Plangere contraventionala

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 616

Şedinţa publică de la 24 Februarie 2009

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.11.2008 sub nr.5458/327/2008, petenta _, în contradictoriu cu intimata _, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria H nr. 0019669/27.10.2008, precum şi exonerarea de plata amenzii ce i-a fost aplicată prin acest proces-verbal şi înlăturarea sancţiunii complementare a suspendării activităţii pe o perioadă de 3 luni, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

În fapt, petenta recunoaşte că nu s-au emis bonurile fiscale pentru suma de 215,12 lei, dar învederează în circumstanţiere că neemiterea bonurilor fiscale pentru suma de 215,12 lei s-a datorat împrejurărilor în care s-a comis fapta din ziua de 25.10.2008, respectiv afluxului mare de clienţi în unitatea comercială, punctul de lucru fiind amplasat în zona stadionului, iar la acea dată s-a desfăşurat un meci de fotbal.

În drept, petenta invocă disp. art. 31 din OG 2/2001.

În susţinearea plângerii formulate petenta a depus la dosar în condiţiile art. 138 rap. la art. 112 pct.5 C.pr.civ. înscrisuri, respectiv procesul-verbal seria H nr. 0019669/27.10.2008 contestat- f.5.

În conformitate cu dispoziţiile art.36 din OG nr.2/2001 şi art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

La data de 11.11.2008 intimata, înaintând plângerea contravenţională în temeiul art. 32 alin.1 din OG 2/2001, a înaintat întâmpinarea formulată faţă de plângerea petentei, solicitând respingerea plângerii contravenţionale ca nefondată, precum şi menţinerea procesului-verbal de contravenţie contestat, ca fiind temeinic şi legal.

În fapt, intimata a învederat că în urma unui control operativ la punctul de lucru al petentei din str. Isaccei nr. 40, a constatat că în sertarul aparatului de marcat electronic fiscal existenţa sumei de 1.543 lei în numerar şi 4 tichete de masă în valoare de 31,95 lei reprezentând încasări din vânzări în data de 25.10.2008 de la ora 7,00 la ora 12,30- ora controlului. S-a procedat la emiterea raportului fiscal X din memoria casei de marcat, rezultând că la ora 12,30 în data de 25.10.2008 a fost înregistrată prin casa de marcat suma de 1.351,95 lei şi contravaloarea unui tichet de masă de 7,88 lei, pentru diferenţa de 215,12 lei nefiind emise bonuri fiscale. Din declaraţia angajatei societăţii, numita Stegaru Mariana, a reţinut agentul constatator al intimatei că suma necuprinsă în memoria casei de marcat fiscal provine din pâinea vândută şi neînregistrată în casa de marcat.

Urmarea faptei reţinute în sarcina petentei constă în aceea că, comisarii Gărzii Financiare nu pot identifica veniturile realizate de societate supuse ulterior impozitării şi taxelor fiscale. Astfel, conform art. 65 alin.3 din HG 479/2003, raportul de închidere zilnică Z emis de aparatul de marcat este documentul pe baza căruia se înregistrează în contabilitate asociaţiei veniturile realizate, acest document fiind avut în vedere de organul fiscal la determinarea taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat. Lipsa acestor documente produc efecte importante asupra obligaţiilor fiscale, denotând gradul de pericol social al faptei.

În susţinerea întâmpinării formulate, intimata a depus la dosar o serie de înscrisuri: nota explicativă nr. 336/25.10.2008- f.8, nota de constatare seria TL nr. 11220/25.10.2008- f.9-10, raport fiscal Z din memoria casei de marcat fiscală- f.11, document olograf reprezentând monetar încasări vânzări din 25.10.2008- f.12.

La termenul de judecată din data de 20.01.2009 instanţa a încuviinţat pentru petentă proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu un martor conform cererii de probatoriu formulată în plângerea contravenţională, pe care urma să îl indice petenta în termenul prev. de art. 186 alin.2 C.pr.civ.

La termenul de judecată din data de 17.02.2009, petenta având cuvântul pe nerespectarea termenului pentru depunerea listei cu numele şi domiciliul martorului încuviinţat, arată că din culpa sa nu a depus relaţiile solicitate de instanţă, astfel că instanţa în temeiul art. 186 alin.2 C.pr.civ. a constatat decăderea petentei din proba testimonială, apreciind că motivele invocate nu se subsumează normei de reglementare a art. 103 C.pr.civ., pentru a putea dispune repunerea părţii în termenul de decădere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria H nr. 0019669/27.10.2008,  petenta _ a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 8.000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 10 lit. b din OUG nr.28/1999 republicată, aplicându-i-se şi sancţiunea complementară a suspendării activităţii punctului de lucru din str. Isaccei nr. 40, Tulcea pe o perioadă de 3 luni conform art. 14 alin.2 din OUG 28/1999 republicată.

S-a reţinut în procesul-verbal că în data de 25.10.2008 la punctul de lucru al _ situat în Tulcea, str. Isaccei, nr.40, nu s-au emis bonuri fiscale pentru suma de 215,12 lei încasată de unitate din vânzarea pâinii către clienţii acesteia.

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanţa analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii aplicate.

Sub aspectul legalităţii, instanţa reţine că nu sunt incidente cazurile de nulitate absolută şi expresă, prev. de art. 17 OG 2/2001, ce pot fi invocate din oficiu de către instanţă.

Petenta nu invocă alte cazuri de nulitate relativă.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine din probele administrate în cauză, respectiv din raportul fiscal X de citire, emis de aparatul de marcat electronic fiscal cu care era dotat punctul de lucru al SC DELTAPAN SA situat în Tulcea, str. Isaccei nr. 40- f.11  că în data de 25.10.2008, ora 12,40  în memoria casei de marcat a fost înregistrată suma totală de 1.351,95 lei reprezentând total vânzări.

