Hotărâre 104 din 01.02.2011

Prin rechizitoriul din 15.05.2007 în Dosarul nr. 2548/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de învinuiţii KL, SS şi KG şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

ZIS pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2, lit.b, al.2 ind.1, lit.a şi b cu aplic. art.75 lit.c Cod penal şi distrugere, prevăzută şi pedepsită de art.217 al.1 cu aplic. art.75 Cod penal, cu aplicarea art.. 33 lit. a Cod Penal;

DCR, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2, lit.b, al.2 ind.1, lit.a şi b cu aplic. art.75 lit.c Cod penal;

KL, pentru săvârşirea infracţiunii complicitate la tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.26 Cod penal raportat la art.211 al.1, al.2, lit.b, al.2 ind.1, lit.a şi b cu aplic. art.75 lit.c Cod penal;

PF, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2, lit.b, al.2 ind.1, lit.a şi b cu aplic. art.99 şi urm. Cod penal;

AF, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2, lit.b, al.2 ind.1, lit.a şi b cu aplic. art.99 şi urm. Cod penal;

KL, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2, lit.b, al.2 ind.1, lit.a şi b cu aplic. art.75 lit.c Cod penal;

KG, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2, lit.b, al.2 ind.1, lit.a şi b cu aplic. art.99 şi urm. Cod penal ;

SS, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art.211 al.1, al.2, lit.b, al.2 ind.1, lit.a şi b cu aplic. art.99 şi urm. Cod penal.

S-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului că la data de 28.04.2007, un grup de tineri din Tg.-Mureş - marea majoritate minori - compus din 7 băieţi şi 6 fete, s-au deplasat din Tg.Mureş în localitatea Glodeni jud.Mureş pentru a petrece o mini-vacanţă de 3 zile. Ajunşi în Glodeni, în jurul orelor 11,00-11,30, au găsit un loc potrivit pentru campare pe malul râului Mureş, montând corturile şi petrecând după-amiaza acelei zile fără nici un incident.

În jurul orelor 17,00-18,00 - potrivit afirmaţiilor părţii vătămate NE - aceasta împreună cu prietenul său, respectiv partea vătămată LGA şi părţile vătămate BI şi SAA, s-au deplasat la râul Mureş pentru a spăla farfuriile în râu şi a pescui,moment în care a trecut o căruţă în care se aflau trei tineri de etnie rromă care le-au cerut ţigări băieţilor,acestia spunând că nu au ţigări , afirmaţie la care cei trei rromi au spus că „deseară o să se întâmple ceva!", în sensul că vor avea probleme.

Ulterior, în jurul orelor 22.00, inculpaţii DCR, ZIS, KL , KL, KG , PF, AF şi SS , având asupra lor bâte de lemn i-au atacat pe părţile vătămate, aplicându-le acestora lovituri şi au sustras bunurile de valoarea pe care aceştia le aveau asupra lor, pe care în drumul de întoarcere spre casă inculpaţii le-au împărţit între ei, fiind recuperate de către organele de poliţie şi predate părţilor vătămate.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: proces-verbal din 29.04.2007 de consemnare a plângerii (f. 9), declaraţie persoană vătămată NE (f. 10-11), proces-verbal din 29.04.2007 de consemnare a plângerii (f. 12), declaraţie persoană vătămată LGA (f. 13-14), adeverinţă medicală pentru LGA (f. 15), proces-verbal din 29.04.2007 de consemnare a plângerii (f. 16), declaraţie BG (f. 17), concluzii provizorii medico-legale pentru persoană vătămată BI (f.18-19), declaraţie persoană vătămată BI (f. 20-21), proces-verbal din 29.04.2007 de consemnare a plângerii (f. 22), declaraţie PG (f. 23), concluzii medico-legale provizorii privind pe persoană vătămată PS (f.24-25), declaraţie persoană vătămată PS (f. 26-27), plângere penală persoană vătămată Păun Ovidiu Ioan (f. 28), declaraţie persoană vătămată Păun Ovidiu Ioan (f. 29-30), plângere penală persoană vătămată SAA (f. 31), declaraţie persoană vătămată SAA (f.32-33), document medical privind pe SAA (f.34), proces-verbal din 09.04.2007 de consemnare a plângerii (f36), declaraţie persoană vătămată BZT (f. 37-38), proces-verbal din 02.05.2007 de consemnare a plângerii (f. 39), declaraţie parte vătămată RIR (f.40-41), proces-verbal din 08.05.2007 de consemnare a plângerii (f. 42), declaraţie persoană vătămată RIR (f. 43-44), plângere penală formulată de persoana vătămată EM (f.45),declaraţia persoanei vătămate EM (f. 46-47), plângere penală formulată de NL (f.48), declaraţia persoanei vătămate NL (f. 49-50), dovadă de ridicare din 29.04.2007 de la numitul PF a unui MP-3 marca Sandisk cu căşti şi carcasă de culoare gri cu alb şi a unui aparat foto marca Quark cu seria 2683277 (f. 51), dovada de predare către numitul NL a unui MP-3 marca Sandisk cu căşti şi carcasă de culoare gri cu alb (f. 52), declaraţie persoană vătămată NL (f. 53), plângere persoană vătămată Szolosi Ludovic (f. 54), copie carte de identitate a autovehiculului cu nr. de înmatriculare MS-03-LTT (f. 55), declaraţie Szolosi Ludovic (f. 56), copia fişei de cazier judiciar a învinuitului ZIS (f. 57), declaraţia învinuitului ZIS (f. 58-60), declaraţie făptuitor ZIS (f. 62-63), copia fişei de cazier judiciar a învinuitului KL (f.64), declaraţie învinuit KL (f. 65-66), declaraţie făptuitor KL (f. 68), copie fişă de cazier judiciar a învinuitului DCR (f.68), declaraţie de învinuit DCR (f. 69-70), proces-verbal de identificare a numitului DCR (f. 71,74), declaraţia făptuitorului DCR (f. 72-73), copia fişei de cazier judiciar a învinuitului PF (f. 75), declaraţie învinuit PF (f. 76-77), proces-verbal de identificare PF (f. 78), declaraţie făptuitor PF (f. 79), copia Fişei de cazier judiciar a învinuitului AF (f. 80), declaraţia învinuitului AF (f. 81-82), declaraţie făptuitor AF (f. 83), copia fişei de cazier judiciar a învinuitului KL (f. 84), declaraţie învinuit KL (f. 85-86), declaraţie făptuitor KL (f. 87), proces-verbal din 29.04.2007 (f. 88), copia fişei de cazier judiciar a învinuitului KG (f. 89), proces-verbal de ascultare din 29.04.2007 a numitului KG (f.90), declaraţie învinuit KG (f. 91-94), declaraţie făptuitor KG (f. 95-96), copia fişei de cazier judiciar a învinuitului SS (f. 97), proces-verbal de ascultare din 29.04.2007 (f.98), declaraţie învinuit SS (f. 99-100), declaraţie făptuitor SS (f. 101), declaraţia martorului Bojte Janosi Peter (f. 102-103), declaraţia martorului Vecserdi Zsuzsanna (f. 104-105), declaraţia martorului Baricz Barna (f. 106-107), declaraţia martorei Doboş Eniko (f. 108), proces-verbal din 04.05.2007 (f. 109), proces-verbal de cercetare la faţa locului din 29.04.2007 (f. 111-116), certificat medico-legal nr. 1327/02.05.2007 pentru numitul Păun Ovidiu Ioan (f.117), certificat medico-legal nr. 1340/02.05.2007 pentru SAA (f. 118), dovadă de ridicare de la Demeter Tunde a unui telefon mobil marca Nokia 2626 de culoare siclam cu negru şi a unui telefon mobil marca Sagem Myx – 2 culoare gri cu albastru (f. 119), declaraţie numitului KL (f. 120), dovadă predare bunuri ridicate de la SS către SAA, respectiv două carcase pentru CD-uri(f.121), dovadă ridicare de la Bojte Janos Peter a unui radiocasetofon CD auto Player marca Pioneer (f. 122), declaraţie numitul Bojte Janosi Peter (f. 123), dovadă ridicare de la SS cinci CD-uri în carcase transparente de plastic (f. 124), dovadă ridicare de la ZIS a unui telefon mobil marca Siemens de culoare gri cu albastru şi a unei camere fotodigitale marca Benq cu husă de culoare gri (f. 125), dovadă de predare către Păun Ovidiu Ioan a bunurilor ridicate de la faţa locului (f. 126), dovadă de predare către SAA a unui radiocasetofon cu CD marca Pioneer (f. 127), dovadă de predare către NE a unui telefon mobil marca Nokia 2626 cu carcasă de culoare roz (f. 128), dovadă de predare către Eiben Melina a unui telefon mobil marca Siemens cu carcasă de culoare gri cu albastru şi a unei camere foto digitale marca Benq cu husă de culoare gri (f. 129), dovadă de predare către BI a unui telefon mobil marca Sagem cu carcasă de culoare albastră (f. 130), dovadă de predare către PS a unui rucsac din material de culoare albastră (f. 132), planşă fotografică cuprinzând fotografii realizate cu ocazia cercetării locului faptei (f. 132-153), raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1371/4.05.2007 privind pe SS (f. 155), bilet de externare din spital pentru SS (f. 156), raport medico-legal de expertiză psihiatrică nr. 1372/04.05.2007 privind pe KG (158), bilet de externare din spital privind pe KG (f.159), referat de evaluare privind pe KG (f. 160-163), referat de evaluare privind pe PF (f. 164-167), referat de evaluare privind pe SS (f. 168-171), referat de evaluare privind pe AF (f. 172-173A), planşa foto criminalistică cuprinzând fotografiile judiciare realizate cu ocazia conducerii în termen a numitului PF (f. 188-190), bilet de externare privind pe SS (f. 191), protocol echocardiografic privind pe SS (f. 192-193).

În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea inculpaţilor, potrivit dispoziţiilor art. 323 Cod Procedura Penală, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, astfel ZIS (f. 335-337), DCR (f. 363-366), KL (f. 394), AF (f.395), PF (f. 417), KL (f.418), SS (f.419), KG (f.420).

S-a procedat la audierea părţilor vătămate/civile, potrivit dispoziţiilor art. 326 Cod Procedura Penală, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, astfel BI (f.500-501), SAA (f.502-503), LGA (f.504-505), NE (f.544-545), RIR (f. 605-606), Păun Ovidiu Ioan (f.607-608), Doboş Eniko (f.657), BZT (f.658), PS (f. 659).

Potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. 1 Cod Procedura Penală raportat la art. 323 şi 325 Cod Procedura Penală, s-a procedat la audierea martorilor, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, astfel Baricz Barna (f.546-547), Bojte Janosi Peter (f.548-550) Vecerdi Zsuzsanna (f.623-625).

Analizând probele administrate, instanţa a constatat următoarea stare de fapt:

În data de 28.04.2007, părţile vătămate NE , LGA , BI , SAA RIR, NL, EM , Păun Ovidiu Ioan , PS, Doboş Eniko şi BZT s-au deplasat din localitatea Târgu-Mureş în localitatea Glodeni cu intenţia de a petrece cu mini-vancanţă de 3 zile. Au ajuns în localitatea Glodeni în jurul orelor 11.00 – 11.30, au găsit un loc potrivit pentru campare pe malul râului Mureş, în afara localităţii, şi-au instalat corturile şi au petrecut câteva ore fără vreun incident, pregătind mâncarea, mâncând şi jucând fotbal, astfel cum reiese din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate.

În jurul orelor 17.00-18.00, după ce au mâncat, părţile vătămate NE , LGA , BI şi SAA s-au deplasat la râu pentru a spăla farfuriile. În timp ce se aflau pe malul răului, prin zonă au trecut inculpaţii KL , PF, DCR şi AF , acesta din urmă cerându-le părţilor vătămate o ţigară, cerere refuzată de părţile vătămate, întrucât aceştia nu fumau. Rezultă din declaraţia inculpatului ZIS (f. 59-60 dos.urm.pen. şi 335 dosarul instanţei) ce se co0roborează cu declaraţia inculpatului DCR că partea vătămată aflată pe malul râului le-ar fi adresat inculpaţilor apelativul „fraiere” motiv pentru care inculpatul KL le-ar fi promis părţilor vătămate că se vor reîntâlni în cursul serii.

Ulterior, cei patru inculpaţi au plecat din zona în care erau campate corturile părţilor vătămate.

În cursul aceleiaşi seri, la iniţiativa inculpatului DCR cei patru inculpaţi - KL , PF, DCR şi AF au hotărât să meargă pe malul Mureşului pentru a-i agresa pe părţile vătămate şi a le lua acestora bunurile mai de preţ, determinându-i să meargă cu ei şi pe inculpaţii ZIS, KL , KG şi SS.

Astfel, în jurul orelor 21.00 – 22.00 inculpaţii KL , PF, DCR şi AF s-au reîntâlnit la barul „Fodor” din localitatea Glodeni luând hotărârea de a merge pe malul râului pentru a vedea cine sunt cei ce îşi instalaseră corturile acolo şi, în cazul în care aceştia s-ar fi dovedit mai „săltăreţi”, să-i bată, astfel cum reiese din declaraţia inculpatului DCR. Cei patru inculpaţi - KL , PF, DCR şi AF – s-au întâlnit şi cu inculpaţii ZIS, KL, KG şi SS - care se aflau la un alt bar în imediata apropiere.

Rezultă din declaraţia inculpatului DCR că acesta ar fi comunicat inculpatului ZIS hotărârea sa de merge pe malul răului şi că l-ar fi întrebat şi pe acesta dacă vrea să meargă şi el, fără a-i spune însă acestuia care este motivul pentru care urmau să meargă.

Declaraţia inculpatului DCR este însă contrazisă atât de declaraţia inculpatului ZIS care a arătat că au pornit spre malul Mureşului cu intenţia de a cere socoteală celor aflaţi acolo pentru cele întâmplate în cursul după-amiezii şi dacă ar fi ripostat, să-i bată (cunoscând acest lucru de la inculpatul DCR), cât şi de declaraţiile coinculpaţilor AF (care a declarat că DCR le-a propus să meargă să-i bată pe cei campaţi pe malul Mureşului pentru a le lua bunurile mai de preţ – f. 82 dos.urm.pen.) şi SS (care a declarat că DCR i-a propus să meargă cu ei pentru că nu-i va părea rău, poate va avea un telefon – f. 101 – dos.urm.pen.).

Ca urmare, în jurul orelor 22.00, cei opt inculpaţii s-au îndreptat către malul Mureşului, iar pentru asigurarea succesului acţiunii pe care o plănuiseră, în drumul lor s-au înarmat cu mai multe bâte de lemn, pe care le-au smuls din gradul unei gospodării aflate în drumul lor, astfel cum rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor ZIS (f. 59-60 dos.urm.pen. , f. 335 – dosarul instanţei „noi eram înarmaţi cu bâte), KL (f. 66 dos.urm.pen. – „pe drumul de la barul Fodor până la malul Mureşului … s-au înarmat cu bâte spunând că dacă va fi bătaie să fie pregătiţi”), DCR (f. 70 dos.urm.pen., 363 dosarul instanţei – „în drum spre malul Mureşului am trecut pe lângă un gard din care fiecare a luat un lemn”), PF (77 dos.urm.pen. – „…s-au înarmat cu bâte”), AF (f. 82 dos.urm.pen. – „pe drum …o parte din cei din grup s-au înarmat cu bâte”) şi SS (f. 99 dos.urm.pen. – „la îndemnul unuia dintre noi… am rupt beţe dintr-un gard, continuându-ne drumul spre malul Mureşului”).

După ce s-au înarmat, astfel cum rezultă din declaraţia inculpaţilor, aceştia şi-au continuat drumul către locul unde ştiau că îşi instalaseră corturile tinerii din Târgu-Mureş. Inculpatul ZIS şi KG au luat-o înaintea celorlalţi, ajungând în zona corturilor şi au observat că în zonă se aflau câţiva tineri din localitatea Glodeni – martorii Bojte Janosi Peter şi Baricz Barna - astfel încât cei doi inculpaţi s-au oprit lângă aceştia, întrebându-i despre celălalt grup ce-şi instalase corturile în apropiere – cu privire la componenţa grupului (câţi băieţi şi câte fete, dacă sunt copii), dacă aceştia sunt înarmaţi şi cu ce.

Pentru că martorii nu le-au putut da amănuntele dorite, inculpatul KG împreună cu martorul Baricz Barna au mers la corturile părţilor vătămate pentru a le înapoia acestora grătarul ce fusese împrumutat mai devreme de martori.

După înapoierea grătarului, inculpatul KG şi martorul Baricz Barna au revenit la cortul acestuia din urmă, unde între timp ajunseseră şi ceilalţi inculpaţi, şi au continuat să povestească. La revenirea la cort, inculpatul KG a comunicat celorlalţi inculpaţi că sunt mai mulţi băieţi decât fete, iar în cursul discuţiilor ce au urmat inculpaţii au aflat de la martori că părţile vătămate au asupra lor bâte de baseball, topoare, vipere şi spray lacrimogen, astfel cum rezultă din declaraţia inculpatului ZIS (f. 335 dosarul instanţei).

Rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor şi ale martorilor Bojte Janosi Peter şi Baricz Barna că, după ce inculpaţii s-au informat asupra componenţei grupului părţilor vătămate, le-au cerut martorilor să părăsească zona, ceea ce aceştia au şi făcut, după care inculpaţii, având asupra lor bâtele de lemn smulse din gard s-au îndreptat către corturile părţilor vătămate.

Astfel cum rezultă din declaraţia părţii vătămate BI , acesta s-a îndreptat la un moment dat, împreună cu partea vătămată LGA, către unul dintre corturi, moment în care au observat apropierea de corturile lor a 10 persoane înarmate cu bâte de lemn. Partea vătămată BI a declarat că i-a întrebat pe aceştia ce se întâmplă, dar nu a primit răspuns şi imediat a fost lovit de către inculpatul DCR cu bâta în zona capului, motiv pentru care a căzut la pământ unde a continuat să fie lovită de alţi doi inculpaţi, astfel cum rezultă din probele administrate.

Astfel, inculpatul SS declară în cursul urmăririi penale că l-a văzut pe inculpatul DCR cum a lovit o persoană o persoană cu bâta în zona capului. Declaraţia acestuia se coroborează cu declaraţia părţii vătămate BZT (f. 37-38 dos.urm.pen.- care a arătat că l-a văzut pe unul dintre agresori lovindu-l pe BI cu bâta în zona capului după care acesta a căzut la pământ) şi cu declaraţia părţii vătămate RIR (f. 40-41 dos.urm.pen. – care a arătat a văzut cum partea vătămată BI este lovită de trei persoane între care una era inculpatul DCR care purta „barbişon”). În plus, din raportul medico-legal nr.130/14.01.2010 (f. 515 – dosarul instanţei) rezultă că partea vătămată BI a suferit leziuni în regiunile frontală stângă, parietală dreaptă, occipitală stângă, suferind o fractură frontală dreapta, TCC prin agresiune, concluziile acestuia coroborându-se cu declaraţiile părţilor vătămate şi inculpatului DCR cu privire la zona în care a aplicat lovitura lui BI .

Aşa cum reiese din declaraţiile părţilor vătămate citate în aliniatul precedent, BI a fost lovit iniţial de inculpatul DCR, iar după ce partea vătămată a căzut la pământ acesta a fost lovită şi de alte persoane, ce pot fi identificate prin coroborarea declaraţiilor, astfel: din declaraţia părţii vătămate RIR rezultă că BI a fost lovit atât de inculpatul DCR care purta barbişon cât şi de altă persoană care avea părul prins în coadă, iar din declaraţia părţii vătămate Doboş Eniko rezultă că acea persoană ce a înapoiat grătarul împreună cu cel ce îl ceruse cu împrumut purta părul prins în coadă, ceea ce coroborat cu starea de fapt reţinută deja – potrivit către inculpatul KG împreună cu martorul Baricz Barna au fost cei care au înapoiat grătarul - rezultă că cel de-al doilea agresor al părţii vătămate BI a fost inculpatul KG. De altfel acesta recunoaşte că a lovit pe una dintre părţile vătămate –un băiat care în urma loviturilor primite a căzut la pământ– dar a arătat că nu poate indica identitatea acestuia.

