Civil - partaj judiciar

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş în data de 5.4.2004, reclamanţii ST şi SH au solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii SD şi SM, prin hotărârea pe care o va pronunţa:

- să stabilească că după decesul defuncţilor SD, decedat la data de 15.11.2001 şi SM, decedată la data e 20.2.2004, reclamanţii au calitatea de moştenitori legali pentru cota de ½ parte, iar pârâtului de rând 1 îi revine o cotă de ½ parte din moştenire;

- să stabilească că masa succesorală după cei doi defuncţi constă în cota de 3/8 parte din construcţii şi 1/1 parte din terenul de 1874 mp al imobilului situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99 înscris în CF nr. 49 Remetea, nr. top 286;

- să dispună ieşirea din indiviziune cu privire la acest imobil prin atribuirea acestuia unuia dintre coproprietari cu stabilirea unei sulte în favoarea celorlalţi coproprietari.

În motivare reclamanţii au arătat că vin la succesiunea defuncţilor SD şi a soţiei Maria prin reprezentare, în urma tatălui lor predecedat ST sr., în timp ce pârâtul de rând unu este fiul celor doi defuncţi şi frate cu tatăl reclamanţilor. Imobilul a format obiectul unor contracte de donaţie prin intermediul cărora reclamanţii au fost gratificaţi cu câte o parte de 1/8 din construcţie, iar fiica pârâtului de rând 1, pârâta de rând 2, SM cu o cotă de 3/8 parte din construcţii. Reclamanţii au mai arătat că în prezent în imobil locuieşte pârâtul de rând 1, iar dacă doreşte să i se atribuie imobilul şi în măsura în care are posibilitatea materială pentru plata sultei, reclamanţii sunt de acord cu această modalitate de ieşire din indiviziune.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 650, art. 659, art. 664 şi art. 728 Cod civil.

Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant SD în data de 7.6.2004 (f. 23) s-a solicitat admiterea în parte a cererii reclamanţilor şi următoarele:

- constatarea că pârâtul-reclamant este unicul moştenitor testamentar al defunctei SM, conform testamentului autentic 716/16.4.2003 întocmit la BNP Bălgărădean Stela;

- constatarea că prin declaraţia autentică nr. 688/19.4.2004 a acceptat pur şi simplu succesiunea după mama sa SM;

- să se stabilească masa succesorală după cei doi defuncţi, după ce se va proceda la reducţiunea liberalităţilor făcute de aceştia în timpul vieţii conform actelor de donaţie, respectiv actul autentificat sub nr. 16704/1994 şi nr. 8124/28.4.1993;

- să se constate că pârâtul a construit o cameră, o baie şi anexe, coteţe pentru porci şi găini pe terenul situat în Târgu Mureş, str. Remetea nr. 99;

să se stabilească activul şi pasivul după cei doi defuncţi, întrucât pârâtul-reclamant din bani proprii a suportat toate cheltuielile de înmormântare;

- să se constate că în masa succesorală după cei doi defuncţi intră şi imobilul din strada Podeni nr. 95, care a fost înstrăinat de către cei doi reclamanţi;

- să se dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilului situat în str. Podeni nr. 99 prin atribuirea acestuia în favoarea pârâtului-reclamant în natură;

- obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că este fiul celor doi defuncţi, fiind unicul moştenitor după defuncta SM în baza testamentului depus la dosar. Pârâtul-reclamant a subliniat că după defunctul SD s-a stabilit calitatea de moştenitor a părţilor prin sentinţa civilă nr. 4847/7.10.2003 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş cază care a fost însă suspendată în cursul judecării apelului.

Reclamanţii-pârâţi au formulat întâmpinare la cererea reconvenţională în data de 14.9.2004, solicitând respingerea petitului vizând constatarea calităţii de unic moştenitor al pârâtului-reclamant după defuncta SM deoarece testamentul autentic nr. 716/2003 este nul în condiţiile în care la data întocmirii acestuia defuncta SM era incapabilă să dispună de avutul său, neputând să-şi dea consimţământul valabil pentru întocmirea actului respectiv, sens în care s-a exprimat şi pârâtul-reclamant prin răspunsul la întâmpinare depus în dosarul civil nr. 2127/2002 la data de 4.6.2002. În cuprinsul actului menţionat pârâtul-reclamant a arătat că defuncta suferea de psihoză senilă şi era neştiutoare de carte, deci nici măcar să citească textul testamentului nu ar fi putut. De atunci şi până la decesul bunicii reclamanţilor au mai trecut doi ani, timp în care starea acesteia s-a agravat atât de tare încât nu a mai putut să recunoască vreun membru al familiei. Reclamanţii-pârâţi au arătat că recunosc calitatea de moştenitor a pârâtului-reclamant şi sunt de acord cu reducţiunea liberalităţilor făcute de cei defuncţi până la cotitatea disponibilă. Reclamanţii-pârâţi au subliniat că nu recunosc că investiţiile realizate la construcţie s-ar fi făcut din sursele proprii ale pârâtului-reclamant. camera, spaţiul pentru baie şi coteţele au fost făcute pe cheltuiala defuncţilor, bunicul fiind grădinar, avea venituri considerabile. În ceea ce priveşte pasivul succesoral, reclamanţii au învederat că acesta nu există întrucât ajutorul de înmormântare ridicat de pârât pentru a-şi înmormânta părinţii a întrecut costul înmormântării. Reclamanţii-pârâţi au subliniat că în masa succesorală nu intră imobilul din str. Podeni nr. 95 întrucât acel imobil a fost construit de către părinţii acestora, construcţia fiind ulterior vândută de către reclamanţii-pârâţi, iar terenul aferent construcţiei fiind înstrăinat de către defuncta SM în timpul vieţii ei. Reclamanţii-pârâţi au mai menţionat că sunt de acord cu atribuirea imobilului către pârâtul-reclamant cu stabilirea unei sulte în favoarea reclamanţilor-pârâţi şi au solicitat compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin precizarea de acţiune (f. 50) depusă la dosarul cauzei în data de 16.9.2004 pârâtul-reclamant a indicat valoarea investiţiilor făcute la imobilul situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99, a solicitat stabilirea activului succesoral după reducţiunea liberalităţilor făcute în favoarea reclamanţilor-pârâţi şi a pârâtei de rând 2 prin includerea în masa succesorală şi a valorii actualizate a imobilului situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 95 înstrăinat de reclamanţi. Prin această precizare pârâtul-reclamant a mai indicat valoarea pasivului succesoral ca fiind în sumă de 10.000.000 lei vechi.