Din constatări personale ale agentului constatator consemnate în nota de constatare seria TL nr. 11220/25.10.2008- f.9 rezultă că în casieria aparatului s-au găsit suma de 1.543 lei în numerar şi 4 tichete de masă în valoare de 31,95 lei.

Coroborând cele două mijloace de probă, instanţa reţine ca dovedită fapta petentei de a nu fi emis bonuri fiscale pentru suma de 215,12 lei, faptă recunoscută şi de petentă.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează să reţină că fapta există, se încadrează în conţinutul constitutiv al faptei prev. de art. 10 lit.b din OUG 28/1999 republicată, constituie contravenţie şi este săvârşită de petentă.

In ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate pentru această contraventie, instanţa reţine că, potrivit art. 5 alin. 5 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, iar conform art. 21 alin.3 din acelaşi act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se ţină seama şi de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Instanţa constata ca in ceea ce priveşte sancţiunea principală a amenzii, organul constatator a făcut o corectă individualizare, aplicând minimul amenzii prevăzute de lege.

Astfel, fapta reţinută în sarcina petentei are o urmare socială gravă, ducând la denaturarea veniturilor realizate de societate, în condiţiile în care sumele neînregistrate în casa de marcat au rezultat din vânzarea de pâine produsă în unitatea proprie, astfel că în contabilitate nu s-ar fi putut înregistrat alte înscrisuri ca documente de provenienţă pentru a justifica aceste sume, cum ar fi facturi pentru aprovizionarea punctului de lucru, pentru simplul motiv că astfel de documente contabile nu există. Acest fapt, că pâinea era produsă în unitatea proprie, rezultă din declaraţia salariatei Stegaru Mariana- fila 8 dosar, care arată că pâinea vândută fără emiterea bonurilor fiscale era aprovizionată fără acte, neexistând alte documente de provenienţă, chitanţe, facturi, declaraţie care vine în susţinerea considerentelor de mai sus, că această sumă nu s-ar fi putut regăsi altfel în contabilitatea societăţii că ar constitui venituri realizate.

Împrejurările învederate de petentă, că magazinul era aglomerat, astfel că vânzătoarea nu a mai avut timpul necesar să emită bonurile fiscale pentru pâinea vândută, deşi constituie o circumstanţă de săvârşire nu poate să justifice urmarea constatată şi să permită fundamentarea unei soluţii de înlocuire amendă cu avertisment, pentru că petenta a fost sancţionată pentru că nu a înregistrat în casa de marcat suma de 215,12 lei şi nu pentru că ar fi înregistrat cu întârziere aceste sume. Or, chiar dacă ar fi fost o zi aglomerată, cu multe solicitări şi mulţi clienţi, instanţa apreciază că apărare petentei este nefondată, pentru că este puţin probabil ca timp de 5 ore, între ora 07,00 şi ore 12,30- ora controlului, magazinul să fi fost în mod neîntrerupt aglomerat şi suprasolicitat de clienţi, astfel că vânzătoarea ar fi putut chiar ulterior vânzării pâinii să fi introdus sumele încasate în casa de marcat, omisiunea vânzătoarei neputând fi justificată astfel. Însă omisiunea de a introduce sumele încasate în casa de marcat a continuat până la intervenţia agentului constatator, astfel că instanţa nu poate deduce că omisiunea s-a datorat aglomeraţiei din magazin.

Solicitarea petentei de a se coborî sancţiunea amenzii sub minimul special este nelegală, în materia contravenţională neexistând posibilitatea aplicării regimului circumstanţelor atenuante în sensul reducerii sancţiunii sub minimul special, astfel că urmează să respingă cererea petentei. Principiul legalităţii sancţiunii ar permite cel mult reindividualizarea sancţiunii din amendă în avertisment, dar, în cauză şi pentru considerentele de mai sus sancţiunea avertismentului este apreciată de instanţă că nu ar realiza o justă proporţionalitate între fapta săvârşită şi urmarea produsă.

Sub aspectul sancţiunii complementare, instaţa, prin raportare la disp. art. 34 raportat la art. 5 alin.6 din OG 2/2001, constată că are competenţa de a aprecia asupra sancţiunii complementare, fiind ea însăşi o sancţiune contravenţională aplicabilă alăturat sancţiunii principale, urmând a analiza proporţionalitatea sancţiunii complementare faţă de natura şi gravitatea faptei.

Astfel, deşi OUG 28/19991 prevede obligativitatea aplicării "ope legis" a pedepsei complementare a suspendării activităţii punctului de lucru al petentei, instanţa constată că şi această sancţiune trebuie să fie supusă unei operaţiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 şi alin 6 din OG 2/2001, care prevede că „sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite”, text în care nu se face nici o distincţie după cum ar fi vorba de sancţiuni principale sau sancţiuni complementare.

Astfel, suspendarea activităţii punctului de lucru al petentei pe o perioadă de 3 luni are efecte sociale grave, pe de o parte faţă de salariaţii unităţii care deservesc acest punct de lucru, faţă de contribuţiile petentei la bugetul local şi la sistemul de asigurări sociale şi chiar faţă de activitatea petentei, gravitatea urmărilor depăşind cu mult gravitatea faptei pentru care s-a aplicat măsura, intimata nefăcând dovada altor fapte de acest gen săvârşite anterior de petentă,  astfel că sancţiunea principala aplicată pentru această primă contravenţie va fi suficientă pentru a atrage atenţia petentei cu privire la obligaţia sa de a respecta regulile privitoare la regimul fiscal sancţiunea complementară urmând a fi înlăturată.

Domenii speta

Spete similare