Cel de-al treilea inculpat ce a aplicat lovituri părţii vătămate BI este, aşa cum rezultă din declaraţiile coroborate ale inculpatului SS (f. 100 – dos.urm.pen. – „unul dintre băieţii căzuţi pe jos i-a cerut lui KL şi lui KG să nu-l mai lovească căci le va da orice”), ZIS (f. 336- dosarul instanţei „din discuţiile ulterioare a aflat că KL a cerut băiatului înalt cu părul lung şi negru să-i dea banii şi telefonul mobil”), AF (f. 82 dos.urm.pen. – l-a văzut lovind pe părţile vătămate dar nu poate preciza pe cine) şi părţii vătămate BI (f.20 dos.urm.pen. – unul dintre agresori a spus să dea telefonul mobil, lănţişorul de aur şi bani, dacă are), inculpatul KL .

După ce l-a lovit pe partea vătămată BI , inculpatul DCR i-a aplicat o lovitură şi părţii vătămate LGA, acest fapt rezultând din coroborarea declaraţiilor inculpatului DCR (care declară că a lovit pe unul dintre băieţi pentru că acesta a vrut să-l lovească cu o viperă), cu declaraţiile părţii vătămate NE (f. 10-11 dos.urm.pen., ff.544-545 dosarul instanţei), precum şi cu declaraţii părţii vătămate însăşi (f. 13-14 dos.urm.pen., f.504 dosarul instanţei – aceasta declarând că a fost lovită de inculpatul DCR cu bâta în zona capului).

După ce l-a lovit pe partea vătămată LGA, de zona în care se afla inculpatul DCR s-a apropiat partea vătămată SAA ce avea în mână o lanternă şi care l-a recunoscut pe inculpat şi l-a strigat după nume, cunoscându-l din copilărie căci bunicii părţii vătămate locuiau în Glodeni. Ca urmare, inculpatul DCR s-a retras din zona în care se aflau inculpaţii şi părţile vătămate, mergând spre sat unde şi-a aşteptat prietenii.

Partea vătămată LGA fost lovită şi de inculpatul ZIS în zona spatelui, astfel cum reiese din declaraţia inculpatului ZIS (f. 335-337 dosarul instanţei), declaraţie ce se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal (f. 35 dos.urm.pen.). Partea vătămată LGA a fost lovită şi de către inculpatul KG, astfel cum rezultă din declaraţia acestuia din cursul urmăririi penale (f. 92 verso) ce se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate RIR (f. 41 verso – dosar urmărire penală)

Din declaraţiile inculpatului ZIS (f.335-337 dosarul instanţei) rezultă că acesta l-a lovit şi pe partea vătămată SAA – cu un lemn în zona capului, declaraţia inculpatului coroborându-se cu conţinutul concluziilor medico-legale (f. 118) în care se arată că partea vătămată a suferit leziuni la nivelul arcadei sprâncenoase, în regiunea occipitală şi la nivelul articulaţiei cotului stâng.

Rezultă din declaraţia inculpatului KG că l-a văzut pe inculpatul SS lovind pe una dintre cele două persoane pe care le-a lovit şi el (BI şi LGA – astfel cum s-a stabilit anterior din coroborarea probelor administrate) în zona spatelui. Inculpatul a precizat că nu poate indica persoana pe care inculpatul SS a lovit-o, dar acest lucru se poate stabili comparând leziunile suferite de cele două părţi vătămate şi constatând că numai partea vătămată LGA a suferit leziuni la nivelul toracelui posterior – astfel cum rezultă din concluziile provizorii medico-legale aflate la fila 35 a dosarului de urmărire penală.

Alertate de strigătele părţilor vătămate BI şi Luckacs Geza Attila, celelalte părţi vătămate au încercat să se îndepărteze în fugă, o parte dintre ei reuşind..

Partea vătămată PS , în schimb, a fost lovită din spate de către unul dintre inculpaţi, după care a căzut la pământ unde a continuat să fie lovită cu pumnii şi picioarele, aşa cum rezultă din declaraţia acesteia. din aceeaşi declaraţie, rezultă că atunci când a încercat să se ridice a fost văzut de către unul dintre inculpaţi care observând cu voce tare că nu sângerează a apreciat că nu a fost lovit, astfel că cerut celorlalţi inculpaţi aflaţi în imediata apropiere să-l lovească, ceea ce s-a şi întâmplat. Partea vătămată PS a arătat în cursul declaraţiilor că a văzut pe agresorii lor în timp ce intrau în corturi căutând bunuri. Rezultă din concluziile medicale provizorii depuse la dosarul cauzei (f. 25 dos.urm.pen.), că partea vătămată PS a suferit o dilacerare cerebrală frontală dreapta, plagă retroauriculară dreapta şi fractură stiloidă ulnară stângă.

Rezultă din declaraţiile părţii vătămate RIR că cei trei agresori ce l-au lovit pe BI l-au lovit şi pe partea vătămată PS - atunci când acesta din urmă a încercat să acorde ajutor părţii vătămate BI .

S-a stabilit pe baza probelor administrate că partea vătămată BI a fost lovită de inculpaţii DCR, KG şi KL , dar instanţa constată că declaraţiile părţii vătămate RIR nu se coroborează cu alte probe administrate cauzei în privinţa persoanelor ce au aplicat lovituri părţii vătămate PS .

De asemenea, instanţa constată părţii vătămate Păun Ovidiu Ioan i-au fost aplicate mai multe lovituri în urma căreia acesta a suferit mai multe leziuni, conform certificatului medico-legal aflat la fila 117 a dosarului de urmărire penală. Partea vătămată Păun Ovidiu Ioan a arătat că în timp ce dormea a simţit cum îi este sfâşiat cortul cu o bâtă şi s-a trezit şi a apucat telefonul mobil încercând să iasă din cort, dar a fost oprit de o lovitură cu parul în zona cefei şi a căzut după care a mai fost lovit cu o bâtă ce probabil avea pe ea cuie, având în vedere leziunile produse, după care şi-a pierdut cunoştinţa. Instanţa constată că din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti nu se poate stabili care dintre inculpaţi au aplicat loviturile părţii vătămate Păun Ovidiu Ioan .

Rezultă din probele administrate: respectiv dovezile de ridicare a bunurilor aflate la dosarul cauzei că în timpul şi după aplicarea loviturilor părţilor vătămate, astfel cum s-a reţinut în cele de mai sus, inculpaţii au intrat în corturi şi au luat bunurile de valoare pe care le-au găsit acolo.

Astfel, părţile vătămate audiate atât în cursul actelor premergătoare cât şi în faţa instanţei au arătat că telefoanele mobile ce au fost sustrase se aflau fie asupra lor, fie în interiorul corturilor, la fel şi în privinţa celorlalte bunuri sustrase: camera digitală, MP-3 şi rucsacurile, iar radiocasetofonul cu CD marca Pioneer se afla în interiorul maşinii aparţinând părţii vătămate Szolosi Ludovic (bunicul părţii vătămate SAA).

Declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor.

Astfel, inculpatul PF a arătat (f. 77 dos.urm.pen.) că a văzut pe coinculpaţi intrând în corturi şi au luat diverse bunuri, după ce au aplicat lovituri părţilor vătămate. Acesta a mai declarat că a luat de pe jos un MP-3 şi o cameră foto marca Benq pe care şi le-a însuşit, dar având în vedere declaraţiile părţilor vătămate care au declarat că bunurile de valoare se aflau în interiorul cortului şi nu în afara lui, instanţa va aprecia această declaraţie nesinceră, motiv pentru care o va înlătura în parte. De altfel declaraţia inculpatului PF în faza actelor premergătoare (f.79 dos.urm.pen.) este în sensul că el a intrat în cort şi a luat cele două bunuri mai sus identificate, declaraţie ce se coroborează cu declaraţia inculpatului KG care a arătat că inculpatul PF i-a arătat un MP-3 şi o cameră foto despre care i-a spus că au fost sustrase de la corturi

La rândul său, inculpatul ZIS a obţinut de la una dintre părţile vătămate lovite un telefon mobil şi o cameră video, aspect pe care i l-a relatat inculpatului KG după plecarea de la corturi, în drum spre sat. Inculpatul KG a arătat că ZIS i-a şi arătat bunurile respective (f. 91-94 dos.urm.pen.). Declaraţiile inculpatului KG se coroborează cu conţinutul dovezilor de predare a bunurilor către organele de poliţie. Astfel s-au ridicat de la inculpatul Zangăr un telefon mobil marca Siemens cu carcasa de culoare gri cu albastru şi o cameră foto digitală marca Benq (f. 129 dos.urm.pen.). De asemenea şi martorul Baricz Barna a relatat (f. 547) că inculpatul ZIS i-a spus că ar fi luat un telefon mobil de la tinerii din Târgu-Mureş.

Acelaşi inculpat – KG – a arătat că a văzut asupra inculpatului SS un rucsac despre care acesta i-a relatat că a fost sustras de la corturi. Declaraţia inculpatului KG se coroborează cu declaraţia inculpatul ZIS care a relatat (f. 335-337 dosarul instanţei) că a văzut la inculpatul SS o geantă şi două plase pe care nu le avea asupra lui când se îndreptaseră spre corturi.

Din declaraţiile inculpatului AF (f. 82 dos.urm.pen.), rezultă că acesta a văzut pe inculpaţii DCR, ZIS şi KL intrând în corturi şi luând diverse bunuri de valoare.

Din declaraţia inculpatului AF (f. 83 dos.urm.pen.), rezultă că în drum spre sat, între inculpaţi a avut loc o discuţie cu privire la bunurile sustrase, declaraţie care se coroborează parţial cu declaraţiile unora dintre inculpaţi dar şi cu schimbarea distribuţiei bunurilor sustrase de inculpaţi astfel cum rezultă din declaraţiile acestora, aspecte mai sus reţinute.

Astfel s-a stabilit că inculpatul ZIS i-a relatat inculpatului KG că a luat bunuri de la corturi şi i le-a arătat, SS i-a relatat aceluiaşi KG că a sustras un rucsac de la corturi.

Pe de altă parte, instanţa constată că deşi camera foto digitală marca Benq a fost sustrasă de inculpatul PF, bunul a fost ridicat, alături de un telefon mobil, de la inculpatul ZIS. Similar, deşi nu s-a putut stabili că inculpatul DCR a sustras personal vreun bun din corturile aparţinând părţilor vătămate (acest aspect nerezultând nici din declaraţia sa şi nici din coroborarea declaraţiilor celorlalte persoane audiate în cauză), organele de poliţie au ridicat de la domiciliul acestuia două telefoane mobile ce au fost predate părţilor vătămate cărora le aparţineau (telefonul mobil marca Sagem - părţii vătămate BI şi telefonul mobil marca Nokia 2626 - părţii vătămate NE ).

