculpat să nu-l mai lovească pe soţul său, de asemenea, l-a văzut pe inculpat lovind pe partea vătămată cu o ţeavă.

La fel şi martorul H. a văzut pe cei doi „bătându-se” (fila 65 din dosar).

Martorul J., audiat la urmărirea penală, a declarat că a văzut, trecând pe drum, că cei doi se certau şi că inculpatul era peste partea vătămată şi îl lovea cu o bucată de lemn sau fier pe care o avea în mână.

Urmare a loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni de genul celor descrise în certificatul medico-legal nr. xxx/21.05.2008, vindecabile în 21-24 zile de îngrijiri medicale.

Din probele administrate în dosarul cauzei, instanţa reţine că, în drept, fapta inculpatului de a lovi pe partea vătămată cauzându-i leziuni vindecabile în 21-24 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. 1 Cod penal.

În cauză, nu poate fi reţinută scuza provocării, invocată de inculpat în apărare, aceasta deoarece inculpatul nu prezintă nici un act medico-legal din care să rezulte că a suferit oarecare leziuni în conflictul respectiv, leziuni care să fi fost provocate de partea vătămată, şi oricum, chiar dacă partea vătămată ar fi avut o atitudine provocatoare, această atitudine nu poate explica săvârşirea infracţiunii, avându-se în vedere leziunile suferite de partea vătămată, intensitatea loviturilor şi nr. de îngrijiri medicale necesare vindecării.

Nu poate fi reţinută nici legitima apărare, ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei, din probele administrate nu rezultă că inculpatul a acţionat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, circumstanţele concrete în care a fost comisă, persoana inculpatului, care a avut o poziţie procesuală de nerecunoaştere a faptei, dar care este la prima abatere de la legea penală, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de 6 luni, iar pedeapsa ce urmează a fi aplicată de instanţă nu depăşeşte 3 ani astfel că, în raport de aceste criterii, se reţine că scopul educativ şi preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei; în aceste sens, instanţa va atenţiona pe inculpat cu privire la situaţiile care atrag revocarea acestui beneficiu şi va face aplicaţia dispoziţiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.

În soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa reţine că, faţă de leziunile suferite şi nr. de îngrijiri medicale necesare vindecării, inculpatul a suferit un prejudiciu patrimonial, reprezentând c/val. cheltuielilor ocazionate în primul rând de vindecare : medicamentaţie, spitalizare şi în general orice cheltuială legată de îmbunătăţirea stării de sănătate, afectată prin fapta ilicită a inculpatului.

De asemenea, din probele administrate în cauză, respectiv depoziţiile martorilor F. şi G., rezultă că partea vătămată lucrează în agricultură cu tractorul şi alte utilaje agricole şi că, urmare a leziunilor suferite, a fost în imposibilitate de a efectua lucrările respective, lucrări pe care le presta în mod normal tot timpul anului, dar pe care le-a efectuat cu intermitenţe (a se vedea depoziţia martorului G., care a declarat că „partea vătămată a stat şi la pat, a mai şi lucrat”).

Faţă de acestea, instanţă reţine că partea vătămată a suferit un prejudiciu patrimonial în valoare de 6500 lei, sumă la care inculpatul va fi obligat, în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, coroborate cu art. 998 Cod civil.

Este neîndoielnic că agresiunea săvârşită împotriva părţii vătămate i-a cauzat acesteia nu numai o suferinţă fizică, dar şi una psihică, ori nimănui nu-i este îngăduit să atenteze la viaţa şi sănătatea altei persoane într-un mod nejustificat, toate aceste agresiuni creând un disconfort, o tulburare de ritm în viaţa persoanei vătămate.

Pentru aceste motive, în baza aceloraşi texte de lege, inculpatul va fi obligat la o dezdăunare morală faţă de partea vătămată, dar nu în cuantumul solicitat, care este exagerat, faţă de persoana părţii vătămate (grad de instruire, ocupaţie ş.a.), cu atât mai mult cu cât o asemenea dezdăunare nu trebuie să constituie o îmbogăţire nejustificată.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor ocazionate de spitalizarea părţii vătămate în spital.