Prin completarea la cererea de chemare în judecată formulată în data de 19.4.2005 (f. 107) reclamanţii-pârâţi au solicitat constatarea nulităţii absolute a testamentului autentic nr. 716/16.4.2003 întocmit la BNP Bălgărădean Stela pentru lipsa totală a discernământului testatoarei. În motivare s-a arătat că defuncta suferea la momentul întocmirii actului de psihoză senilă şi nu mai putea să înţeleagă scopul şi valoarea documentului pe care nici nu l-a semnat.

Prin cererea depusă la dosar în data de 15.4.2010 şi intitulată concluzii scrise (f. 384) reclamanţii-pârâţi au reiterat cererile şi apărările formulate în cursul procesului, adăugând că solicită constatarea nulităţii absolute a testamentului autentic nr. 716/2003 pentru lipsa discernământului SM şi nesemnarea testamentului respectiv. Reclamanţii-pârâţi au subliniat că la momentul întocmirii testamentului SM nu mai recunoştea pe nimeni din jurul ei şi nici nu a semnat actul, operând astfel sancţiunea nulităţii absolute.

Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisuri, cu actele depuse la dosar; proba testimonială, fiind ascultaţi martorii Demeter Francisc (f. 113), Babucz Sandor (f. 135), Lako Zoltan Laszlo (f. 144), Negruţ Gheorghe (f. 145), Cociş Viorica (f. 146), Gyorgy Laszlo Arpad (f. 166); interogatoriul reciproc al reclamanţilor-pârâţi şi al pârâtului-reclamant (f. 70-72); expertize – expertiză medico-legală psihiatric, fiind depus raportul de expertiză nr. 891/30.3.2006, întocmit de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş (f. 160-161), raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul Naţional de Medicină legală Mina Minovici, laborator medicină legală psihiatrică, avizul Comisiei superioare de medicină legală din 13.6.2008, raport de expertiză tehnică şi evaluare (f. 253-311, 377-379); raport de expertiză topografică (f. 348-351).

Părţile au mai iniţiat un proces pentru dezbaterea succesiunii după defunctul SD, înregistrat sub nr. 2127/2002 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, cauză în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 4844 din 7.10.2003 şi care, la solicitare părţilor, în temeiul art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, a fost suspendată în apel prin încheierea pronunţată în 6.4.2004 de Curtea de Apel Târgu Mureş, până la rezolvarea irevocabilă a prezentei pricini.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că în data de 15.11.2001 a intervenit decesul numitului SD, născut la data de 11.9.1909, cu ultimul domiciliu în Târgu Mureş, str. Podeni, nr. 99, potrivit certificatului de deces seria DM nr. 921990/16.11.2001, iar la data de 20.2.2004 s-a stins din viaţă numita SM, născută la data de 13.12.1913, cu ultimul domiciliu Târgu Mureş, str. Podeni, nr. 99, potrivit adeverinţei  nr. 61700/11.3.2004 eliberate de Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei Municipiului Târgu Mureş.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, după cei doi defuncţi nu s-a dezbătut succesiunea, prin urmare instanţa va constata deschise succesiunile de pe urma acestora: SD, decedat la data de 15.11.2001 şi SM, decedată la data de 20.2.2004. Fiind vorba de moşteniri succesive, în continuare instanţa urmează a stabili componenţa maselor succesorale şi erezii chemaţi la moştenire după fiecare defunct în parte, în ordinea deceselor.

În ceea ce priveşte moştenitorii rămaşi în urma defunctului SD, instanţa reţine că defuncta SM, născută Kertesz Maria a fost căsătorită cu defunctul SD din 15.4.1934, astfel cum rezultă din certificatul de căsătorie seria C.j. nr. 285910/11.4.1960. Din actele de stare civilă depuse la dosar, instanţa observă că pârâtul-reclamant SD este fiul defunctului, iar reclamanţii-pârâţi ST şi SH sunt nepoţi de fiu predecedat, copiii defunctului ST, decedat la data de 6.11.1988.

În consecinţă, instanţa observă că după defunctul SD au vocaţie succesorală legală: defuncta SM, în calitate de soţie supravieţuitoare, pârâtul-reclamant SD, în calitate de descendent (fiu) şi reclamanţii-pârâţi ST şi SH, în calitate de descendenţi, mai precis nepoţi de fiu predecedat. Reclamanţii-pârâţi ST şi SH sunt chemaţi la moştenirea defunctului în condiţiile art. 664 si 665 Cod civil, în calitate de descendenţi de fiu predecedat beneficiind de regulile reprezentării succesorale, urcând în gradul, locul şi drepturile ascendentului lor ST, care nu mai era în viaţă la data deschiderii succesiunii defunctului SD.