De altfel, instanţa constată că unul dintre bunurile sustrase – radiocasetofonul de maşină a fost ridicat de către organele de poliţie de la martorul Bojte Janosi Peter – acesta arătând în cursul declaraţiilor sale (f. 546 – dosarul instanţei) că i-a fost oferit spre cumpărare de către inculpatul DCR. Declaraţia sa se coroborează parţial cu declaraţia martorului Baricz Barna care a arătat că inculpatul DCR i-a dat casetofonul de maşină martorului Bojte Janosi Peter pentru a-l duce acasă.

Având în vedere probele administrate, instanţa constată că acţiunile violente exercitate de inculpaţi au avut ca scop sustragerea din patrimoniul părţilor vătămate a acelor bunuri valoroase pe care aceştia din urmă le aveau asupra lor.

Astfel, scopul acţiunilor violente este nu numai afirmat de către inculpatul DCR şi folosit ulterior de către acesta pentru a convinge pe o parte din ceilalţi inculpaţi (ce cunoşteau că merg pe malul Mureşului pentru a-i bate şi a le lua bunurile părţilor vătămate), dar este demonstrat şi de activităţile desfăşurate ulterior de către inculpaţi: aceştia pornesc în număr mare către locul de campare al părţilor vătămate, noaptea, se înarmează pe drum cu bâte de lemn, se informează asupra numărului băieţilor ce compun grupul părţilor vătămate şi a modului în care aceştia sunt „înarmaţi”, atacă pe părţile vătămate în grup, iar în timpul şi după ce părţile vătămate erau lovite de unii dintre inculpaţi, aceştia din urmă le-au cerut să predea bunurile ce le aveau asupra lor, în timp ce alţi inculpaţi au intrat în corturile instalate şi au sustras acele bunuri pe care le-au găsit în interior şi care li s-au părut mai valoroase. Concluzia este susţinută şi de comportamentul ulterior încetării conflictului (marcat prin fuga de la locul de amplasare a corturilor a unora dintre părţile vătămate care au lăsat astfel nesupravegheat locul în care bunurile acestora se aflau, distragerea atenţiei părţilor vătămate rămase la locul faptei asupra bunurilor rămase prin agresarea acestora şi determinarea, prin violenţă, a părţilor vătămate rămase lângă corturi să predea bunurile ce le aveau asupra lor): inculpaţii s-au retras, au discutat despre bunurile sustrase ce au fost împărţite între ei (astfel încât bunurile au fost ridicate de organele de poliţie de la alte persoane decât cele despre care s-a stabilit că le-au luat efectiv din posesia părţilor vătămate).

Tocmai pentru aceste considerente, instanţa nu poate reţine apărările formulate de inculpaţi care au susţinut, atât în faza urmăririi penale cât şi , în parte, în faţa instanţei – prin formularea de cereri de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în concurs între infracţiunile de furt calificat şi lovire, potrivit cărora a fost vorba de o simplă „răfuială” între inculpaţi şi părţile vătămate (motivat de refuzul părţilor vătămate din după-amiaza zilei de 28.04.2007 de a da ţigări inculpaţilor), incident în cursul căreia inculpaţilor le-a încolţit ideea de a sustrage bunurile valoarea ale părţilor vătămate. Ca urmare, instanţa va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul ZIS, prin apărătorul ales.

Raport la activitatea infracţională a inculpaţilor, astfel cum acesta a fost anterior reţinută, instanţa are a evidenţia, cu titlul prealabil următoarea chestiune:

Infracţiunea de tâlhărie pentru care inculpaţii au fost găsiţi vinovaţi face parte din categoria infracţiunilor contra patrimoniul (aspect ce rezultă din sediul materiei – partea specială a Codului penal – Titlul III – infracţiuni contra patrimoniului).

Instanţa constată că prin acţiunile inculpaţilor a fost adusă atingere patrimoniilor mai multor părţi vătămate.

Cu toate acestea, trebuie avută în vedere atitudinea subiectivă a inculpaţilor în raport cu acest aspect. Astfel, aşa cum rezultă din probele administrate inculpaţii, dorind a-şi însuşi bunurile părţilor vătămate, s-au raportat la un patrimoniu comun – aparţinând grupului părţilor vătămate şi nu la mai multe patrimonii individuale – aparţinând fiecăreia dintre membrii grupului.

Pentru aceste motive, activitatea infracţională a fiecăruia dintre inculpaţi va fi raportată la efectele asupra unui singur patrimoniu – cel aparţinând grupului părţilor vătămate.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale (declaraţia inculpatului ZIS care se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor KL, DCR, AF , SS rezultă că inculpatul ZIS a lovit cu bâta de lemn pe care o avea geamurile maşinii Trabant, aparţinând părţii vătămate Szolosi Ludovic. Urmare a loviturilor aplicate de inculpatul Zangăr, geamurile autoturismului au fost sparte.

Sintetizând starea de fapt reţinută, prin raportarea acesteia la contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi, instanţa reţine următoarele:

I. Inculpatul ZIS s-a deplasat împreună cu coinculpaţii pe malul râului Mureş cunoscând scopul deplasării şi, pentru a asigura rezultatul demersului, s-a înarmat ca şi ceilalţi cu o bâtă de lemn pe care a smuls-o din gradul unei gospodării pe lângă care a trecut.

Chiar dacă inculpatul ZIS nu a fost iniţiatorul demersului, ulterior acesta s-a implicat activ în desfăşurarea evenimentelor. Astfel, împreună cu inculpatul KG s-a deplasat înaintea celorlalţi inculpaţi ce alcătuiau grupul pentru a se interesa despre componenţa grupului de tineri ce erau campaţi pe malul râului, după care, împreună cu ceilalţi şapte inculpaţi, toţi înarmaţi cu bâte de lemn, a atacat grupul părţilor vătămate, aplicându-le acestora lovituri.

Astfel cum reiese din coroborarea probelor administrate, inculpatul ZIS a aplicat lovituri directe părţilor vătămate LGA şi SAA, cauzându-le acestora leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale (pentru LGA), respectiv 11-12 zile de îngrijiri medicale (pentru SAA).

Reiese de asemenea din probele administrate că inculpatul ZIS şi-a însuşit o cameră foto digitală marca Benq şi un aparat telefonic marca Siemens - ambele aparţinând părţii vătămate EM , ce au fost ulterior recuperate de către organele de poliţie.

În consecinţă, instanţa apreciază că în drept, faptele inculpatului ZIS care, în data de 28.04.2007, noaptea – în jurul orelor 22.00, împreună cu coinculpaţii DCR, KL , KL, AF , PF, KG şi SS, având asupra lor arme (bâte de lemn), prin exercitarea de violenţe fizice asupra părţilor vătămate LGA şi SAA a sustras bunuri în scopul însuşirii lor pe nedrept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă consumată prevăzută de art. 211 al.1, al.2, lit. b, al.21 lit. a şi b Cod Penal.

Astfel, faptele inculpatului sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârşite cu vinovăţie de acesta şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind întrunite toate cele trei trăsături esenţiale ale infracţiunii, prevăzute de art. 17 Cod Penal.

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa constată că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului s-au realizat printr-o acţiune de luare a unor bunuri mobile ce aparţineau unui grup de persoane, deci din posesia acestora, fără consimţământul lor, prin constrângerea morală şi fizică a acestora, urmarea produsă a constat în atingerea adusă patrimoniului, cauzând o pagubă materială, iar raportul de cauzalitate între acţiune şi urmare rezultă ex re, adică din însăşi materialitatea faptei. De asemenea, este pe deplin dovedit şi scopul special cerut de lege pentru existenţa infracţiunilor – acela al însuşirii bunurilor pe nedrept. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – prejudiciul material pe care l-ar cauza prin sustragere – şi a urmărit producerea acestui rezultat, dorind să-şi însuşească bunurile în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului ZIS în conformitate cu prevederile art.72 Cod Penal instanţa va avea în vedere că legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de la 7 la 20 ani, de împrejurările săvârşirii faptei şi de contribuţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii.

Instanţa va avea în vedere faptul că inculpatul a exercitat, în timpul nopţii, împreună cu ceilalţi inculpaţi, toţi înarmaţi, violenţe deosebit de grave asupra unui grup de persoane, urmate de vătămarea corporală a unora dintre membrii acestui grup de persoane, cu scopul de a sustrage bunurile de valoare ale acestora.

Instanţa va ţine seama atât de comportamentul anterior al inculpatului (rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale), precum şi de faptul că acesta a dat ample declaraţii atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei (încercând totuşi să îşi minimalizeze participarea personală la activitatea infracţională). Va reţine în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod Penal.

Instanţa constată, de asemenea, că inculpatul a săvârşit infracţiunea împreună cu alţi inculpaţi, dintre care patru aflaţi în stare de minoritate, aspect cunoscut inculpatului Zangăr de vreme ce toşţi inculpaţii locuiesc în aceeaşi localitate şi fac parte din acelaşi anturaj, motiv pentru care va reţine în sarcina acestuia circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c Cod Penal.

Constatând existenţa concursului între circumstanţele de agravante şi cele de atenuante a pedepsei, instanţa va face aplicarea prevederilor art. 80 alin. 2 Cod Penal.

În drept, fapta inculpatului ZIS care, cu intenţie, a distrus geamurile laterale şi luneta autoturismului marca Trabant aparţinând părţii vătămate Szolosi Ludovic, degradându-l, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. 1 Cod Penal.

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa constată că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului s-au realizat printr-o acţiune de atingere adusă substanţei bunului urmarea produsă fiind o reducere a potenţialului său de utilizare şi crearea în acest fel a unei pagube materiale, iar raportul de cauzalitate între acţiune şi urmare rezultă ex re, adică din însăşi materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – prejudiciul material pe care l-ar cauza prin degradarea bunului – şi a urmărit producerea acestui rezultat.

Instanţa constată că în cazul acestui inculpat sunt întrunite condiţiile de existenţă ale pluralităţii infracţionale sub forma concursului real de infracţiuni, astfel infracţiunea de tâlhărie şi cea de distrugere fiind săvârşite de acelaşi subiect activ înainte de a interveni o hotărâre de condamnare definitivă pentru oricare dintre ele, astfel încât instanţa va aplica dispoziţiile art. 33 lit. a Cod Penal.

În consecinţă, instanţa apreciază că o pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi respectiv o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere sunt suficiente pentru a se asigura reeducarea acestui inculpat.

