Actiune in anulare

Dosar nr. 40598/3/2014

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 7363

ŞEDINTA PUBLICĂ  DE LA 28.09.2015

Tribunalul constituit  din:

PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC: BAE

GREFIER: FA

 Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile, având ca obiect acţiune în anulare , întemeiată pe dispoziţiile legii  85/2006 privind procedura insolvenţei,  formulată de reclamantul  CIICL lichidator judiciar al RR în contradictoriu cu pârâţii  SB I B.V. şi  RR prin curator special JFJVV, domiciliat în.

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în şedinţa din data de 14.09.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Tribunalul,  având nevoie de timp pentru a delibera , a amânat pronunţarea la data de 21.09.2015 şi apoi la 28.09.2015,  când a pronunţat prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată la data de 21.11.2014, reclamantul-lichidator judiciar CIICL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii SC  SBI şi RR prin curator special JFJVV anularea transferul patrimonial constând în plata la data de 06.08.2013 a sumei de 116.500  lei, cu titlu de restituire împrumut, precum şi obligarea pârâtei SBI la restituirea în patrimoniul debitoarei RR a sumei de 116.500  lei .

În motivare, reclamantul arată că din analiza documentelor contabile s-a constatat faptul că înainte cu 69 de zile de data intrării în  faliment si la 6 zile după ce se hotărâse dizolvarea voluntară a acesteia conform Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor din data de 31.07.2013, debitoarea RR a plătit pârâtei SBI (care avea calitatea de asociat majoritar al debitoarei, deţinând 99% din capitalul social al acesteia) suma de  116.500  lei, prin viramentul bancar, cu explicaţia plăţii ca fiind „restituire împrumut".

Acest transfer patrimonial, efectuat în perioada "suspecta", a concurat împreuna cu alte

transferuri similare către societăţi afiliate (către RRA  - o plata în valoare de 214.000 lei prin virament bancar la data de 06.08.2014) la agravarea stării de insolventa a debitoarei, având ca efect prejudicierea creditorilor înscrişi la masa credală prin diminuarea gajului general, societatea debitoare fiind adusă în situaţia de a nu mai avea disponibilităţi băneşti in conturi.

Aşadar, în luna august 2013, din încasările totale de 386.830 lei (din care suma de 346.300 lei a provenit de la societatea RRIC, in faliment, care încasase la data de 02.08.2013, de la clientul VSTO, suma de 972.733,19 lei) debitoarea a efectuat plaţi către societăţile afiliate - pârâta RRA si SBIBV (care deţine 99% din capitalul social al paratei, ca si in cazul debitoarei) - în valoare totala de 330.500 lei (85,43% din valoarea încasărilor), doar o diferenţa foarte mica, de 40.530 Iei (14,57% din încasarile din august 2013), fiind plătită către alţi creditori neafiliati debitoarei.

După cum se poate observa, în perioada efectuării acestor plaţi, debitoarea se afla într-o stare iminenta de insolventa. Cu şase zile înainte de efectuarea plaţii către pârâta RRA, debitoarea primise de la creditorul IA. notificarea nr.0034/31.07.2013, în baza căreia creditorul a solicitat plata facturilor restante, cea mai veche factura neplatită fiind emisă de acest creditor la data de 27.04.2013.

În aceeeasi zi de 31.07.2013, administratorul societar al debitoarei, dar si al paratei - JFJVV - a semnat 3(trei) Decizii ale Consiliului de Administraţie SBIBV, 3(trei) Decizii ale Consiliului de Administraţie al Best Investments and Participations BV, si cate o Decizie a Adunării Generale a Asociaţilor din cadrul societăţilor RRIC., RR. si RRA, prin care Adunarea Generala a fiecăreia dintre cele trei societăţi "aproba dizolvarea Societăţii, urmata de lichidare voluntara, in conformitate cu art.227, alin. (1), litera d), articolul 233, alin (1) si articolele 252 si următoarele din Legea nr.31/1990 a societăţilor".

