Calitatea procesuală activă a creditorului în promovarea acţiunii în anulare.

DOMENIUL – Faliment.

Calitatea procesuală activă a creditorului în promovarea acţiunii în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art.79, art.80 şi art.81 din Legea nr.85/2006, titularul acţiunii în anulare este administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz. Creditorii au o legitimare procesuală subsidiară şi anume, doar în cazul în care administratorul judiciar / lichidatorul rămâne în pasivitate, pe care însă şi-o pot exercita, potrivit dispoziţiilor art.81 alin.2 din Legea nr.85/2006 prin comitetul creditorilor.

Deţinerea de către reclamantă a unei părţi importante din pasiv, nu este suficientă pentru a conferi legitimitatea formulării în nume propriu a unei acţiuni. Legiuitorul a prevăzut expres situaţiile în care i s-a conferit calitate procesuală activă creditorului majoritar odată însă şi cu limitele exercitării acestui drept, tocmai pentru a se da posibilitatea verificării legalităţii şi a se împiedica exerciţiul discreţionar al unui drept destinat interesului individual, cu atât mai mult cu cât acţiunea în anularea actelor frauduloase prevăzută de art.79 din lege profită, de regulă, tuturor creditorilor.

Introducerea în nume propriu de către reclamantă a acţiunii, în absenţa unei hotărâri a adunării creditorilor, presupune încălcarea dispoziţiilor art.17 alin.1 lit.f), ale art.16 alin.1 şi art.81 alin.2 din Legea nr.85/2006, cu consecinţa lipsei calităţii procesuale active.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 21R din 16.01.2015)

Prin sentinţa civilă nr.5902 de la 10.06.2014 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a – Civilă, s-a admis în parte cererea având ca obiect acţiune în anulare formulată în conformitate cu prevederile Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei de reclamanta SC I SRL în contradictoriu cu pârâţii  SC S C SRL prin curator special G.Ş., P D JCL SRL, G.S. şi R G C SRL.

A fost desfiinţata hotărârea adunării generale a asociaţilor SC R G C SRL din data de 20.03.2012, hotărârea adunării generale a asociaţilor SC R G C SRL din 18.04.2012 şi contractul de cesiune de părţi sociale din 18.04.2012 încheiat între SC S C SRL şi G.Ş.

S-a respins cererea privitoare la anularea vânzării în baza căruia a fost emisă factura nr. 816/10.09.2010.

A fost obligata reclamantul SC I SRL la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.600,17 lei către pârâtul SC P D JCL SRL.

In motivare se retine ca debitoarea SC S C SRL, administrată de către asociatul unic Guţă Ştefan, deţinea 25% din părţile sociale ale SC R G SRL, celelalte 75% din părţile sociale fiind deţinute de către G.Ş. în nume propriu.

La data de 20.03.2012 asociaţii SC R G SRL decid majorarea capitalului social prin emiterea a 480 de părţi sociale la o valoarea nominală de 4800 lei, dobândite de către G.Ş., care devine astfel posesorul a 99% din capitalul social.

Anterior majorării, capitalul social era format din 20 de părţi sociale, cu o valoare iniţială de 10 lei, corespunzătoare capitalului social de 200 lei, valoarea minimă necesară constituirii societăţii.

Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, valoarea activului net la data de 31.12.2011, data întocmirii ultimului bilanţ contabil anterior  operaţiunii de majorare a capitalului social, activul net contabil al societăţii era de 690.263 lei. Prin raportare la acest activ net şi cele  20 de părţi sociale care formau capitalul  aveau valoarea de 34.513, 15 lei /parte socială.

Expertul a utilizat pentru stabilirea valorii unei părţi sociale metoda patrimonială care presupune  determinarea activului net contabil  rezultat în urma reevaluării conturilor de activ şi pasiv. Întrucât la data la care au avut loc tranzacţiile nu fusese întocmită raportarea contabilă semestrială, s-a avut în vedere cel mai recent bilanţ contabil, întocmit pentru anul anterior.

Hotărârea de majorare a capitalului social care a avut în vedere o valoare de 10 lei pentru fiecare  parte socială era luată în fapt de către G.Ş., care a participat atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant al debitoarei.