În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b Cod Penal va dispune contopirea pedepsei de 8 ani închisoare cu pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicate potrivit celor de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod Penal va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 şi lit. b Cod Penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

Instanţa nu va interzice drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în data de 6.1o.2oo5 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 2o din Constituţia României.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În ce priveşte dreptul de a participa în calitate de alegător, instanţa nu consideră că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului acestuia este justificată în cauza de faţă de un scop legitim, având în vedere natura infracţiunilor săvârşite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a inculpatului de a participa la viaţa socială prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligaţia pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deţinuţi.

În ce priveşte cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat şi care în cuprinsul art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 Cod Penal este inclus în dreptul de a fi ales în funcţii elective publice, instanţa apreciază că exercitarea acestui drept este incompatibilă nu numai de iure, dar şi de facto cu executarea pedepsei penale în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanţa consideră că pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului dreptului menţionat pe durata executării pedepsei principale este justificată de un scop obiectiv şi legitim şi proporţională într-o societate democratică.

Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a şi b, instanţa va interzice exerciţiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. 2 Cod Penal, având în vedere că aceste dispoziţii nu contravin, conform art. 2o din Constituţia României, altor dispoziţii din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.

Având în vedere gravitatea infracţiunilor pentru care inculpatul a fost găsit vinovat (prin prisma circumstanţelor reale ale faptei şi a contribuţiei personale a inculpatului), precum şi cuantumul pedepsei aplicate, instanţa va dispune executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie.

În baza art. 88 alin. 1 Cod Penal va deduce din pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive pe perioada din 29.04.2007 până la 27.07.2007.

II. Inculpatul DCR, împreună cu coinculpaţii PF, AF , KL, a fost cel care a iniţiat activitatea infracţională – deplasarea pe malul râului pentru a-i bate pe părţile vătămate şi ale sustrage bunuri de preţ pe care aceştia le aveau asupra lor.

Ulterior inculpatul Demeter a atras în activitatea infracţională pe inculpaţii ZIS, KL, KG şi SS, spunându-le acestora că astfel urmează a obţine bunuri.

Împreună cu ceilalţi şapte inculpaţi s-a înarmat cu o bâtă de lemn şi i-a atacat pe părţile vătămate, aplicându-le unora dintre acestea lovituri directe.

Astfel cum reiese din coroborarea probelor administrate, inculpatul DCR a aplicat lovituri directe părţilor vătămate LGA şi BI , cauzându-le acestora leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale (pentru LGA), respectiv 22-24 zile de îngrijiri medicale (pentru BI).

Reiese de asemenea din probele administrate că inculpatul DCR şi-a însuşit un telefon mobil marca Sagem (aparţinând părţii vătămate BI) şi un telefon mobil marca Nokia 2626 – aparţinând părţii vătămate NE, ce au fost ulterior recuperate de către organele de poliţie.

În consecinţă, instanţa apreciază că în drept, faptele inculpatului DCR care, în data de 28.04.2007, noaptea – în jurul orelor 22.00, împreună cu coinculpaţii ZIS, KL , KL, AF , PF, KG şi SS, având asupra lor arme, prin exercitarea de violenţe fizice asupra părţilor vătămate LGA şi BI, a sustras bunuri în scopul însuşirii lor pe nedrept întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă consumată prevăzută de art. 211 al.1, al.2, lit. b, al.21 lit. a şi b Cod Penal.

Astfel, fapta inculpatului este prevăzută de legea penală, a fost săvârşite cu vinovăţie de acesta şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esenţiale ale infracţiunii, prevăzute de art. 17 Cod Penal.

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa constată că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului s-au realizat printr-o acţiune de luare a unor bunuri mobile ce aparţineau unui grup de persoane, deci din posesia acestora, fără consimţământul lor, prin constrângerea morală şi fizică a acestora, urmarea produsă a constat în atingerea adusă patrimoniului, cauzând o pagubă materială, iar raportul de cauzalitate între acţiune şi urmare rezultă ex re, adică din însăşi materialitatea faptei. De asemenea, este pe deplin dovedit şi scopul special cerut de lege pentru existenţa infracţiunilor – acela al însuşirii bunurilor pe nedrept. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – prejudiciul material pe care l-ar cauza părţilor vătămate prin sustragere – şi a urmărit producerea acestor rezultate, dorind să-şi însuşească bunurile în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului DCR în conformitate cu prevederile art.72 Cod Penal instanţa va avea în vedere că legea prevede pentru infracţiunile săvârşite pedeapsa închisorii de la 7 la 20 ani, de împrejurările săvârşirii faptei şi de contribuţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii.

Instanţa va avea în vedere faptul că inculpatul a exercitat, în timpul nopţii, împreună cu ceilalţi inculpaţi, toţi înarmaţi, violenţe deosebit de grave asupra unui grup de persoane, urmate de vătămarea corporală a unora dintre membrii acestui grup de persoane, în scopul de a sustrage bunurile de valoare ale acestora.

Instanţa constată, de asemenea, că inculpatul a săvârşit infracţiunea împreună cu alţi inculpaţi, dintre care patru aflaţi în stare de minoritate – aspect cunoscut lui, motiv pentru care va reţine în sarcina acestuia circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c Cod Penal.

Constatând existenţa concursului între circumstanţele de agravante şi cele de atenuante a pedepsei, instanţa va face aplicarea prevederilor art. 80 alin. 2 Cod Penal.

În consecinţă, instanţa apreciază că o pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie este suficientă pentru a se asigura reeducarea acestui inculpat.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

În temeiul art. 88 alin. 1 Cod Penal va deduce din pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive pe perioada din 29.04.2007 până la 27.07.2007.

III. Inculpatul KL a fost de acord ca împreună cu ceilalţi inculpaţi să se deplaseze pe malul râului pentru a bate pe părţile vătămate în scopul de a lua bunurile acestora, s-a înarmat cu o bâtă de lemn, alături de ceilalţi inculpaţi şi împreună cu aceştia a atacat pe părţile vătămate, aplicând lovituri directe părţii vătămate BI. De asemenea, s-a stabilit în urma coroborării probelor administrate cauzei că inculpatul KL a cerut uneia dintre părţile vătămate, în timp ce o lovea împreună cu inculpatul KG , să-i dea banii şi telefonul mobil .

În consecinţă, constatând că inculpatul KL a participat în mod nemijlocit la acţiunea de sustragere de bunuri – obiectul juridic special principal al infracţiunii de tâlhărie - instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului KL din infracţiunea de complicitate la de tâlhărie, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.211 al.1, al.2, lit. b, al.21, lit. a şi b cu aplic. art.75 lit. c Cod penal în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al.1, al.2, lit. b, al.21 lit. a şi b cu aplic. art.75 lit. c Cod penal.

Astfel, instanţa apreciază că în drept, faptele inculpatului KL care, în data de 28.04.2007, noaptea – în jurul orelor 22.00, împreună cu coinculpaţii ZIS, DCR, KL, AF , PF, KG şi SS, având asupra lor arme, a sustras bunuri prin exercitarea de violenţe fizice asupra părţii vătămate BI întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă consumată prevăzută de art. 211 al.1, al.2, lit. b, al.21 lit. a şi b Cod Penal.

Astfel, faptele inculpatului sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârşite cu vinovăţie de acesta şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esenţiale ale infracţiunii, prevăzute de art. 17 Cod Penal.

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa constată că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului s-au realizat printr-o acţiune de luare a unor bunuri mobile ce aparţineau unui grup de persoane, deci din posesia acestora, fără consimţământul lor, prin constrângerea morală şi fizică a acestora, urmarea produsă a constat în atingerea adusă patrimoniului, cauzând o pagubă materială, iar raportul de cauzalitate între acţiune şi urmare rezultă ex re, adică din însăşi materialitatea faptei. De asemenea, este pe deplin dovedit şi scopul special cerut de lege pentru existenţa infracţiunilor – acela al însuşirii bunurilor pe nedrept. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – prejudiciul material pe care l-ar cauza părţilor vătămate prin sustragere – şi a urmărit producerea acestor rezultate, dorind să-şi însuşească bunurile în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului KL în conformitate cu prevederile art.72 Cod Penal instanţa va avea în vedere că legea prevede pentru infracţiunile săvârşite pedeapsa închisorii de la 7 la 20 ani, de împrejurările săvârşirii faptei şi de contribuţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii.

Instanţa va ţine seama atât de comportamentul anterior al inculpatului (rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale), precum şi de faptul că acesta a dat ample declaraţii atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei. Va reţine în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod Penal.

Instanţa constată, de asemenea, că inculpatul a săvârşit infracţiunea împreună cu alţi inculpaţi, dintre care patru aflaţi în stare de minoritate, motiv pentru care va reţine în sarcina acestuia circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c Cod Penal.

Constatând existenţa concursului între circumstanţele de agravante şi cele de atenuante a pedepsei, instanţa va face aplicarea prevederilor art. 80 alin. 2 Cod Penal.

În consecinţă, instanţa apreciază că o pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie este suficientă pentru a se asigura reeducarea acestui inculpat.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

IV. Inculpatul KL a fost de acord ca împreună cu ceilalţi inculpaţi să se deplaseze pe malul râului pentru a bate pe părţile vătămate în scopul de a lua bunurile acestora şi s-a înarmat cu o bâtă de lemn alături de ceilalţi inculpaţi, atacându-le pe părţile vătămate împreună cu ceilalţi inculpaţi.

Nu s-a putut stabili dacă inculpatul KL a aplicat lovituri directe vreuneia dintre părţile vătămate şi nici dacă acesta a participat efectiv la sustragerea de bunuri din corturile părţilor vătămate, iar ulterior organele de poliţie nu au găsit în posesia acestuia vreun bun care să fi aparţinut părţilor vătămate.

Astfel, instanţa apreciază că în drept, faptele inculpatului KL care, în data de 28.04.2007, noaptea – în jurul orelor 22.00, împreună cu coinculpaţii ZIS, DCR, KL, AF , PF, KG şi SS, având asupra lor arme, a susţinut cel puţin moral – prin prezenţa sa în zona din care au fost sustrase bunuri aparţinând grupului părţilor vătămate prin exercitarea de violenţe asupra acestora întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în forma complicităţii prevăzută de art. 26 Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a şi b Cod Penal.