Succesibilii arătaţi îndeplinesc condiţiile legale pentru a veni la moştenire, având capacitate succesorală, nu sunt nedemni, totodată au şi calitatea de moştenitori acceptanţi, prin cererea de dezbatere a succesiunii şi întâmpinarea formulate în dosarul nr. 2127/2002 al Judecătoriei Târgu Mureş şi-au însuşit în mod expres calitatea de erede conform art. 689 fraza a II-a Cod civil.

Astfel cum rezultă din recunoaşterea părţilor şi probele administrate în cauză masa succesorală rămasă de pe urma defunctului SD se compune din cota indiviză de 1/2 din cota de 3/8 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99, înscris în CF nr. 49 Remetea, compus din casă şi teren în suprafaţă de 1800 mp, deţinut de către defunct în calitate de codevălmaş cu defuncta SM.

Referitor la imobilul casă şi teren situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99 instanţa reţine că acesta a fost dobândit de către defunct împreună cu defuncta sa şotie SM prin cumpărare în anul 1946, fiind astfel bun comun în condiţiile în care a fost achiziţionat în timpul căsătoriei.

În timpul vieţii lor, defuncţii au dispus cu titlu gratuit de o cotă parte din imobil în favoarea nepoţilor lor. Astfel, prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 8138/28.4.1993 de notarul de stat Holbach Ştefan, defuncţii i-au gratificat pe reclamanţii-pârâţi ST şi Szőcs (fostă Negrea) Hajnal „cu dreptul de nuda proprietate asupra unei cote indivize de 1/4 parte, în cote egale între ei – adică câte 1/8 parte fiecare – din imobilul cu construcţii (…) cu suprafaţa totală de 1800 mp”.

În temeiul contractului de donaţie autentificat sub nr. 16704/24.8.2004 în faţa notarului de stat Holbach Ştefan defuncţii au donat în favoare pârâtei Szőcs (fostă Istvan) Maria, nepoata acestora, dreptul de nudă proprietate asupra cotei de 3/8 parte din imobilul situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99, compus din teren în suprafaţă de 1800 mp şi construcţii.

Din analiza celor două acte de donaţie şi a extrasului de carte funciară de la fila 11 din dosar, contrar celor susţinute de reclamanţii-pârâţi prin cererea introductivă, rezultă că obiectul gratificării l-a constituit cota parte din nuda proprietate atât asupra construcţiei, cât şi a terenului.

Având în vedere că defunctul a dispus prin acte cu titlu gratuit de bunurile sale

şi ţinând cont că pârâtul-reclamant şi reclamanţii-pârâţi au solicitat reducţiunea donaţiilor făcute de defunct, instanţa urmează a stabili în continuare dacă liberalităţile făcute de defunct depăşesc cotitatea disponibilă, aducând atingere rezervei, în caz afirmativ ele urmând să fie reduse în limitele cotităţii disponibile. În acest sens, dispoziţiile art. 847 Cod civil prevăd că „liberalităţile prin act sau între vii sau prin testament, când vor trece peste partea disponibilă, vor fi reduse la această parte”.

Astfel, mai întâi instanţa urmează a proceda la determinarea valorii concrete a rezervei succesorale cuvenite succesorilor. Rezerva succesorală reprezintă acea parte din patrimoniul celui care lasă moştenirea la care moştenitorii au dreptul în virtutea legii, împotriva voinţei defunctului manifestată prin liberalităţi făcute în timpul vieţii, partea disponibilă fiind în mod corelativ fracţiunea din patrimoniul defunctului de care acesta a putut dispune neîngrădit.

Potrivit art. 841 Cod civil în cazul în care la moştenire vin copii ai defunctului, cotitatea disponibilă a moştenirii nu va putea depăşi 1/3 din moştenire dacă lasă doi copii. Aşadar rezerva succesorală în speţă va fi de 2/3, întrucât defunctul a lăsat doi copii. Trebuie reţinut că în cauză, deşi la data deschiderii succesiunii defunctului nu mai era în viaţă cel de-al doilea copil al său, ST, fiind întrunite condiţiile reprezentării succesorale, determinarea rezervei se va face în funcţie de numărul tulpinilor şi indiferent de numărul copiilor descendentului predecedat care vin la moştenire în locul şi în numele ascendentului lor.

În cauză, la stabilirea rezervei trebuie ţinut cont şi de faptul că alături de descendenţii defunctului, vine la moştenire şi soţia supravieţuitoare, SM, ale cărei drepturi la rezervă, la fel ca în cazul cotelor legale de moştenire, restrâng rezerva celorlalţi moştenitori. Conform art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezerva soţului supravieţuitor este de ½ din cota succesorală ce i se cuvine în calitate de moştenitor legal. Având în vedere că defuncta SM moşteneşte după defunctul SD în calitate de soţie supravieţuitoare în concurs cu descendenţii defunctului, înseamnă că rezerva acesteia este de 1/8 din masa succesorală. Aplicând algoritmul de calcul folosit în mod constant în practica notarială şi judecătorească, instanţa reţine că rezerva colectivă a descendenţilor se stabileşte după scăderea din moştenire a cotei de rezervă a soţului supravieţuitor, fiind astfel de 7/12 din moştenire (2/3 din 7/8).