Astfel, decizia majorării capitalului social prin emiterea de părţi sociale la o valoare de 3.451 ori mai mică decât valoarea reală s-a ajuns la transferarea celei mai mari părţi din capitalul social al SC R G SRL în proprietatea lui G.Ş., in detrimentul debitoarei.

Ulterior, la data de 18.04.2012 cei doi asociaţi al debitoarei SC S C SRL, respectiv G.M. şi G.Ş., decid cesionarea celor 1% din capitalul social al SC R G SRL aflate în proprietatea debitoarei către G.Ş., la preţul de 50 de lei, respectiv 10 lei / parte socială.

În aceeaşi zi este luată şi hotărârea adunării asociaţilor SC R G SRL, respectiv G.Ş. şi SC S C SRL, reprezentată tot de către G.Ş., privind cesionarea către acesta din urmă a celor 5 părţi sociale pe care le mai deţinea SC S C SRL, fiind încheiat şi contractul de cesiune de părţi sociale între cei doi, la preţul menţionat mai sus.

Prin sentinţa nr. 8677/11.09.2012 se dispune deschiderea procedurii de insolvenţă a debitorului SC S C SRL, în condiţiile în care cererea fusese înregistrată la 28.12.2011.

Este de menţionat că majorarea de capital social şi cesionarea părţilor sociale au avut loc în intervalul cuprins între data formulării cererii de deschidere a procedurii şi data la care a fost pronunţată sentinţa, moment în care starea de insolvenţă era evidentă şi cunoscută de către societatea debitoare şi administratorul acesteia care a beneficiat de transferul acestor drepturi.

Prin aceste operaţiuni succesive s-a ajuns în situaţia în care 25% din capitalul social al  SC R G SRL, deţinut  de  către debitoarea SC S C SRL, valorând  172.565 lei,  a fost înstrăinat pârâtului G.Ş., care deţinea calitatea de administrator şi asociat majoritar al ambelor societăţi, la preţul de 50 de lei.

Atât hotărârea de majorare a capitalului social, cât şi cesiunea ulterioară de părţi sociale sunt parte al aceluiaşi mecanism prin care s-a urmărit transferarea unor active ale debitoarei în patrimoniul administratorului acestuia, la un preţ vădit disproporţionat, cu consecinţa fraudării intereselor creditorilor prin punerea lor în imposibilitatea recuperării creanţelor din valorificarea activelor.

Operaţiunea de majorare a capitalului social, urmată de cesionarea părţilor sociale deţinute  de către debitoare a reprezentat un transfer de drepturi în care prestaţia debitorului depăşeşte în mod vădit prestaţia primită. Întrucât beneficiarul întregii operaţiuni a fost pârâtul G.Ş., care este şi administratorul şi asociatul majoritar al debitoarei şi care cunoştea situaţia financiară şi patrimonială a societăţii,  se poate aprecia că ambele părţi au urmărit scoaterea bunurilor din patrimoniul societăţii şi fraudarea intereselor creditorilor, astfel că sunt întrunite cerinţele art. 80 lit. b şi c din Legea nr. 85/2006, precum şi art. 80 alin 2 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs R G C SRL si G.Ş., in temeiul prevederilor art.8, art. 12 din Legea 85/2006 a insolventei si a prevederilor art. 304 al. 9 din Codul de procedura civila, solicitand admiterea cererii si modificarea in parte a sentinţei instanţei de fond, in sensul respingerii capetelor de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulităţii Hotărârii AGA din 18.04.2012, prin care s-a aprobat cesionarea celor 5 părţi sociale, fiecare având o valoare nominala de 10 lei, valoare nominala totala de 50 lei, numerotate de la 496-500 inclusiv, reprezentând 1% din capitalul societăţii, deţinute de către S C SRL prin reprezentant G.S. in calitate de asociat al R G C SRL, către Dl. G.S., a actului de cesiune a pârtilor sociale, aferente Hotărârii Adunării Generale din 18.08.2012, precum si a Hotărârii AGA din data de 20.03.2012, prin care s-a redus cota de participare a societăţii S C SRL la capitalul social al Ramura Gorjului Com SRL, printr-o operaţiune fictiva de majorare a capitalului social in schimbul unei contribuţii vădit disproporţionate cu valoarea pârtilor sociale care i-au revenit.