Astfel, faptele inculpatului sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârşite cu vinovăţie de acesta şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esenţiale ale infracţiunii, prevăzute de art. 17 Cod Penal.

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa constată că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului s-au realizat printr-o susţinere morală a acelor inculpaţi care au procedat efectiv la sustragerea bunurilor – concomitent sau subsecvent exercitării de acţiuni violente asupra membrilor grupului părţilor vătămate, urmarea produsă a constat în atingerea adusă patrimoniului, cauzând o pagubă materială, iar raportul de cauzalitate între acţiune şi urmare rezultă ex re, adică din însăşi materialitatea faptei. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – prejudiciul material pe care l-ar cauza părţilor vătămate prin acţiunea de sustragere desfăşurată de inculpaţii ce au exercitat acţiuni de sustragere – şi a acceptat producerea acestor rezultate.

Instanţa va avea în vedere faptul că inculpatul prin deplasarea sa împreună cu ceilalţi inculpaţi şi rămânerea sa în imediata apropiere a inculpaţilor şi a părţilor vătămate atunci când asupra acestora au fost exercitate agresiuni în scopul de li se sustrage bunurile, inculpatul KL a acordat acestora sprijinul său moral – aceştia căpătând astfel mai multă siguranţă în îndeplinirea rezoluţiei infracţionale luate.

Instanţa va ţine seama atât de comportamentul anterior al inculpatului (rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale), precum şi de faptul că acesta a dat ample declaraţii atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei. Va reţine în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod Penal.

În consecinţă, instanţa apreciază că o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma complicităţii este suficientă pentru a se asigura reeducarea acestui inculpat.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

V. Inculpatul KG a fost implicat în altercaţia verbală din după-amiaza zilei de 28.04.2007, urmare căreia a promis părţilor vătămate că se va întoarce în cursul serii, iar pentru realizarea acestei „promisiuni”, împreună cu coinculpaţii DCR, KL şi AF au determinat şi pe inculpaţii Kiss Levent , SS , PF şi ZIS să se deplaseze pe malul Mureşului pentru a-i bate pe părţile vătămate. Alături de ceilalţi şapte inculpaţi, inculpatul KG s-a înarmat pe drumul către malul râului cu o bâtă de lemn, iar ulterior, împreună cu martorul Baricz Barna a mers la locul de campare al părţilor vătămate (pentru a înapoia grătarul), cu scopul de a se informa asupra numărului băieţilor ce compuneau grupul părţilor vătămate şi a modului în care acestea erau „înarmate”.

Ulterior, împreună cu ceilalţi inculpaţi le-a atacat pe părţile vătămate, aplicându-le personal lovituri directe părţilor vătămate BI şi LGA şi luând de la una dintre acestea un instrument numit „viperă” pe care mai târziu, după încetarea incidentului, l-a abandonat în iarbă în apropierea locului de campare.

În consecinţă, instanţa apreciază că în drept, faptele inculpatului KG care, în data de 28.04.2007, noaptea – în jurul orelor 22.00, împreună cu coinculpaţii ZIS, DCR, KL, KL, AF , PF şi SS, având asupra lor arme, a sustras bunuri prin exercitarea de violenţe fizice asupra părţilor vătămate BI şi LGA întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă consumată prevăzută de art. 211 al.1, al.2, lit. b, al.21 lit. a şi b Cod Penal.

Astfel, faptele inculpatului sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârşite cu vinovăţie de acesta şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esenţiale ale infracţiunii, prevăzute de art. 17 Cod Penal.

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa constată că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului s-au realizat printr-o acţiune de luare a unor bunuri mobile ce aparţineau unui grup de persoane, deci din posesia acestora, fără consimţământul lor, prin constrângerea morală şi fizică a acestora, urmarea produsă a constat în atingerea adusă patrimoniului, cauzând o pagubă materială, iar raportul de cauzalitate între acţiune şi urmare rezultă ex re, adică din însăşi materialitatea faptei. De asemenea, este pe deplin dovedit şi scopul special cerut de lege pentru existenţa infracţiunilor – acela al însuşirii bunurilor pe nedrept. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – prejudiciul material pe care l-ar cauza părţilor vătămate prin sustragere – şi a urmărit producerea acestor rezultate, dorind să-şi însuşească bunurile în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului KG în conformitate cu prevederile art.72 Cod Penal instanţa va avea în vedere că legea prevede pentru infracţiunile săvârşite pedeapsa închisorii de la 7 la 20 ani, de împrejurările săvârşirii faptei şi de contribuţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii.

Deşi inculpatul KG era minor la data săvârşirii faptei, instanţa apreciază că este necesară aplicarea unei pedepse pentru îndreptarea acestuia, ţinând seama de prevederile art. 100 Cod Penal. instanţa are în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, rezultând din natura acesteia, din modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia, precum şi vârsta inculpatului care avea la data săvârşirii faptei aproape 17 ani la data săvârşirii infracţiunii, prin urmare era capabil a înţelege consecinţele faptelor sale.

Instanţa are în vedere şi conţinutul Referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş (f. 160-163 dos.urm.pen.) din conţinutul căruia rezultă că inculpatul nu a mai fost cercetat pentru săvârşirea altor fapte prevăzute de legea penală, în schimb a fost amendat contravenţional pentru participarea sa un scandal ce a avut loc într-un bar din Dumbrăvioara.

Cu privire la faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză, în cursul interviului, minorul a arătat că se simte vinovat, precizând că şi-a dat seama că se implică într-o infracţiune, făcându-şi griji cu privire la o posibilă influenţă negativă asupra găsirii unui loc de muncă după finalizarea liceului. În privinţa motivaţiilor implicării sale în această faptă, minorul KG a arătat că a fost influenţat de ceilalţi coinculpaţi şi că nu a dorit decât să-şi ajute prietenii. În privinţa părţilor vătămate, inculpatul KG a arătat în momentul comiterii faptelor a simţit milă pentru acestea şi regretă, conştientizând impactul faptelor sale asupra acestora.

S-a concluzionat că, avându-se în vedere factorii cu influenţă asupra minorului – regretul faţă de faptele comise, asumarea responsabilităţii faptelor, dorinţa de finalizare a studiilor, renunţarea la anturajul infracţional şi controlul pe care părinţii îl exercită asupra sa – că acesta va avea în viitor un comportament de conformare la normele şi valorile sociale.

În consecinţă, instanţa apreciază că o pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie este suficientă pentru a se asigura reeducarea acestui inculpat.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

VI. Inculpatul SS a fost de acord să se deplaseze pe malul râului pentru a bate pe părţile vătămate în scopul de a lua bunurile acestora şi s-a înarmat cu o bâtă de lemn alături de ceilalţi inculpaţi, atacându-le pe părţile vătămate împreună cu aceştia, aplicând lovituri directe părţii vătămate BI. S-a stabilit, de asemenea, că inculpatul SS şi-a însuşit 2 carcase de CD-uri aparţinând părţii vătămate SAA, ce au fost ulterior recuperate de către organele de poliţie.

În consecinţă, instanţa apreciază că în drept, faptele inculpatului SS care, în data de 28.04.2007, noaptea – în jurul orelor 22.00, împreună cu coinculpaţii ZIS, DCR, KL, KL, AF , PF şi KG, având asupra lor arme, a sustras bunuri prin exercitarea de violenţe fizice asupra părţilor vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă consumată prevăzută de art. 211 al.1, al.2, lit. b, al.21 lit. a şi b Cod Penal.

Astfel, faptele inculpatului sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârşite cu vinovăţie de acesta şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esenţiale ale infracţiunii, prevăzute de art. 17 Cod Penal.

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa constată că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului s-au realizat printr-o acţiune de luare a unor bunuri mobile ce aparţineau unui grup de persoane, deci din posesia acestora, fără consimţământul lor, prin constrângerea morală şi fizică a acestora, urmarea produsă a constat în atingerea adusă patrimoniului, cauzând o pagubă materială, iar raportul de cauzalitate între acţiune şi urmare rezultă ex re, adică din însăşi materialitatea faptei. De asemenea, este pe deplin dovedit şi scopul special cerut de lege pentru existenţa infracţiunilor – acela al însuşirii bunurilor pe nedrept. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – prejudiciul material pe care l-ar cauza părţilor vătămate prin sustragere – şi a urmărit producerea acestor rezultate, dorind să-şi însuşească bunurile în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului SS în conformitate cu prevederile art.72 Cod Penal instanţa va avea în vedere că legea prevede pentru infracţiunile săvârşite pedeapsa închisorii de la 7 la 20 ani, de împrejurările săvârşirii faptei şi de contribuţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii.

Instanţa va avea în vedere faptul că inculpatul a exercitat, în timpul nopţii, împreună cu ceilalţi inculpaţi, toţi înarmaţi, violenţe deosebit de grave asupra unui grup de persoane, urmate de vătămarea corporală a unora dintre membrii acestui grup de persoane şi a sustras efectiv bunuri ale acestora, respectiv 2 carcase de CD-uri aparţinând părţii vătămate SAA.

Deşi inculpatul SS era minor la data săvârşirii faptei, instanţa apreciază că este necesară aplicarea unei pedepse pentru îndreptarea acestuia, ţinând seama de prevederile art. 100 Cod Penal. instanţa are în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, rezultând din natura acesteia, din modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia, precum şi vârsta inculpatului care avea la data săvârşirii faptei aproape 17 ani la data săvârşirii infracţiunii, prin urmare era capabil a înţelege consecinţele faptelor sale.

Instanţa are în vedere şi conţinutul Referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş (f. 168-171 dos.urm.pen.) din conţinutul căruia rezultă că deşi nu a mai fost cercetat pentru săvârşirea altor fapte prevăzute de legea penală, este cunoscut în unitatea de învăţământ pe care o frecventează (Şcoala Generală Glodeni) ca un „copil problemă” – referindu-se mai ales la faptul că acesta deranjează orele, are un comportament necorespunzător mai ales faţă de colege şi profesoare. S-a arătat că dirigintele clasei îl percepe ca fiind o persoană cu probleme de comportament (teribilism, tendinţe la violenţă) .

Cu privire la faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză, în cursul interviului, minorul a arătat că se simte vinovat, precizând că în acel moment nu s-a gândit la consecinţele acţiunii şi a lovit pe una dintre părţile vătămate pentru că s-a temut să nu fie şi el lovit de cineva.