În concluzie, faţă de cele de mai sus, instanţa observă că în cauză, rezerva este de 17/24 din moştenire (obţinută prin însumarea rezervei soţului supravieţuitor şi a cotei de rezervă a descendenţilor 1/8 + 7/12), în timp ce cotitatea disponibilă este de 7/24 din moştenire.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, văzând regulile speciale aplicabile clasei I de moştenitori, potrivit cu care dacă la moştenire sunt chemaţi doi sau mai mulţi descendenţi de gradul I, cota-parte de moştenire ce se cuvine fiecăruia se stabileşte în mod egal, în funcţie de numărul acestora, iar dacă la moştenire vin şi descendenţi de gradul II prin reprezentare, împărţirea se face pe tulpini (art. 669 Cod civil), ţinând cont şi de cotele succesorale ale moştenitorilor rezervatari, instanţa va stabili cotele de moştenire ce le revin părţilor, după cum urmează: Szőcs Mária, în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 1/8 din masa succesorală, SD, în calitate de descendent (fiu), cu o cotă de 7/24 ST, în calitate de descendent (nepot de fiu predecedat), cu o cotă de 7/48 din masa succesorală şi SH, în calitate de descendentă (nepoată de fiu predecedat), cu o cotă de 7/48 din masa succesorală.

Pentru a determina dacă donaţiile făcute de defunct încalcă sau nu rezerva, trebuie determinat patrimoniul pe care de cuius l-ar fi lăsat dacă nu ar fi făcut aceste liberalităţi, adică un patrimoniu reconstituit fictiv, prin readucerea valorii donaţiilor, prin calcul pe hârtie, la activul succesoral existent la data deschiderii moştenirii. În vederea determinării acestei mase de calcul dispoziţiile art. 849 Cod civil prevăd efectuarea următoarelor operaţiuni: stabilirea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii, scăderea pasivului succesoral din activul brut al moştenirii pentru a obţine activul net şi reunirea fictivă la activul net a valorii  donaţiilor făcute în timpul vieţii de către cel care lasă moştenirea.

Astfel stabilirea activului brut al moştenirii presupune identificarea tuturor bunurilor cu valoare patrimonială ce au aparţinut defunctului la data deschiderii moştenirii. Aşa cum am reţinut mai sus, există un singur bun lăsat ca moştenire de către defunct, respectiv cota indiviză de 1/2 din cota de 3/8 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99.

Reunirea fictivă presupune adăugirea prin calcul, strict contabil, la bunurile lăsate a valorii donaţiilor făcute de defunct pentru a se reconstitui patrimoniul acestuia pe care l-ar fi lăsat erezilor dacă nu ar fi făcut donaţii. Donaţiile vor fi supuse reducţiunii numai în măsura în care valoarea lor depăşeşte cotitatea disponibilă, partea de care defunctul a putut dispune în mod liber.

Aşadar, de regulă, cele două fracţiuni – rezerva şi cotitatea disponibilă – se stabilesc ca mase valorice, însă în speţă, având în vedere că de cuius a lăsat drept moştenire doar o cotă parte dintr-un imobil şi cum donaţiile făcute privesc o anumită cotă din acelaşi imobil, pentru uşurinţa analizei, instanţa va proceda la determinarea masei de calcul, exprimând valoarea acesteia nu prin sume de bani (x lei), ci utilizând în locul lor cote matematice raportate la bunul imobil analizat, privit ca întreg (1/1). Pentru acelaşi considerent – operaţiunea prevăzută de art. 849 Cod civil priveşte un singur bun, prin urmare pasivul va putea fi scăzut din valoarea imobilului cu ocazia soluţionării cererii de ieşire din indiviziune – instanţa urmează a trata mai jos, după imputaţia asupra cotităţii disponibile a donaţiilor făcute, existenţa şi întinderea pasivului succesoral, inclusiv dreptul de creanţă invocat de pârâtul-reclamant.

Procedând în modul stabilit la determinarea masei de calcul format din rezervă şi cotitate disponibilă, acesta va fi compusă din cota de 1/2 din 3/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului în discuţie şi valoarea donaţiilor reunite fictiv (exprimat tot în cote): adică 1/2 (pentru că sunt supuse reunirii numai cotele primite de la unul dintre donatori) din cotele de proprietate de 1/4 şi 3/8 (3/16+1/8+3/16=1/2). Astfel masa de calcul, asupra căreia va fi imputată rezerva şi cotitatea disponibilă reprezintă 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului.

În urma stabiliri masei de clacul, a rezervei şi a cotităţii disponibile (aceasta din urmă fiind aşadar de 7/24 din moştenire) se impune determinarea fracţiunii asupra căreia trebuie imputate liberalităţile analizate. În mod firesc liberalităţile făcute în favoarea unor persoane străine de moştenire trebuie să se încadreze în limitele cotităţii disponibile.

Trebuie însă observat că reclamanţii-pârâţi reunesc în persoana lor atât calitatea de moştenitori rezervatari cât şi de donatari. În această situaţie prezintă relevanţă dacă donaţia are caracter preciputar sau nu. Donaţiile sunt preciputare, definitive dacă au fost făcute cu scutire de raport prin voinţa donatorului sau au acest caracter prin natura lor (donaţii făcute părinţilor sau cele în privinţa cărora operează prezumţia de la art. 845 Cod civil). Din analiza actului de donaţie reiese că defunctul a înţeles să avantajeze beneficiarii peste limitele rezervei lor legale, în cuprinsul actelor de donaţie menţionându-se că „declarăm că mai avem moştenitori rezervatari, (…) considerând că prin prezenta donaţiune nu se aduce atingere dreptului la rezervă succesorală reglementat de lege, dispoziţiunile legale în acest sens fiind cunoscute de noi”. Voinţa donatorului este clară în sensul gratificării donatarilor din partea patrimoniului său de care poate dispune în mod liber, prin urmare donaţia se impută asupra cotităţii disponibile.

Imputarea donaţiilor, astfel cum reiese din interpretarea dispoziţiilor art. 850 alin. 2 cod civil se face în ordinea inversă a reducţiunii lor, întrucât donaţiile mai recente sunt cele care încalcă rezerva. Astfel, se va porni de la actul de donaţie mai vechi pentru a stabili dacă acesta se încadrează în limitele cotităţii disponibile, urmând să se treacă la donaţiile subsecvente, în ordinea cronologică a încheierii lor.

