Cameră preliminară. Respingerea excepţiilor privind încălcarea dreptului la apărare al unuia dintre inculpaţi.

Sentinţă penală x din 16.11.2015


Prin încheierea din 21.04.2015 judecătorul de cameră preliminară a dispus următoarele:

„În baza art. 345 alin.1 Cod procedură penală respinge excepţiile invocate de către inculpatul C. privind nelegalitatea sesizării instanţei şi nelegalitatea administrării  probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În baza art. 346 Cod procedură penală, constată legalitatea rechizitoriului (…), constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală (…).

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul mai sus menţionat.

Termenul de judecată în prezenta cauză penală va fi stabilit, în conformitate cu  dispoziţiile art. 10314 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, la momentul rămânerii definitive a încheierii prin care s-a dispus începerea judecăţii.”

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor C., B. şi  G., fiecare dintre aceştia pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie calificată” prev. şi ped. de art.233-art.234 alin.1 lit.d Cod penal cu aplicarea art.113 alin.3 Cod penal şi art. 77 lit.a Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei  s-a reţinut în sarcina inculpatului C.că, (toţi trei având la momentul respectiv vârste curpinse între 16 şi 18 ani), la data de 23.09.2014, ora 2045, în loc public (respectiv în municipiul Iaşi, pe malul stâng al râului Bahlui, din direcţia Podu Roş spre Tudor Vladimirescu) a izbit-o la pământ pe  persoana vătămată T. (în vârstă de 26 de ani) şi, prin smulgere, ajutat fiind de către inculpatul B., au deposedat-o de o geantă pe care o avea în mână, în interiorul căreia se aflau alte bunuri personale, suma de 32 lei şi un telefon mobil marca Samsung S4, acest din urmă bun fiind înmânat inculpatului G., întreaga activitatea infracţională a inculpaţilor având la bază o înţelegere prealabilă a acestora.

Inculpatul minor G. (în prezent aflat în plasament la asistentul maternal profesionist S.), prin asistentul maternal şi apărătorul său ales,  a formulat excepţii privind nelegalitatea probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, aspecte care vizează, în principal, împrejurarea că urmărirea penală efectuată are un caracter defectuos, nestabilindu-se în mod clar şirul evenimentelor petrecute. Astfel, în esenţă, s-a arătat nu a fost respectat dreptul la apărare al acestui inculpat, în condiţiile în care organele de urmărire penală au evitat prezenţa asistentului maternal la audierea acestuia, au asigurat, doar formal asistenţa obligatorie acestui inculpat, prin desemnarea unui apărător din oficiu (respectiv d-na av. A.) care l-a asistat în faza de urmărire penală şi pe inculpatul B., fiind încălcate în acest mod prevederile art.88 alin.4 Cod procedură penală.

Totodată, s-a arătat că, în faza de urmărire penală, în mod artificial s-a scris în declaraţia minorului G. că acesta  nu doreşte expertizarea psihiatrică, probă a cărei administrare se impunea a fi efectuată, precum şi că  nu s-a urmărit stabilirea adevărului, ci doar realizarea unei corespondenţe între declaraţiilor celor cercetaţi.

De asemenea, s-a mai susţinut că organele de urmărire penală nu au efectuat o anchetă legală, profesionistă şi completă, ci au obstrucţionat dreptul minorului G. la o apărare efectivă şi prin aceea că apărătorului său ales nu i s-a permis studierea dosarului şi realizarea unei apărări efective şi calificate, ce s-ar fi concretizat inclusiv în solicitarea unei expertize psihiatrice a minorului, efectuarea unei confruntări între cei trei inculpaţi, ridicarea unei foi matricole privind situaţia la învăţătură, modul de comportament al minorului, aspecte care ar fi lămurit participaţia efectivă a fiecărui inculpat în parte, calificarea fatei şi răspunderea penală a fiecăruia dintre aceştia.