Consilierul de probaţiune a precizat în cuprinsul Referatului de evaluare că din relatările şi atitudinea minorului SS pe parcursul interviului rezultă faptul că acesta nu a conştientizat pe deplin gravitatea faptei şi consecinţele acesteia.

În privinţa părţilor vătămate, inculpatul SS a arătat numai ulterior s-a gândit la părţile vătămate, realizând impactul acţiunilor sale asupra acestora.

S-a concluzionat că, avându-se în vedere factorii cu influenţă asupra minorului că acesta va avea în viitor un comportament de conformare la normele şi valorile sociale.

Instanţa va ţine seama atât de comportamentul anterior al inculpatului (rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale), precum şi de faptul că acesta a dat ample declaraţii atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei (recunoscând că a aplicat lovituri directe uneia dintre părţile vătămate şi că a sustras de la faţa locului două carcase cu CD-uri). Va reţine în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod Penal.

În consecinţă, instanţa apreciază că o pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie este suficientă pentru a se asigura reeducarea acestui inculpat.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

Având în vedere infracţiunile pentru care inculpatul a fost găsit vinovat (prin prisma circumstanţelor reale ale faptei şi a contribuţiei personale a inculpatului), cuantumul pedepsei aplicate, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa apreciază că reeducarea acestuia poate avea loc şi fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, astfel încât va dispune suspendării condiţionate a pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare calculat potrivit dispoziţiilor art. 82 Cod Penal, raportat la art. 110 Cod Penal, atrăgând atenţia asupra prevederilor art. 83 Cod Penal.

VII. Inculpatul PF a iniţial împreună cu DCR, KL şi AF deplasarea pe malul Mureşului cu intenţia de a bate pe părţile vătămate în scopul de a lua bunurile acestora şi s-a înarmat cu o bâtă de lemn alături de ceilalţi inculpaţi, atacându-le pe părţile vătămate împreună cu aceştia. De asemenea, astfel, cum reiese din probele administrate, inculpatul PF a deposedat părţile vătămate de bunuri, respectiv un MP 3 şi un aparat foto.

În consecinţă, instanţa apreciază că în drept, faptele inculpatului PF care, în data de 28.04.2007, noaptea – în jurul orelor 22.00, împreună cu coinculpaţii ZIS, DCR, KL, KL, AF , SS şi KG, având asupra lor arme, a sustras bunuri (un aparat MP 3 şi un aparat foto) prin exercitarea de violenţe fizice asupra părţilor vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în formă consumată prevăzută de art. 211 al.1, al.2, lit. b, al.21 lit. a şi b Cod Penal.

Astfel, faptele inculpatului sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârşite cu vinovăţie de acesta şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esenţiale ale infracţiunii, prevăzute de art. 17 Cod Penal.

În ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa constată că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului s-au realizat printr-o acţiune de luare a unor bunuri mobile ce aparţineau unui grup de persoane, deci din posesia acestora, fără consimţământul lor, prin constrângerea morală şi fizică a acestora, urmarea produsă a constat în atingerea adusă patrimoniului, cauzând o pagubă materială, iar raportul de cauzalitate între acţiune şi urmare rezultă ex re, adică din însăşi materialitatea faptei. De asemenea, este pe deplin dovedit şi scopul special cerut de lege pentru existenţa infracţiunilor – acela al însuşirii bunurilor pe nedrept. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – prejudiciul material pe care l-ar cauza părţilor vătămate prin sustragere – şi a urmărit producerea acestor rezultate, dorind să-şi însuşească bunurile în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului PF în conformitate cu prevederile art.72 Cod Penal instanţa va avea în vedere că legea prevede pentru infracţiunile săvârşite pedeapsa închisorii de la 7 la 20 ani, de împrejurările săvârşirii faptei şi de contribuţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii.

Instanţa va avea în vedere faptul că inculpatul a exercitat, în timpul nopţii, împreună cu ceilalţi inculpaţi, toţi înarmaţi, violenţe deosebit de grave asupra unui grup de persoane, urmate de vătămarea corporală a unora dintre membrii acestui grup de persoane şi a sustras efectiv bunuri ale acestora, respectiv un aparat MP 3 şi un aparat foto.

Deşi inculpatul PF era minor la data săvârşirii faptei, instanţa apreciază că este necesară aplicarea unei pedepse pentru îndreptarea acestuia, ţinând seama de prevederile art. 100 Cod Penal. instanţa are în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, rezultând din natura acesteia, din modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia, precum şi vârsta inculpatului care avea la data săvârşirii faptei aproape 17 ani la data săvârşirii infracţiunii, prin urmare era capabil a înţelege consecinţele faptelor sale.

Instanţa are în vedere şi conţinutul Referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş (f. 164-167 dos.urm.pen.) din conţinutul căruia rezultă că nu are antecedente penale, dar mai este cercetat pentru distrugere şi ameninţare şi a fost amendat contravenţional pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice.

Cu privire la faptele pentru care este cercetat în prezenta cauză, în cursul interviului, minorul a arătat că se simte vinovat, asumându-şi responsabilitatea pentru furtul obiectelor şi se gândeşte la modul în care fapta comisă îi va afecta viitorul, fiind preocupat de pedeapsa pe care o va primi. Sub aspectul motivaţiei comiterii faptelor, minorul PF a arătat că principalul motiv a fost acela că va fi ulterior bătut de ceilalţi coinculpaţi dacă ar fi refuzat să participe la eveniment, iar în privinţa însuşirii bunurilor, inculpatul PF a arătat că şi le-a însuşit pentru că el nu a avut niciodată aşa ceva.

În privinţa părţilor vătămate, inculpatul PF a arătat că s-a gândit în momentul declanşării bătăii că „băieţii de la corturi nu au nici o vină” şi i-a fost foarte milă de ei când i-a văzut plini de sânge, cerându-le celor care loveau să se oprească. Inculpatul a arătat că regretă foarte mult că tinerii de la corturi au avut de suferit şi se consideră vinovat că le-a furat obiectele de valoare.

S-a concluzionat că, avându-se în vedere factorii cu influenţă asupra minorului - comportamentul său înainte de comiterea faptei, anturajul cu comportament antisocial, zona cu potenţial criminogen şi lipsa unei supravegheri şi a unei persoane autoritare că acesta ar putea persista în comportamentul antisocial.

Instanţa va ţine seama atât de comportamentul anterior al inculpatului (rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale), precum şi de faptul că acesta a dat ample declaraţii atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei (recunoscând că a aplicat lovituri directe uneia dintre părţile vătămate şi că a sustras de la faţa locului un aparat MP 3 şi un aparat foto). Va reţine în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod Penal.

În consecinţă, instanţa apreciază că o pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie este suficientă pentru a se asigura reeducarea acestui inculpat.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

Instanţa va dispune, în temeiul art. 71 alin. 4 Cod Penal, suspendarea condiţionată a executării pedepselor accesorii aplicate.

În temeiul art. 88 alin. 1 Cod Penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului PF durata reţinerii şi arestării preventive, din 29.04.2007 până la 13.05.2007.

VIII. Inculpatul AF a iniţial împreună cu DCR, KL şi PF deplasarea pe malul Mureşului cu intenţia de a bate pe părţile vătămate în scopul de a lua bunurile acestora şi s-a înarmat cu o bâtă de lemn alături de ceilalţi şapte inculpaţi.

Instanţa constată că din probele administrate nu reiese că inculpatul AF a atacat pe părţile vătămate sau că acesta le-ar fi deposedat de vreunul dintre bunuri.

Constatând că inculpatul nu a desfăşurat nici una dintre acţiunile ce constituie elementul material al infracţiunii de tâlhărie, dar că prin prezenţa sa a întărit acestora rezoluţia infracţională, instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului AF din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a şi b Cod Penal cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod Penal în infracţiunea prevăzută de art. 26 Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1 , alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a şi b Cod Penal, cu reţinerea art. 99 şi următoarele Cod Penal.

Astfel, instanţa apreciază că în drept, faptele inculpatului AF care, în data de 28.04.2007, noaptea – în jurul orelor 22.00, împreună cu coinculpaţii ZIS, DCR, KL, KL, PF, KG şi SS, având asupra lor arme, a susţinut cel puţin moral – prin prezenţa sa în zona din care au fost sustrase bunuri aparţinând grupului părţilor vătămate prin exercitarea de violenţe asupra acestora întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie în forma complicităţii prevăzută de art. 26 Cod Penal raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a şi b Cod Penal.

Astfel, faptele inculpatului sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârşite cu vinovăţie de acesta şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esenţiale ale infracţiunii, prevăzute de art. 17 Cod Penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului AF în conformitate cu prevederile art.72 Cod Penal instanţa va avea în vedere că legea prevede pentru infracţiunile săvârşite pedeapsa închisorii de la 7 la 20 ani, de împrejurările săvârşirii faptei şi de contribuţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii.

Instanţa va avea în vedere faptul că inculpatul prin deplasarea sa împreună cu ceilalţi inculpaţi şi rămânerea sa în imediata apropiere a inculpaţilor şi a părţilor vătămate atunci când asupra acestora au fost exercitate agresiuni în scopul de li se sustrage bunurile, inculpatul AF a acordat acestora sprijinul său moral – aceştia căpătând astfel mai multă siguranţă în îndeplinirea rezoluţiei infracţionale luate.

Deşi inculpatul AF era minor la data săvârşirii faptei, instanţa apreciază că este necesară aplicarea unei pedepse pentru îndreptarea acestuia, ţinând seama de prevederile art. 100 Cod Penal. instanţa are în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, rezultând din natura acesteia, din modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia, precum şi vârsta inculpatului care avea la data săvârşirii faptei aproape 18 ani la data săvârşirii infracţiunii, prin urmare era capabil a înţelege consecinţele faptelor sale.

Instanţa are în vedere şi conţinutul Referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş (f. 172-173A dos.urm.pen.) din conţinutul căruia rezultă că deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta este cercetat pentru furt şi i s-au aplicat mai multe amenzi pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice. S-a arătat că înainte de comiterea faptei comportamentul minorului a fost unul problematic.

Minorul nu a putut fi intervievat cu ocazia efectuării referatului de evaluare de către consilierul de probaţiune care a precizat că, având în vedere factorii care pot influenţa comportamentul minorului - implicarea în muncă şi sprijinul de care se bucură din partea bunicilor – acesta va avea o evoluţie comportamentală bună în cazul în care va munci însă există şi riscul de a se implica în comiterea altor infracţiuni datorită contactului cu anturajul infracţional.