Concomitent cu efectuarea plaţilor preferenţiale (214.000 lei către parata RRA si 116.500 lei către societatea afiliata SBIBV) administratorul societar al debitoarei a dispus înregistrarea deciziei de dizolvare voluntara a societăţii afiliate RRIC luata la data de 31.07.2013. Cererea a fost înregistrata la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr.228835/05.08.2013, însă dosarul a fost restituit pentru remedierea mai multor neregularităti. Administratorul societar al debitoarei a dispus înregistrarea cererii de depunere si menţionare acte nr. 315572/22.08.2013, în scopul iniţierii procedurii de dizolvare voluntare a societăţii debitoare.

Procedura de dizolvare si lichidare voluntară a societăţii debitoare, precum si a celorlalte două societăţi afiliate (RRIC si RRA), a fost întrerupta prin intervenţia creditorului IA, care a formulat cereri de intervenţie si de opoziţie ce au făcut obiectul dosarelor înregistrate la Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civila sub nr. 28829/3/2013 si nr.28803/3/2013, concomitent cu o cerere de deschidere a procedurii insolventei, înregistrata de Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII-a Civila, sub nr. 27929/3/2013. Pe fondul acestor acţiuni din partea creditorilor, administratorul debitoarei a solicitat deschiderea procedurii falimentului, însă numai după ce toate disponibilităţile din conturile debitoarei au fost transferate către parata RRA si către celelalte societăţi afiliate, plătite cu preferinţa, in dauna celorlalţi creditori (neafiliati).

Astfel, deşi se afla intr-o stare de iminenta de insolventa (la data de 31.07.2013, avea doar 6.313,35 lei in conturi), debitoarea RR a înţeles sa transfere toate sumele încasate în data de 05.08.2013 de la RRIC numai către pârâta RRA si către societatea afiliata SBIBV, agravând starea patrimoniala a acesteia, transferuri al căror caracter fraudulos este prezumat a fi in dauna creditorilor potrivit dispoziţiilor art. 85 alin.3 din Legea nr. 85/2006.

Consideră că unicul scop pentru care au fost încheiate asemenea acte, este acela al diminuării patrimoniului debitoarei si, pe cale de consecinţa, al restrângerii gajului general al creditorilor.

Dacă debitoarea RR. nu ar fi efectuat plata de mai sus către pârâta SBI, atunci aceasta din urma ar fi trebuit să se înscrie la masa credala, iar din distribuirea sumei totale de 632.207,67 lei, pârâta si ceilalţi creditori ar fi primit, în cadrul prezentei, cel mult 27% din creanţe.

În drept, reclamantul a invocat disp.art. 79, art.80 alin.1 lit.d, art.80 alin.2 lit.a, art.85 din Legea nr.85/2006.

***

Pârâta SBI a formulat la data de 19.01.2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, în esenţă, arată că a acordat RR mai multe sume de bani cu titlu de împrumut intra grup de urgenţă, după cum urmează :

(i)  20.500 euro , la data de 16.07 2013;

(ii) 2.000 euro  la data de 18.07. 2013;

(iii) 7.000 euro la data de 31.07. 2013.

Aceste împrumuturi intra grup erau tratate la fel ca împrumuturile bancare, având prioritate în ceea ce priveşte rambursarea, potrivit regulilor de management ale grupului. Acest tratament este o necesitate având în vedere că ele reprezintă pentru societate o sursă de finanţare pe termen scurt rapidă, fără costuri şi fără garanţii, care ar fi fost imposibil de obţinut.

Sumele de bani acordate cu titlu de împrumut au fost utilizate de către RR aproape în integralitate pentru plata serviciilor şi materialelor necesare desfăşurării activităţii, restul sumelor fiind utilizate pentru plata utilităţilor (internet, telefon, taxe poştale, transport, etc), necesare desfăşurării activităţii de zi cu zi.Cu alte cuvinte, RRA a plătit unele facturi curente ale RR, fără a avea nicio obligaţie legală să facă asta, iar imediat ce a fost posibil, sumele astfel avansate au fost recuperate.