La imputarea liberalităţilor mai trebuie observat că actele de gratificare au fost făcute de soţii Szőcs Dinosie şi SM împreună, astfel că imputaţia vizează numai 1/2 (partea de care a dispus defunctul) din donaţia primită: 1/2 din cotele de 1/4 şi 3/8.

Aplicând regula stabilită, instanţa face imputarea cu prioritate a donaţiei cu dată mai veche, respectiv a celei încheiate cu reclamanţii-pârâţi şi observă că donaţia primită de aceştia (1/2 din 1/4, adică 1/8) nu depăşeşte cotitatea disponibilă de 7/24 (7/24 – 1/8=4/24). În ceea ce priveşte însă cea de-a doua donaţie, instanţa constată că aceasta trece peste partea de care defunctul putea dispune liber, în privinţa acestui act de gratificare operând parţial sancţiunea reducţiunii, de la cota de 3/16 (1/2 din 3/8) din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99 la cota de 1/48 (3/16 – 4/24=1/48) din dreptul de proprietate asupra imobilului.

Legat de moştenitorii rămaşi în urma defunctei SM, instanţa reţine că îndeplinesc condiţiile legale de a moşteni ab intestat (capacitate succesorală, inexistenţa unui caz de nedemnitate şi vocaţie la moştenire) SD, în calitate de descendent (fiu), ST, în calitate de descendent (nepot de fiu predecedat) şi SH, în calitate de descendentă (nepoată de fiu predecedat). De asemenea, instanţa reţine că prin declaraţia autentificată sub nr. 688 la BNP Ciocea Delia, pârâtul-reclamant a acceptat moştenirea după defunctă pârâtul-reclamant SD, în timp ce reclamanţii au consolidat chemarea lor la moştenire prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată având ca obiect dezbaterea succesiunii, prin care şi-au însuşit în mod expres calitatea de moştenitori legali după defuncta SM.

Pârâtul-reclamant SD a solicitat prin cererea reconvenţională formulată constatarea naturii testamentare a devoluţiunii succesiunii după defuncta SM, invocând instituirea sa ca legatar universal prin testamentul întocmit de defunctă. Instanţa observă că prin testamentul autentificat sub nr. 716 în data de 16.4.2003 în faţa BNP Bălgărădean E. Stela, defuncta SM l-a instituit pe fiul său, SD legatar universal asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ce se vor găsi în patrimoniul acesteia la data decesului.

Reclamanţii-pârâţi au solicitat constatarea nulităţii testamentului, invocând două motive care ar duce la ineficacitatea actului de ultimă voinţă: nesemnarea de către testator a actului de ultimă voinţă şi lipsa discernământului defunctei SM la data redactării testamentului.

Legat de primul motiv de nulitate, instanţa observă că testamentul nu a fost semnat de către SM, în încheierea de autentificare menţionându-se că „după citirea actului a consimţit la autentificarea prezentului înscris, dar nu a putut semna”.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 36/1995 încheierea de autentificare va cuprinde constatarea că s-a luat consimţământul testatorului şi că înscrisul a fost semnat de testator, actul fiind semnat şi parafat în final şi de notarul public. Semnătura testatorului este un element constitutiv al actului, având rolul de a atesta că acesta şi-a însuşit conţinutul actului care exprimă ultima sa voinţă şi de a permite identificarea testatorului. Totodată, semnătura stabilită ca aparţinând testatorului poate sta la baza unor cercetări legate de starea mintală a dispunătorului în momentul semnării testamentului.

În mod excepţional, testamentul autentic poate fi încheiat şi de persoanele care din cauza bolii, infirmităţii sau a neştiinţei de carte nu pot semna actul, în aceste situaţii notarul având obligaţia, potrivit art. 62 din Legea nr. 36/1995, să facă menţiune despre cauza imposibilităţii de a semna. Arătarea cauzei care a făcut imposibilă semnarea actului este esenţială, întrucât indicarea motivului ţine loc de semnătură.

În cauză, notarul public instrumentator a precizat numai că testatorul nu a putut semna, fără a determina cauza care a împiedicat-o pe SM să aplice o semnătură pe act. Nerespectarea procedurii stricte instituite pentru situaţia derogatorie în care testatorul nu poate confirma prin semnătura sa actul de liberalitate duce la nulitatea absolută a testamentului, lipsa elementelor obligatorii neputând fi suplinită de faptul că testamentul este semnat şi parafat de notarul public, aceste elemente fiind condiţii de validitate distincte ale actului.

Deşi faţă de cauza de nulitate reţinută de instanţă este de prisos examinarea celui de-al doilea motiv invocat de reclamanţii-pârâţi, instanţa apreciază că şi această cauză de ineficacitate este incidentă în cauză, testatoarea SM fiind lipsită de discernământ în momentul întocmirii actului. Legat de acest motiv de nulitate, trebuie reţinut că împrejurarea că testatorul nu avea discernământul necesar pentru a putea dispune de bunurile sale se poate dovedi prin orice mijloc de probă, chiar dacă declaraţia sa a fost consemnată într-un testament autentic, întrucât notarul nu atestă existenţa discernământului, ci numai instrumentează cauza, consemnând actul de ultimă voinţă al dispunătorului.

Testamentul trebui să îndeplinească condiţiile de validitate instituite de art. 948 Cod civil pentru naşterea validă a oricărui act juridic, printre care şi cerinţa ca consimţământul să fie exprimat de o persoană în deplinătatea facultăţilor sale mintale, insanitatea de spirit ducând la nulitatea actului juridic.