Instanţa va ţine seama atât de comportamentul anterior al inculpatului (rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale), precum şi de faptul că acesta a dat ample declaraţii atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei. Va reţine în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod Penal.

În consecinţă, instanţa apreciază că o pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în forma complicităţii este suficientă pentru a se asigura reeducarea acestui inculpat.

Art. 3 din Protocolul 1 garantează atât dreptul de a vota în cadrul alegerilor legislative, cât şi dreptul de a participa în calitate de candidat în cadrul acestora.

Instanţa va dispune, în temeiul art. 71 alin. 4 Cod Penal, suspendarea condiţionată a executării pedepselor accesorii aplicate.

Cu privire la latura civilă a cauzei , instanţa constată că în cursul urmăririi penale:

-partea vătămată NE s-a constituit parte civilă cu suma de 200 lei (f. 11 dos.urm.pen.);

-partea vătămată LGA s-a constituit parte civilă pentru suma de 500 lei (f. 14 dos.urm.pen.);

-partea vătămată BI s-a constituit parte civilă pentru suma de 70 lei (f. 21 dos.urm.pen.);

-partea vătămată PS nu s-a constituit parte civilă în proces (f. 27 dos.urm.pen.);

-partea vătămată Păun Ovidiu Ioan s-a constituit parte civilă pentru suma de 150 lei (f. 30 dos.urm.pen.);

-partea vătămată SAA s-a constituit parte civilă cu suma de 600 lei (f. 33 – dos.urm.pen.);

-partea vătămată BZT s-a constituit parte civilă, fără însă a preciza suma (f. 38 dos.urm.pen.);

-partea vătămată RIR nu s-a constituit parte civilă, arătând că îşi va preciza ulterior punctul de vedere (f.41 dos.urm.pen.);

-partea vătămată Doboş Eniko s-a constituit parte civilă pentru suma de 250 lei (f. 44 dos.urm.pen.);

-partea vătămată EM a arătat că nu are pretenţii faţă de inculpaţi întrucât parte din bunurile sustrase au fost recuperate (f. 47 dos.urm.pen.);

-partea vătămată NL s-a constituit parte civilă pentru suma de 230 lei (f.53 dos.urm.pen.);

-partea vătămată Szolosi Ludovic s-a constituit parte civilă pentru suma de 1000 lei (f. 54 dos.urm.pen.).

În faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din data de 27.11.2007, s-a depus la dosarul cauzei precizare a acţiunii civile formulate de părţile civile SAA, LGA şi NL din care rezultă că aceştia se constituie părţi civile astfel:

-SAA pentru suma de 2140 lei daune materiale şi 50.000 lei daune morale;

-Partea civilă LGA pentru suma de 1280 lei daune materiale şi 50.000 lei daune morale;

-NL pentru suma de 300 lei daune materiale şi 5.000 lei daune morale.

În conformitate cu prevederile art. 998 Cod civil, „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”. Raportând aceste prevederi legale la situaţia de fapt din prezenta cauză, instanţa constată faptul că, prin faptele inculpaţilor ce au fost cercetaţi în prezenta cauză, s-au cauzat părţilor vătămate prejudicii atât de natură materială cât şi morală.

Ca urmare a acestor premise, instanţa constată faptul că, în ceea ce priveşte daunele materiale, inculpaţii urmează a fi obligaţi la plata daunelor materiale dovedite de către părţile civile. În cursul urmăririi penale şi parţial ulterior în faţa instanţei, părţile civile au solicitat obligarea inculpaţilor la plata de daune materiale constând în contravaloarea bunurilor sustrase şi care nu au fost recuperate, precum şi bunurilor ce au fost distruse prin agresiunile inculpaţilor.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale solicitate, instanţa constată faptul că, potrivit art. 969 Cod civil, „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească”, or nici una dintre părţile civile din prezenta cauza nu a dovedit cuantumul despăgubirilor civile (daune materiale) formulate, astfel încât instanţa urmează a le respinge ca nedovedite.

Având în vedere cele ce preced instanţa reţine în persoana inculpaţilor sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale reglementata de dispoziţiile art. 998-999 C.civ., respectiv au săvârşit o faptă ilicită, a existat un prejudiciu adus persoanelor vătămate prin suferinţele fizice şi psihice inerente unui astfel de eveniment, există legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia inculpaţilor stabilită prin soluţionarea acţiunii penale.

Acordarea de despăgubiri pentru daune morale suferite, conform solicitării părţilor civile, este unanim admisă în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale sens în care instanţa constată admisibilă în principiu acţiunea acestora.

În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului suferit de părţile civile, instanţa reţine cu valoarea de principiu faptul că prejudiciul trebuie integral reparat, indiferent de starea materială a autorului sau a victimei dar totodată o asemenea măsură trebuie să fie corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale. Dat fiind specificul daunelor cu caracter moral, nu pot fi stabilite aprioric criterii de evaluare a suferinţei psihice cauzate unei persoane, revenind instanţei de judecată sarcina de a stabili în concret o despăgubire cu caracter patrimonial prin raportare la toate circumstanţele cauzei, atât la momentul producerii faptei ilicite cât şi ulterior.

În acest sens instanţa apreciază că pentru persoanele vătămate, faptul de a fi agresaţi în maniera în care evenimentele au avut loc (violenţe deosebit de grave, noaptea, într-un loc izolat, din partea unui grup masiv de persoane, înarmate, urmate de devastarea bunurilor acestora în scopul sustragerii celor mai valoroase dintre ele) reprezintă un şoc din punct de vedere psihic putând justifica o traumă în sensul celor invocate de părţile civile.

Astfel, în privinţa părţii civile NL, instanţa constată că acesta a reuşit să se îndepărteze de locul de campare la momentul începerii agresiunii, speriat fiind atât de numărul mare al agresorilor, de faptul că aceştia erau înarmaţi cu bâte de lemn pe care le şi foloseau, agresiunile asupra acestuia fiind de natură psihică, motiv pentru care apreciază că acordarea sumei de 5.000 lei cu titlul de despăgubiri morale este proporţională cu situaţia sa personală.

Părţile civile LGA şi SAA, în schimb, au suferit şi agresiuni fizice, asupra lor fiind exercitate în mod nemijlocit violenţe de o parte a inculpaţilor. Urmare a violenţelor fizice exercitate asupra lor, părţile civile au suferit vătămări ale integrităţii corporale ce au necesitat pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale, fapt ce a dus la absenţa acestora de la activităţile şcolare în care erau implicaţi în perioada respectivă în vederea administrării tratamentului medical corespunzător. În privinţa acestor două părţi, instanţa apreciază că trauma psihică a fost cu atât mai puternică cu cât aceştia au şi fost efectiv supuşi agresiunilor fizice ale inculpaţilor, motiv pentru care au fost nevoiţi să rămână în preajma corturilor şi să urmărească întreaga desfăşurare a evenimentelor .

Având în vedere cele ce preced, instanţa judecând în echitate (în lipsa unor criterii legale) apreciază că suma de 5.000 lei acordată cu titlu de daune morale pentru partea civilă NL şi câte 10.000 lei pentru părţile civile LGA şi SAA este corect individualizată în raport cu situaţia particulară a fiecăruia dintre ei.

Pentru aceste motive, instanţa urmează a obliga inculpaţii, pe cei minori în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata către părţile civile NL, LGA şi SAA conform celor mai sus reţinute.

Cu privire la cererile formulate de apărătorii desemnaţi din oficiu pentru a acorda asistenţă juridică inculpaţilor, instanţa constată că prin Protocolul pentru stabilirea onorariilor pentru avocaţii care acordă asistenţă juridică în materie penală – intrat în vigoare la data de 01.10.2008 – cuantumul sumelor acordate cu titlul de onorariu avocaţial în cauzele în care asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie au fost actualizate.

Instanţa mai constată că primul termen de judecată stabilit în prezenta cauză a avut loc în luna iulie 2007 şi că o soluţie a fost dată numai în luna februarie a anului 2011, cu alte cuvinte actelor de cercetare judecătorească au avut loc după intrarea în vigoare a protocolului sus-menţionat.

Pentru aceste motive, va admite cererile formulate de apărătorii desemnaţi din oficiu a acorda asistenţă juridică inculpaţilor şi dispune actualizarea onorariilor conform Protocolului privind stabilirea onorariilor pentru avocaţii care acorda asistenta juridică în materie penală încheiat în octombrie 2008.

Potrivit art. 191 alin. 1 Cod Procedura Penală, în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar potrivit alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi text legal atunci când sunt mai mulţi inculpaţi, la aprecierea cuantumului acestora se va avea în vedere măsura în care fiecare dintre inculpaţi a provocat aceste cheltuieli, în privinţa inculpaţilor minori urmând a se avea în vedere obligarea acestora în solidar cu părţile responsabile civilmente (în măsura în care acestea din urmă au fost obligate în solidar cu inculpaţii minori la repararea pagubelor pricinuite).

Cum inculpaţii au fost condamnaţi prin prezenta sentinţă şi aceştia au fost obligaţi şi sub aspectul laturii civile a cauzei a repara pagubele pricinuite (inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente), în temeiul art. 191 alin. 1, 2 şi 3 Cod Procedura Penală instanţa va obliga inculpaţii (pe cei minori în solidar cu părţile responsabile civilmente) la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, astfel: în cuantum total de 6623 lei din care 2075 lei provin din faza de urmărire penală iar suma de 2550 lei reprezintă onorariul apărătorilor numiţi din oficiu în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul ZIS – suma de 310,5 lei; inculpatul DCR – suma de 537,5 lei; inculpatul SS – în solidar cu părţile responsabile civilmente, suma de 937,5 lei; inculpatul KG în solidar cu părţile responsabile civilmente, suma de 937,5 lei; inculpatul KL – suma de 937,5 lei; inculpatul PF – în solidar cu părţile responsabile civilmente – suma de 1087,5 lei; inculpatul KL – suma de 937,5 lei; inculpatul AF – în solidar cu părţile responsabile civilmente – suma de 937,5 lei.

Domenii speta

Distrugere

Penal - distrugerea (art. 217 C.p.)

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă penală - 06.01.2022

Sentinţă penală - 23.05.2013

Sentinţă penală - 12.04.2010

Decizie - 20.11.2012

Hotărâre - 11.12.2009