In sustinerea recursului se arata ca instanţa de judecata a soluţionat atât excepţia lipsei calităţii procesuale active, cat si fondul cauzei cu aplicarea si interpretarea greşita a prevederilor legale aplicabile prezentei spete.

Potrivit prevederilor art.79 şi art.81 alin. 1 şi 2 din Legea nr.85/2006, acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor (art. art. 80 alin. 1 lit. b) şi c) si alin. 2 din Legea 85/2006, pe care s-a întemeiat acţiunea), poate fi introdusă de administratorul judiciar sau după caz lichidator (art. 79, art. 80 alin. 1 Lg. 85/2006) sau comitetul creditorilor (art. 81 alin. 2 din Lg. 85/2006). In prezenta cauză, acţiunea a fost introdusă de creditoarea I S.R.L., în calitatea sa de creditor majoritar, fără însă să se fi votat de către Adunarea Generală a Creditorilor S C S.R.L., constituirea unui Comitet al Creditorilor.

Creditorii G.Ş. si S.C. R G S.R.L. deţinători ai 29,72% din totalul de creanţe, propun desemnarea unui comitet al creditorilor format din Preşedinte - S.C. I S.R.L. Membrii - S.C. R G S.R.L. Membru – G.Ştefan. Faţă de situaţia generală a voturilor, adunarea creditorilor cu 73,62 % din total creanţe, nu votează constituirea comitetului creditorilor.

O astfel de acţiune formulată de o persoană care are doar calitatea de creditor majoritar, echivalează cu o acţiune introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă şi, pe cale de consecinţă, se impune a fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditoarei şi respinsă acţiunea formulată de aceasta, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

La data de 18.04.2012, a avut loc Hotărârea Adunării a Acţionarilor prin care s-a aprobat cesionarea celor 5 (cinci) părţi sociale, fiecare având o valoare nominală de 10 lei, valoare nominală totală de 50 lei, numerotate de la 496-500 inclusiv, reprezentând 1% din capitalul societăţii, deţinute de către societatea S C S.R.L., prin reprezentant G.Ş., în calitate de asociate a societăţii R G C S.R.L., către Dl. G.Ş.

La data de 18.04.2012, s-a încheiat actul de cesiune a părţilor sociale, aferent Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor.

Prin Hotărârea Adunării Acţionarilor din data de 20.03.2012, s-a majorat capitalul social al R G C S.R.L., prin aport în numerar de către asociatul G.Ş., prin emiterea a 480 noi părţi, cu o valoare nominală de 10 lei şi o valoare totală de 4800 lei.

Creditoarea S.C. I S.R.L. a înregistrat la data de 04.03.2013 acţiunea formulată în temeiul dispoziţiilor art. 80 alin. l lit. b) şi c) şi alin. 2 din Legea 85/2006, în anularea constituirilor şi a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate.

O astfel de acţiune este admisibilă, în măsura în care instanţa pentru a reţine anulabilitatea actelor în discuţie, constată că scopul încheierii acestor operaţiuni a fost acela al fraudării creditorilor sau lezării drepturilor şi intereselor acestora, care se referă la sustragerea unor bunuri ce constituie obiectul transferurilor de la urmărirea de către creditori.

In speţa de faţă însă, operaţiunile debitoarei se înscriu în noţiunea operaţiunilor curente şi nu s-a dovedit caracterul fraudulos al acestora.

Nu a existat intenţia de fraudare a creditorilor în momentul încheierii actelor de cesiune şi nu s-a avut reprezentarea stării de insolvenţă, iar cel mai important recurenta nu a dovedit existenţa vreunui prejudiciu.