În acest sens, instanţa are în vedere împrejurarea că însuşi pârâtul-reclamant SD, prin apărările depuse la dosarul 2127/2002 în data de 4.6.2002 a susţinut că „mama mea SM (…) are 89 de ani, este neştiutoare de carte şi bolnavă (psihoză senilă etc.), deci ea nu poate să îşi dea un consimţământ valabil privind înstrăinarea cotei sale părţi”.

Abolirea discernământului defunctei spre sfârşitul vieţii sale este confirmată şi de declaraţia martorilor. Astfel, martorul Demeter Francisc, concubinul reclamantei-pârâte, a relatat că a întâlnit-o pe testatoare la sfârşitul anului 2002-începutul anului 2003 de aproximativ zece ori, şi a constatat că aceasta era incoerentă şi confunda persoanele apropiate, adresându-li-se cu alt nume decât cel pe care îl au. Martorul Lako Zoltan Laszlo (f. 144), a precizat că deşi defuncta l-a întâlnit foarte des, nu îşi mai amintea de persoana sa şi de multe ori nu mai cunoştea nici rudele, nu vorba clar, nu ştia cât e ceasul sau ce zi este. Martorul Negruţ Gheorghe (f. 145) a întărit declaraţiile de mai sus cu privire la degradarea stării mintale a defunctei, menţionând că, cu mulţi ani înainte de a muri aceasta putea fi uşor manipulată. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului Gyorgy Laszlo-Arpad (f. 166), care în perioada primăvara-vara 2002 a lucrat la locuinţa vecinului defunctei, a arătat că defuncta nu îl recunoştea deşi mergea foarte des la locuinţa acesteia, „nu ştia ce vrea şi ce se întâmplă, aceasta era ca un copil, unde o puneai acolo stătea şi nu îşi mai recunoştea nici rudele”.

Faţă de mijloacele de probă de mai sus instanţa va înlătura declaraţiile martorului Babucz Sandor (f. 135), persoană care locuieşte în imediata vecinătate a imobilului în care a trăit defuncta, care a învederat că defuncta vorbea coerent şi ale martorei Cocis Viorica (f. 146-147), care a precizat că a vorbit cu defuncta cu câteva zile înainte de a muri, iar aceasta avuse o stare normală.

Instanţa apreciază că aceste din urmă declaraţii nu îşi găsesc suport probator nici în actele medicale ale defunctei care confirmă slăbirea gradată a facultăţilor mintale ale acesteia. Astfel, din fişa medicală a defunctei privind observaţiile medicului de familie pe anul 2001 reiese existenţa, pe fondul mai multor boli, a unor perioade de dezorientare în timp şi spaţiu. Din considerentele raportului de nouă expertiză (f. 207-208) rezultă că din 2002, potrivit constatărilor făcute de medicul de familie, starea psihică a defunctei s-a agravat în mod progresiv. Conform avizului Comisiei superioare de medicină legală (f. 235) „elementele medicale descrise în anii precedenţi în fişa de consultaţii medicale a defunctei indică prezenţa unui sindrom psiho-organic cronic deteriorativ de natură a-i afecta capacitatea psihică de exerciţiu”.

Defuncta nu a fost pusă sub interdicţie, bucurându-se astfel tot timpul vieţii sale de capacitate de exerciţiu deplină, fiind prin urmare prezumat a avea discernământ până la momentul decesului său. Numai că probele administrate au contribuit la formarea convingerii instanţei că atât înainte cât şi după întocmirea testamentului sănătatea mintală a defunctei a fost afectată într-o asemenea măsură încât se poate prezuma că şi în momentul perfectării testamentului aceasta nu se bucura de libertatea de gândirea şi plenitudinea judecăţii necesare pentru consimţirea la naşterea validă a unui act juridic.

Faţă de cele de mai sus instanţa va constata nulitatea testamentului autentificat sub nr. 716 în data de 16.4.2003 în faţa BNP Bălgărădean E. Stela şi va reţine în continuare că moştenirea defunctei SM se va deferi după regulile devoluţiunii legale moştenitorilor menţionaţi mai sus, în cotele care se vor stabili mai jos.

Din actele dosarului reiese că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei SM se compune din 1/2 din 3/8 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99, înscris în CF Remetea, compus din casă şi teren în suprafaţă de 1800 mp, şi din cota parte de 1/16 dobândită din dreptul de proprietate asupra acestui imobil în urma venirii defunctei la succesiunea defunctului SD (cota de rezervă de 1/8 din masa de calcul; patrimoniul lui de cuius, aşa cum s-a stabilit mai sus, este compus din 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99).

Prin cererea reconvenţională formulată, pârâtul-reclamant SD a solicitat constatarea faptului că din masa succesorală lăsată de defuncta SM face parte şi imobilul situat în Târgu Mureş, str. Podeni, nr. 95.

Pârâtul-reclamant nu a motivat acest capăt de cerere şi nu a propus în susţinere nici administrarea de mijloace de probe. Din actele depuse în apărare de reclamanţii-pârâţi, şi anume sentinţa civilă nr. 1225 din 16.2.1976 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, rămasă irevocabilă prin nerecurare, reiese că s-a constatat că Szocs Ida şi Szocs Tiberiu au construit în anul 1957-1958 pe terenul situat în Târgu Mureş, str. Podeni, nr. 95, proprietatea numiţilor SM şi Simonfi Maria cuprins în CF nr. 106 Remetea, nr. ord. 2,3, nr. top 289/2/1 şi 290/1 în suprafaţă de 450+719 mp o casă de locuit cu titlu de bun comun. Construcţia în discuţie, situat în Târgu Mureş, str. Podeni, nr. 95 a fost înstrăinată de ST şi reclamanţii-pârâţi, în calitate de moştenitori după Szőcs Ida, în favoarea numitului Burcsa Anti prin contractul încheiat în data de 6.2.1988. Prin urmare, în privinţa construcţiilor situate în Târgu Mureş, str. Podeni, nr. 95 instanţa reţine că acestea nu au făcut niciodată parte din patrimoniul defunctei SM, prin hotărârea judecătorească citată constatându-se că dreptul de proprietate a aparţinut părinţilor reclamanţilor-pârâţi.