Faţă de aspectele invocate, inculpatul a solicitat restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi pentru efectuarea următoarelor „activităţi”:

- expertiza psihiatrica a minorului G.;

- confruntarea minorului G. cu ceilalţi doi inculpaţi privind participaţia fiecăruia săvârşirea faptei;

- solicitarea de la DGASPC Iaşi a unei evaluări privind mediul din care provine minorul, interesul manifestat de părinţi cu privire la creşterea şi educarea acestuia, comportarea minorului de la preluarea sa în plasament maternal şi până în prezent;

- audierea minorului G. în prezenţa unui apărător ales.

(…)

S-a constatat că în cauză nu sunt relevate elemente de ordin probator care să confirme susţinerile inculpatului G., în sensul existenţei unor încălcări ale dispoziţiilor legale care să afecteze valabilitatea probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, aspectele învederate de inculpat  vizând în fapt aspecte strâns legate de temeinicia acuzaţiilor formulate împotriva lor şi de modalitatea de instrumentare a probatoriului. Aspectele legate de configuraţia concretă a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, inclusiv asupra probelor care ar fi  putut fi administrate în această fază procesuală, nu reprezintă o chestiune de legalitate a mijloacelor de probă, ci un aspect ce vizează temeinicia acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului, chestiune ce va fi analizată de instanţă, în cursul cercetării judecătoreşti şi cu privire la care inculpatul are posibilitatea efectivă de a-şi exprima  punctul de vedere tot în această fază procesuală.

În ceea ce priveşte susţinerea acestui inculpat, în sensul că modalitatea în care s-a desfăşurat urmărirea penală i-a încălcat dreptul la apărare, judecătorul de cameră preliminară a constatat că în faza procesuală anterior menţionată s-a asigurat acestui inculpat exercitarea dreptului la apărare, fiindu-i adusă la cunoştinţă fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia, precum şi dreptul de a fi asistat de către un apărător ales pe întreg parcursul procesului penal.  Astfel, este necesar a se remarca că inculpatul G. a fost audiat de către organele de urmărire penală în prezenţa unui apărător din oficiu – respectiv doamna avocat A., conform delegaţiei aflate la fila 59 dosar urmărire penală -  în condiţiile în care, aşa cum rezultă din cuprinsul împuternicirii avocaţiale depuse la dosarul de urmărire penală la fila 78, acesta şi-a angajat un apărător – respectiv pe domnul avocat L. -  la data de 27.11.2014, deci ulterior momentului în care a fost audiat în calitate de suspect (respectiv la data de 29.09.2014) şi în calitate de inculpat  (respectiv la data de 07.11.2014).

În cauză nu se poate vorbi despre o încălcare a dispoziţiile art. 88 alin.4 Cod procedură penală, în condiţiile în care declaraţiile date de către numiţii G. şi B. în faza de urmărire penală, în prezenţa aceluiaşi apărător desemnat din oficiu, nu exprimau atitudini procesuale contradictorii la momentul la care s-a procedat la audierea acestora. Totodată, constată judecătorul de cameră preliminară că, anterior audierii sale,  inculpatului G. i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile procesuale (aşa cum rezultă din procesul – verbal încheiat la data de 29.09.2014 - fila 60 dosar urmărire penală şi din procesul – verbal încheiat la data de 07.11.2014 – fila 63 dosar urmărire penală), în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu care, de altfel, prezent fiind în procedura de cameră preliminară, în calitate de apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul B., a precizat că minorului i-a fost asigurat timpul necesar studierii înscrisurilor pe care le-a semnat în faza de urmărire penală, susţinere confirmată şi de către inculpatul B., prezent la acelaşi termen.

În ceea ce priveşte susţinerea că urmărire penală s-a desfăşurat cu încălcarea normelor de procedură, întrucât nu a fost citat asistentul maternal în grija căruia se află minorul G., judecătorul de cameră preliminară a constatat, dispoziţiile art.505 Cod procedură penală impun organelor de urmărire penală obligaţia citării părinţilor, a tutorelui, curatorului sau a persoanei în îngrijirea  ori supravegherea căreia se află temporar minorul, numai în cazul în care acesta din urmă are vârsta mai mică de 16 ani.  Ori, la momentul audierii sale de către organele de urmărire penală, minorul G. (născut la data de 03.11.1997) împlinise deja vârsta de 16 ani, astfel încât nu se impunea aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate.

Domenii speta