Pe de altă parte, actul fraudulos implică în mod obligatoriu obţinerea unui profit sau a unui folos de către părţile contractante sau de către o altă persoană, iar în cauză nu s-a făcut dovada că transferurile părţilor sociale cesionate a profitat cuiva. Astfel, pentru aceste operaţiuni nu a fost probată încheierea actelor în condiţii neobişnuite ce depăşesc limitele activităţii normale a debitoarei, nici frauda, respectiv că pârâta a avut intenţia de a cauza un prejudiciu creditorilor, societatea S C S.R.L. nici nu era în faliment la acel moment al încheierii operaţiunilor comerciale ce se solicită a fi anulate, astfel că nu se poate pune problema realizării stării de insolvenţă şi acţionării în detrimentul creditorilor ori agravării acesteia.

In acest context, partea adversă, în cauză pârâta trebuie să facă dovada contrară, anume a caracterului nefraudulos al actelor adoptate, anterior perioadei deschiderii procedurii.

Potrivit dispoziţiilor din Legea societăţilor comerciale, cesiunea de părţi sociale este o operaţiune juridică constând în transmiterea printr-un contract de cesiune a părţilor sociale către una sau mai multe persoane, asociate deja în societate (sau străine de aceasta), care dobândesc astfel calitatea de asociaţi.

Cesionarea părţilor sociale se poate realiza la valoarea nominala a acestora, menţionata in actul constitutiv al societăţii sau se poate realiza la o valoarea mai mare decât cea nominala, în această situaţie cedentul realizând un câştig pentru care se datorează impozit calculat la diferenţa pozitivă dintre preţul de vânzare şi valoarea nominală a părţilor sociale, prevăzută în actul constitutiv.

In speţa nicio persoana interesata nu a formulat opoziţie, astfel ca transmiterea pârtilor sociale a devenit definitiva.

Mai mult, nu numai ca părţile sociale pot fi cesionate la valoarea lor nominala prevăzuta in actul constitutiv, dar acestea pot fi cesionate inclusiv cu titlu gratuit cu respectarea prevederilor legale, privind forma actului de transmitere.

De asemenea este nesustinuta de temei legal si faptic teza reclamantei potrivit căreia in speţa s-ar fi produs o transmitere fictiva a partilor sociale.

Existenta infracţiunii presupune sa existe o transmitere a partilor sociale sau a acţiunilor, transmiterea sa fie fictiva si persoana care a efectuat transmiterea partilor sociale sau a acţiunilor sa fi săvârşit anterior o infracţiune in legătura cu activitatea societăţii, in forma consumata sau a tentativei. Transmiterea fictiva a partilor sociale sau a acţiunilor trebuie sa fie efectuata in scopul sustragerii de la urmarirea penala sau in scopul ingreunarii acesteia, cerinţa care trebuie indeplinita in strânsa legătura cu latura obiectiva a infracţiunii, intrucat indica destinaţia obiectiva a actului de transmitere si nu finalitatea subiectiva a acestuia.

Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale.

Neînregistrându-se o astfel de opoziţie (pentru că nici o persoană fizică/juridică nu a fost prejudiciată) transmiterea părţilor sociale a operat în mod legal, la data expirarii termenului de opoziţie. Faptul ca cesionarea părţilor sociale s-a realizat la valoarea nominală a acestora prevăzută în actul constitutiv al societăţii, nu presupune nimic ilegitim şi nu are cum să dăuneze creditorilor.

 Intimata ISA SRL a depus intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

In esenta, se invoca in aparare faptul ca instanta de fond a retinut corect ca astfel că au fost instrumentate şi promovate un şir de operaţiuni artificiale şi fictive care au avut consecinţă fraudarea SC S C de suma de 172565.75 lei. Distribuirea beneficiilor rezultate din activitatea comercială între profesionişti este guvernată de principiile proporţionalităţii şi a echităţii. Aceasta presupune că doar cu excepţia unor situaţii expres prevăzute de actul constitutiv, în temeiul art. 67 din legea nr. 31/1990 asociaţii participă în mod egal la beneficii şi pierderi. Această regulă este prevăzută şi de actul constitutiv al societăţii S.C. R G C - S.R.L. Excepţiile şi derogările de la această regulă sunt de strictă interpretare şi aplicare, şi sunt admise în cauza în care principiul proporţionalităţii asumării unei responsabilităţi mai mari la pierderi de către un asociat, este compensată cu acordarea unei părţi mai mari din profit.