În ceea ce priveşte terenul de sub construcţie, cuprins în CF nr. 106 Remetea, nr. ord. 2,3, nr. top 289/2/1 şi 290/1 în suprafaţă de 450+719 mp, instanţa observă că pârâtul-reclamant nu a depus la dosar nicio probă care să susţină deţinerea în proprietate a imobilului de către defuncta SM. Aşa cum reiese însă din extrasul de pe actul de publicitate imobiliară depus la fila 75-76 din dosarul 2127/2002 al Judecătoriei Târgu Mureş, defuncta SM a vândut cota sa parte de ½ din imobil în timpul vieţii sale numitei Fuzesi Carolina prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 296/1996 autentificat de BNP Almăşan Olimpia, astfel acest teren nu poate forma obiect al transmisiunii succesorale, din moment ce nu mai exista în patrimoniul defunctei la data decesului.

Instanţa va respinge cererea pârâtului-reclamant de a se stabili că din pasivul succesoral după cei doi defuncţi fac parte şi cheltuielile de înmormântare. Art. 774 Cod civil dispune că, în alcătuirea pasivului moştenirii intră datoriile şi sarcinile moştenirii, prin datorii succesorale înţelegându-se acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care există în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii, iar prin sarcini succesorale înţelegându-se obligaţiile care, fără a fi existat în patrimoniul celui care lasă moştenirea, se nasc în persoana moştenitorilor la deschiderea moştenirii sau ulterior, independent de voinţa defunctului sau din voinţa lui - cum ar fi bunăoară cheltuielile de înmormântare.

După cum reiese din facturile şi chitanţele depuse la filele 27-31 din dosar, în data de 23.2.2004 pârâtul-reclamant SD a achitat suma de 519.000 lei vechi pentru diferite servicii funerare prestate în legătură cu defuncţii SM şi Szőcs Dinoisie şi a plătit suma de 1.749.000 lei vechi pentru concesionarea locului de mormânt pentru o perioadă de 20 de ani în Cimitirul Municipal Remetea pentru defuncta SM. În răspunsul de la pct. 2 din interogatoriu (f. 71), pârâtul-reclamant SD a precizat că a ridicat în urma defunctei SM suma de 6 milioane lei vechi cu titlul de ajutor de înmormântare. Instanţa observă că sumele primite cu titlu de ajutor, care au fost încasate de pârâtul-reclamant, au trecut valoarea cheltuielilor dovedite în legătură cu înmormântarea, în consecinţă va respinge cererea de a se constata că aceste sarcini există în moştenire.

Aşa cum am stabilit cu ocazia discuţiilor legate de moştenirea după defunctul SD, soţii defuncţi au dispus în timpul vieţii lor prin donaţii de 1/4 parte din nuda proprietate asupra imobilului din Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99 în favoarea lui ST şi Szőcs (fostă Negrea) Hajnal, şi asupra cotei de 3/8 parte din nuda proprietate în favoarea nepoatei Szőcs (fostă Istvan) Maria.

În condiţiile în care defuncta a făcut liberalităţi în timpul vieţii sale, iar reclamanţii-pârâţi şi pârâtul-reclamant au solicitat reducţiunea donaţiilor făcute, instanţa stabileşte conform art. 841 Cod civil că rezerva este de 2/3, în timp de cotitatea disponibilă de 1/3 din succesiunea defunctei.

Rezerva se împarte potrivit regulilor moştenirii legale, în speţă pe tulpini, fiind întrunite condiţiile reprezentării succesorale potrivit celor stabilite mai sus cu ocazia examinării cercului moştenitorilor după defunctul SD. Astfel, după defuncta SM rezervatarii vor împărţi moştenirea, după cum urmează: SD, în calitate de descendent (fiu), are o cotă de 1/3 din masa succesorală, ST, în calitate de descendent (nepot de fiu predecedat), o cotă de 1/6 din masa succesorală, iar SH, în calitate de descendentă (nepoată de fiu predecedat) o cotă de 1/6 din masa succesorală.

Aplicând algoritmul arătat mai sus, reglementat de art. 849 Cod civil (reunirea fictivă a donaţiilor la activul net), instanţa constată că masa de calcul la care se raportează rezerva şi cotitatea disponibilă se compune din cota de 1/16 (dobândit prin moştenire după defunctul SD) şi 1/2 (obţinut în urma reunirii donaţiilor la cota de 3/16 deţinut în proprietate la data decesului) din dreptul de proprietate asupra imobilului din Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99. În consecinţă, cotitatea disponibilă reprezintă cota valorică de 3/16 din dreptul de proprietate, parte asupra căreia trebuie imputate donaţiile arătate mai sus, în ordinea cronologică a încheierii lor. Astfel, instanţa observă că în urma deducerii donaţiei primite de reclamanţii-pârâţi, din cotitatea disponibilă mai rămâne cota de 1/16, care fiind mai redusă decât donaţia primită de pârâta SM (3/16), determină reducţiunea actului de gratificare până la această limită.