Aceste împrumuturi au fost acordate în conformitate cu politica grupului, sub condiţia rambursării imediat ce RR va avea disponibilităţile necesareSBI având potrivit politicii grupului, rang preferenţial în restituirea împrumutului. Această politică de finanţare intra grup a funcţionat de-a lungul timpului şi funcţionează în continuare, societăţile din grup obişnuind să îşi finanţeze reciproc activitatea curentă, cu respectarea obligaţiei de rambursare imediată. Împrumutul acordat intra grup a fost restituit la data de 6 august 2013.

Consideră pârâta că restituirea împrumutului nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute de articolul 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei ("Legea Insolvenţei").

Prin urmare, transferul patrimonial nu este supus anulării, iar BIL nu poate fi obligată la restituirea sumei de 116.500 RON în patrimoniul debitoarei RR.

De asemenea, promovarea unei acţiuni în anularea unui act juridic întreprins de o societate în perioada anterioară intrării în insolvenţă, presupune cu necesitate dovedirea caracterului fraudulos al actului. Ori în situaţia de faţă, dacă sumele respective şi alte sume nu ar fi putut fi rambursate cu prioritate reclamanta nu ar fi putut să ducă la bun sfârşit lucrările asumate şi nu ar fi putut să încaseze nici sumele aferente, care au fost folosite pentru plata creditorilor.

În alţi termeni, actul împotriva căruia este promovată acţiunea în anulare trebuie să aibă o cauză (scop) ilicită; or, în cauză RR a restituit  SBI suma de 116.500 lei, pe care în prealabil a primit-o de la SBI cu titlu de împrumut, neexistând astfel o cauză ilicită.

Împrumutul rezultă fără echivoc din analiza în oglindă a contabilităţii RR cu cea a  SBI, prin care se confirmă că suma de 116.500 RON a fost creditată în contul RR de către SBI , fără ca ea să reprezinte plata unei contraprestaţii; operaţiunea juridică de restituire a unui împrumut acordat unei societăţi afiliate nu reprezintă un act cu o cauză ilicită.

Simplul fapt al apartenenţei la acelaşi grup de societăţi, nu înseamnă că pârâta s-a dezis de intenţia de a obţine restituirea împrumutului acordat, întrucât o societate comercială potrivit scopului ei nu efectuează acte de donaţie altor societăţi.

Raportat la lipsa caracterului fraudulos al transferului patrimonial, este irelevant calculul care arată care este cuantumul sumei pe care SBI  ar fi primit-o în cadrul procedurii falimentului.

În drept, a invocat disp. art.205-208 Cod de procedură civilă.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator existent în cauză, judecătorul sindic reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor Legii nr.85/2006:

Art.79: „Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.”

Art.80:”(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi si pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise si a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:

…d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer.”

…(2) Următoarele operaţiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate si prestaţiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor:

a) cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generala a asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comandita, respectiv o societate agricola, în nume colectiv sau cu răspundere limitată.”

Art. 85: „(1) Cererea pentru anularea unui transfer cu caracter patrimonial se va nota, din oficiu, în registrele de publicitate aferente.

(2) O persoana obţinând un titlu sau dobândind o garanţie ori un alt drept real asupra bunului respectiv după efectuarea unei astfel de notari va avea titlul sau dreptul sau, condiţionat de dreptul de a fi recuperat bunul.

(3) Daca sunt îndeplinite condiţiile art. 79 si 80, se instituie o prezumţie relativa de frauda în dauna creditorilor. Prezumţia poate fi răsturnată de către debitor. Ea nu se extinde la terţul dobânditor sau subdobânditor.

(4) Prezumţia de frauda se păstrează si în cazul în care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se refera art. 79 si 80.

(5) Legitimarea procesuala activa în acţiunile în anulare reglementate de art. 79 si 80 aparţine

administratorului judiciar si, respectiv, lichidatorului, iar în cazul prevăzut la art. 81 alin. (2), comitetului creditorilor.

(6) Au calitate procesuala pasiva în acţiunile în anulare prevăzute la art. 79 si 80 debitorul si, după caz, cocontractantul sau. Debitorul va fi citat în calitate de pârât prin administratorul special.”