La termenul de judecată din 16.01.2015 intimata a precizat că nu mai susţine excepţiile invocate prin întâmpinare privind tardivitatea şi lipsa de interes a recursului.

Nu au fost administrate probe noi în recurs.

Analizând actele dosarului în limitele recursului formulat, în temeiul art.3041 vechiul Cod de procedură civilă, Curtea constată şi reţine următoarele:

Intimata reclamantă I SRL în calitatea sa de creditor majoritar, s-a adresat judecătorului-sindic cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art.80 lit.b) şi c) şi art.81 alin.2 din Legea nr.85/2006, solicitând anularea hotărârii AGA din data de 18.04.2012, prin care s-a aprobat cesionarea a 5 părţi sociale reprezentând 1% din capitalul societăţii deţinute de debitoare în calitate de asociată a SC R G C SRL către pârâtul G.Ş., anularea actului de cesiune a părţilor sociale aferent hotărârii AGA din data de 20.03.2012 prin care s-a redus cota de participare a debitoarei la capitalul social al SC R G C SRL, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Acţiunea a fost introdusă în data de 04.03.2013, fiind supusă dispoziţiilor din Legea nr.85/2006.

Judecătorul-sindic a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată la fond de pârâta debitoare, hotărârea pronunţată fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din vechiul Cod de procedură civilă.

Potrivit dispoziţiilor art.79, art.80 şi art.81 din Legea nr.85/2006, titularul acţiunii în anulare este administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz.

Creditorii au o legitimare procesuală subsidiară şi anume, doar în cazul în care administratorul judiciar / lichidatorul rămâne în pasivitate, pe care însă şi-o pot exercita, potrivit dispoziţiilor art.81 alin.2 din Legea nr.85/2006 prin comitetul creditorilor.

În speţă, neexistând un comitet al creditorilor, sunt aplicabile dispoziţiile art.16 alin.1 din Legea nr.85/2006, potrivit căruia dacă din cauza numărului mic de creditori, judecătorul-sindic nu consideră necesară constituirea unui comitet al creditorilor, atribuţiile comitetului prevăzute de art.17 alin.1 lit.b) şi f) vor fi exercitate de adunarea creditorilor.

Prin urmare, în absenţa unui comitet al creditorilor, adunarea creditorilor era îndrituită în temeiul dispoziţiilor art.17 alin.1 lit.f) din lege, să introducă acţiune pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator.

În cauză, acţiunea a fost introdusă de reclamanta intimată în calitatea sa de creditor majoritar (deţinător a 73,62% din masa credală), fără a se convoca adunarea creditorilor şi fără a se adopta o hotărâre în sensul exercitării atribuţiilor prevăzute de art.17 alin.1 lit.f) din Legea nr.85/2006, neavând, deci, calitate procesuală activă conform dispoziţiilor legale menţionate.

Deţinerea de către reclamantă a unei părţi importante din pasiv, nu este suficientă pentru a conferi legitimitatea formulării în nume propriu a unei acţiuni. Legiuitorul a prevăzut expres situaţiile în care i s-a conferit calitate procesuală activă creditorului majoritar odată însă şi cu limitele exercitării acestui drept, tocmai pentru a se da posibilitatea verificării legalităţii şi a se împiedica exerciţiul discreţionar al unui drept destinat interesului individual, cu atât mai mult cu cât acţiunea în anularea actelor frauduloase prevăzută de art.79 din lege profită, de regulă, tuturor creditorilor.

Introducerea în nume propriu de către reclamantă a acţiunii, în absenţa unei hotărâri a adunării creditorilor, presupune încălcarea dispoziţiilor art.17 alin.1 lit.f), ale art.16 alin.1 şi art.81 alin.2 din Legea nr.85/2006, cu consecinţa lipsei calităţii procesuale active.

Constatând că nu mai este utilă cercetarea celorlalte motive de recurs, Curtea, în temeiul art.304 pct.9, art.312 din vechiul Cod de procedură civilă a admis recursul, a modificat în parte sentinţa, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, menţinând dispoziţiile din sentinţa recurată privind pârâta SC P D JCL SRL care nu au format obiectul contestării în recurs.

Domenii speta

Spete similare