Înainte de a trece la soluţionarea petitelor privind ieşirea din indiviziune, instanţa reţine că asupra imobilului situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99, lăsat prin moştenire de defuncţii SD şi Szőcs Mária părţile deţin următoarele cote de proprietate: SD - 1/3 în calitate de moştenitor rezervatar; ST - 1/6 în calitate de moştenitor rezervatar şi cota de 1/8 în calitate de donatar, în total cota de 7/24, SH, în calitate de descendentă (nepoată de fiu predecedat), 1/6 în calitate de moştenitoare rezervatară şi cota de 1/8 în calitate de donatară, în total cota de 7/24; Szőcs (fostă Istvan) Maria – 1/12 în calitate de donatară.

Potrivit expertizelor tehnice efectuate în cauză imobilul înscris în cartea funciară nr. 49 Remetea, nr. top 286 are următoarea valoare de circulaţie: construcţia cu anexele de 123.866 lei (33.176 euro), iar terenul aferent de 428.282,8 lei (obţinută în urma coroborării concluziilor celor două lucrări de evaluare), adică în total 537.117,8 lei.

Pârâtul-reclamant a solicitat să se constate că la imobilul situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99 împreună cu soţia sa a adus mai multe îmbunătăţiri, construind o cameră, o baie şi anexe, coteţe de porci şi găini.

Instanţa constată că reclamanţii-pârâţi în cadrul judecăţii ce a avut loc în dosarul nr. 2127/2002, prin întâmpinarea şi notele de şedinţă depuse în acel dosar (f. 20-21, 27) au recunoscut că pârâtul-reclamant a construit din resurse proprii o cameră, un garaj şi spaţiu pentru baie. Reclamanţii-pârâţi au formulat rezerve numai faţă de rezervorul de apă, în privinţa acestuia au arătat că a fost realizat de defunctul Szőcs Dinosie care a fost grădinar. Această manifestare de voinţă a reclamanţilor-pârâţi are valoarea unei mărturisiri depline care face dovada împrejurărilor de fapt recunoscute, iar actul unilateral al acestora are caracter irevocabil, neputându-se reveni asupra faptelor admise de reclamanţii-pârâţi ca fiind corespunzătoare realităţii.

În acelaşi timp, instanţa observă că şi martorii au întărit susţinerile pârâtului-reclamant în privinţa investiţiilor reţinute de instanţă. Babucz Sandor (f. 135), persoană care locuieşte în imediata vecinătate a imobilului în discuţie a învederat că pârâtul-reclamant a construit din banii proprii o cameră cu dependinţe şi un garaj, iar martorul Negruţ Gheorghe (f. 145) a precizat că pârâtul „împreună cu tatăl său a construit tot”, iar „camera şi locul de baie au fost construite din banii săi, tatăl său nemaiavând bani, fiind bătrân”.

Din concluziile raportului de expertiză tehnică în construcţii, instanţa mai reţine că întrucât locuinţa existentă s-a dovedit a fi insuficientă, în anul 1981 pârâtul-reclamant, împreună cu soţia sa a ridicat 3 pereţi, doi de închidere şi unul despărţitor, legând astfel clădirea casei de locuit cu clădirea grajdului, prin această extindere s-a format o nouă cameră şi locul pentru baie, care nu a fost amenajată nici la data realizării expertizei şi accesul la pod. Potrivit aprecierii expertului, aceste lucrări, fiind de calitate inferioară şi neîngrijite de-a lungul anilor, prezintă zone cu ruptură în perete şi igrasie în stare avansată la pereţii interiori, adevărat pericol pentru a fi utilizate ca locuinţă. Potrivit evaluării realizate, valoarea de circulaţie a spaţiilor adăugate la construcţia existentă, constând în cameră şi loc de baie, se ridică la suma de 13.564 lei

Pârâtul-reclamant a mai construit pe terenul în discuţie şi un garaj în anul 1981, a cărui valoare de circulaţie a fost evaluată  la suma de 1.467 lei.

Pârâtul-reclamant a mai invocat şi realizarea altor investiţii la clădirea existentă, respectiv construirea de coteţe pentru porci şi găini, a căror existenţă la data expertizei nu a fost însă probată, expertul numit în cauză neidentificând existenţa acestor construcţii şi nici pârâtul-reclamant neformulând obiecţiuni sub acest aspect. Instanţa urmează a înlătura construirea de către pârâtul-reclamant a celorlalte investiţii menţionate în memoriul depus la fila 213-215 din dosar, respectiv şopron şi instalaţie de irigare grădină, cu bazin de apă şi pompă de apă, a căror ridicare pe propria cheltuială nu a fost dovedită de acesta, deşi sarcina probei îi incumba acestuia potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, în condiţiile în care operează prezumţia că toate construcţiile şi lucrările făcute pe teren aparţin proprietarului terenului.

Potrivit art. 728 Cod civil şi 6731 si urm. Cod procedură civilă, văzând şi înţelegerea părţilor asupra modalităţii de realizare a partajului, instanţa va dispune ieşirea părţilor din indiviziune, atribuind în natură pârâtului-reclamant SD imobilul situat în Târgu Mureş, str. Podeni nr. 99, înscris în CF nr. 49 Remetea, având valoarea de 537.117,8 lei, conform expertizelor evaluatorii întocmite în cauză, cu obligarea acestuia la plata unei sulte coproprietarilor, în funcţie de cotele de proprietate deţinute de acestea: reclamantului-pârât ST suma de 156.659,35 lei, reclamantei-pârâte SH suma de 156.659,35 lei şi pârâtei SM suma de 44.759,81 lei.

Văzând soluţia ce urmează a se pronunţa, în temeiul prevederilor art. 276 Cod procedură civilă, instanţa va compensa în tot cheltuielile de judecată.

Domenii speta

Spete similare