Deschiderea procedurilor de reorganizare judiciară sau de faliment poate conduce la constatarea faptului că starea de insolvenţă a comerciantului nu se datorează riscului normal al afacerilor, sau nu numai acestuia, ci şi unor manopere frauduloase ale debitorului care a anticipat starea de insolvenţă şi a înstrăinat astfel active importante din patrimonial său, eludând astfel dreptul de gaj general al creditorilor săi.

După deschiderea procedurii, administratorul judiciar sau lichidatorul sunt îndreptăţiţi să întreprindă în interesul creditorilor o serie de măsuri de natură să restituie patrimoniului debitorului acele elemente patrimoniale înstrăinate de acesta în detrimentul creditorilor săi.

Doctrina şi jurisprudenţa denumesc «perioada suspectă» intervalul de timp de maxim 3 ani de dinainte de deschiderea procedurii insolvenţei, când insolvenţa este iminentă sau actuală, tocmai datorită potenţialului ridicat de fraudă în dauna creditorilor.

Suspiciunea derivă din prezumţia că debitorul  va încerca să diminueze efectele negative pentru sine ale insolvenţei, externalizând fraudulos sau prin mijloace ruinătoare active, diminuându-şi pasivul în dauna unora dintre creditori, efectuând plăţi fără contraprestaţie, constituind garanţii pentru creanţe neprioritare etc. Acestei perioade suspecte i se aplică o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor, prezumţie care nu se extinde la terţul dobânditor sau sub-dobânditor (art.85 alin.3).

În prezenţa prezumţiei de fraudă, administratorul judiciar, lichidatorul sau, în subsidiar, comitetul creditorilor, nu va fi obligat să dovedească cele susţinute în acţiune, ci numai existenţa unor fapte vecine şi conexe care să declanşeze prezumţia, adică încheierea actului în perioada suspectă (art. 79) şi, cumulativ, că actul a fost încheiat în perioada suspectă, în condiţii neobişnuite ce depăşesc limitele activităţii normale a debitorului şi îndeplineşte şi celelalte condiţii aferente (art. 80). Pentru a nu pierde procesul, debitorul va trebui să facă dovada contrarie, adică a caracterului ne-fraudulos al contractului, adică a faptului că nu există frauda (art. 79) sau că actul a fost încheiat în condiţiile normale ale activităţii sale curente(art.82).

Condiţiile de admisibilitate a acţiunii în anulare sunt următoarele:

a) actul juridic a cărui anulare se solicită trebuie să fie un act fraudulos,

b) actul juridic a cărui anulare se solicită să aibă ca efect prejudicierea creditorilor;

c) complicitatea terţului dobânditor la fraudă;

d) actul a cărui revocare se cere să fi fost încheiat în perioada suspectă, respectiv în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii colective;

e) să nu se fi împlinit termenul prevăzut în art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

În speţă reclamantul invocă ca temei al solicitării sale de anulare a actelor debitoarei, disp.art.80 alin.1 lit.d  şi art.80 alin.2 lit.a din Legea nr.85/2006.

De asemenea reclamantul identifică „transferul patrimonial” efectuate de societatea debitoare RR către SBI, respectiv  suma de 116.500 lei, achitată prin virament bancar, explicaţia plăţii fiind „restituire împrumut".

Judecătorul sindic reţine că suma achitată reprezintă o restituire de împrumut, şi nu un act „translative de proprietate” în sensul disp.art. 80 alin.1 lit. d din lege  .

Astfel, textul de lege invocat de reclamant, respectiv art.80 alin.1 lit. d impune următoarele condiţii:

-să se fi încheiat un act translativ  de proprietate  prin care să se transmită  un bun mobil sau imobil  din patrimoniul debitorului  în patrimoniul creditorului;

-transferul  proprietăţii  să se fi făcut  în scopul stingerii , în tot sau în parte, a unei datorii  anterioare exigibile sau neexigibile  faşă de creditor;

-actul translativ  de proprietate  să aibă ca efect  crearea unei situaţii privilegiate pentru creditor în raport cu ceilalţi creditori, în sensul că suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;

-actul să se fi încheiat în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

În aceste situaţii transferul este cu titlu oneros, dar se realizează la o valoare superioară celei pe care creditorul ar fi primit-o în cazul falimentului, pentru a-l favoriza pe acel creditor, în detrimentul celorlalţi creditori; fiind vorba despre un act de dare în plată încheiat cu cel mult 120 înainte de deschiderea procedurii.

Or, în speţă, suma achitată nu reprezintă  act translativ  de proprietate  prin care să se transmită  un bun mobil sau imobil  din patrimoniul debitorului  în patrimoniul creditorului, ci un drept de creanţă.

În ceea ce priveşte disp. art. 80 alin.2 lit. a , alt text de lege invocat de reclamant, legea porneşte de la prezumţia relativă că asemenea acte sunt încheiate ca urmare a influenţei pe care o au asociaţii care deţin cel puţin 20% din capitalul societăţilor prevăzute limitativ de lege. Este necesar să fie probată existenţa prejudiciului creditorilor şi frauda.

Totodată se prezumă că operaţiunile păgubitoare intereselor creditorilor au fost posibile datorită abuzului persoanei interesate, care a profitat în acelaşi timp şi de poziţia deţinută în societate şi de informaţiile la care avea acces despre posibila declanşare a procedurii, pentru a obţine un folos injust pentru sine în prejudiciul creditorilor.

În speţă, din relaţiile furnizate de ORCTB la data  de 09.09.2013, depuse în dosarul de fond rezultă că asociaţi ai societăţii debitoare sunt BIP BV. cu 1%  din capital şi SSBIBV cu 99% din capital.

Judecătorul sindic reţine că  averea societăţii debitoare RR a fost substanţial diminuată prin tranzacţia contestată de practicianul în insolvenţă, tranzacţie intervenită cu  69 de zile,  înainte de recunoaşterea stării de insolvenţă, la data de 14.10.2013.

Contrar opiniei pârâtei SBIBV, nerestituirea sumei de 116.500 lei către asociat era o situaţie evident favorabilă creditorilor, cât timp împrumuturile acordate de asociaţi reprezintă creanţe subordonate, adică plătibile exclusiv după satisfacerea tuturor celorlalţi creditori.

În plus, trebuie observat că decizia de intrare în procedura de insolvenţă a fost luată la scurt timp după achitarea împrumutului, iar acest aspect impunea suplimentar în sarcina pârâţilor obligaţia de a proba nu doar faptul că starea de insolvenţă era imprevizibilă la data tranzacţiei - având în vedere activitatea societăţii de până la acea dată şi care făcea de neprevăzut insolvenţa, ci şi că insolvenţa s-a datorat unei împrejurări intervenite în chiar intervalul de timp cuprins între plăţii şi data introducerii cererii de deschidere a procedurii. Ceea ce interesează în cauză este ca ambele părţi să aibă, la momentul încheierii actului, reprezentarea dificultăţilor financiare (chiar viitoare). Întrucât în speţă beneficiarul tranzacţiei este însuşi asociatul ce deţine 99% din capital , nu se poate susţine faptul că voinţa internă a cocontractantului ar fi fost alta decât cea a societăţii însăşi.

În consecinţă în raport de aceste considerente, judecătorul sindic va admite cererea şi va anula operaţiunea de  plata a sumei de 116.500  lei , efectuată la data de 06.08.2013, cu titlu de restituire împrumut, va repune părţile în situaţia anterioară şi va  obliga pârâta SBI la restituirea în patrimoniul debitoarei RR a sumei de 116.500  lei .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulată de reclamantul  CIICL lichidator judiciar al RRL în contradictoriu cu pârâţii  SBIBV  şi  RR prin curator special JFJVV  .

Dispune anularea operaţiunii de  plată a sumei de 116.500  lei , efectuată la data de 06.08.2013, cu titlu de restituire împrumut, repune părţile în situaţia anterioară şi obligă pârâta SBI la restituirea în patrimoniul debitoarei RR a sumei de 116.500  lei .

Cu apel . Apelul se va depune la Tribunalul Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi  28.09.2015.

PRESEDINTEGREFIER

BAE FA

Domenii speta

Spete similare